Volumul de fata "N-am venit sa tin un discurs" reuneste 22 de texte, majoritatea inedite, dar si unele ratacite sau uitate, destinate a fi citite in public, pe care autorul - astazi in varsta de 83 de ani - le-a scris de-a lungul prodigioasei sale vieti: primul, care da si titlul culegerii, este cel tinut la 17 ani, la absolvirea liceului, in prezenta colegilor de clasa, iar ultimul, din 2007, a fost citit in fata Academiei Regale a Spaniei si a academiilor hispanoamericane corespunzatoare, precum si a Regilor Spaniei. Este impresionant evantaiul tematic al acestor texte, care alcatuiesc o sugestiva sinteza a obsesiilor literare ale celui care a scris romanul"Un veac de singuratate", dar si a sustinutelor lui preocupari in calitate de cetatean al Americii Latine si al lumii, de la problematica densa legata de Columbia natala, la cea privind viitorul tineretului si procesul de educatie in America Latina, sau la proliferarea nucleara si dezastrele ecologice pe plan mondial. De un interes major este, de buna seama, discursul la primirea Premiului Nobel, in 1982, intitulat"Singuratatea Americii Latine", considerat o capodopera a genului."Citind aceste discursuri" - marturiseste Gabriel García Márquez -"redescopar cum m-am schimbat si am evoluat ca scriitor." Prin talmacirea acestei valoroase carti in limba romana, publicul cititor are fericita ocazia sa faca o incursiune, dintr-un alt unghi si sub o alta lumina, in fascinantul univers al creatorului"realismului magic", neindoios unul dintre geniile in viata ale literaturii mondiale.
 
250px-gabriel_garcia_marquez_2009.jpg
 
Gabriel García Márquez s-a nascut la data de 6 martie 1927, in municipiul Aracataca, aflat pe Coasta Atlantica Columbiana, ca fiu al lui Gabriel Eligio García si al Luisei Santiaga Márquez Iguarán. A fost crescut de bunicii materni, colonelul Nicolás Márquez si Tranquilina Iguarán, in Aracataca.

Copilaria sa este relatata in memoriile sale: Vivir para contarla (Sa traiesti pentru a povesti). In anul 2007 s-a intors in Aracataca, dupa o absenta de 24 ani, pentru a primi omagiul adus in onoarea sa de catre guvernul columbian la implinirea celor 80 ani de viata si 40 de la prima publicare a celei mai cunoscute nuvele: Cien anos de soledad (Un veac de singuratate).

In 1936 moare colonelul Nicolás Márquez, motiv pentru care Gabriel García Márquez vine in Sincelejo, Sucre cu parintii sai. Luni dupa aceea se muta in Barranquilla pentru a studia. In 1940 studiaza primele clase in Colegiul San José (azi Institutul San José), dupa care calatoreste in Zipaquirá si termina ultimii doi ani si bacalaureatul in Liceul National de Baieti (azi Colegiul National San Juan Bautista de La Valle), pana in 1946. In 1947 se duce in Bogotá cu intentia de a studia Dreptul si Stiintele Politice in Universitatea Nationala din Columbia, cariera pe care o abandoneaza pentru a pleca in Cartagena de Indias sa lucreze ca reporter la ziarul El Universal, dupa ce la 9 aprilie 1948 este asasinat liderul popular Jorge Eliécer Gaitán si ii sunt arse cateva din scrierile sale din pensiunea unde locuia.

La sfarsitul anului 1949 revine in Barranquilla unde lucreaza ca reporter si columnist la ziarul El Heraldo. La cererea scriitorului Álvaro Mutis, García Márquez se intoarce in Bogotá in 1954 si lucreaza ca reporter si critic cinematografic la ziarul El Espectador. In 1958, dupa ce ramane o perioada in Europa, Gabriel Márquez se intoarce in America Latina si ramane in Venezuela.
 
n-am_venit_sa-tin.jpgbuton_cumpara.gif