Platon Pardau

Platon Pardau (1 decembrie 1934, Vatra Dornei, judetul Suceava – 12 aprilie 2002, Bucuresti) este un poet si prozator. Este fiul Elenei (nascuta Mazga) si al lui Teodor Pardau, muncitor CFR. A absolvit liceul la Vatra Dornei (1952), Facultatea de Filologie la Cluj (1958), devenind, succesiv, profesor de limbile franceza si rusa, director al Casei de Cultura din Vatra Dornei (1958-1959), inspector la Sectia raionala de invatamant Vatra Dornei (1959), redactor la ziarul „Zori noi” din Suceava (1959-1961), » ...mai mult director al Casei Regionale a Creatiei Populare Suceava (1961-1965), fiind si presedintele Comitetului de Cultura si Arta al regiunii Suceava (1964,1967). Mai functioneaza ca redactor-sef al ziarului „Zori noi” (1965-1968), sef de sectie la „Scanteia” (1968-1973), lector la Casa de Film nr. 4 din Bucuresti (1973-1980). Din 1980 se angajeaza ca publicist comentator la „Contemporanul”, apoi la „Romania literara”. Debuteaza cu poezii in „Tribuna (1956), colaborand ulterior si la „Gazeta literara”, „Romania literara”, „Luceafarul”, „Steaua”, „Convorbiri literare”etc. Prima lui carte este Arbori de rezonanta, aparuta in 1963 si urmata de alte numeroase volume de versuri, printre care Vanatoare interzisa (1967), Pasarea vine la noapte (1968), Planete albastre (1970) etc. Ca poet, Pardau isi trage seva din pamantul Bucovinei, topos, fundal si tema principala a poemelor sale. Din feerica lume a nordului tarii, dominata de vechi practici rituale, autorul preia magia cuvantului si creeaza elegiac o alta lume, sui-generis, in care elementele de peisaj, oamenii si vietatile isi schimba rolurile obisnuite si regnurile ajung la coabitari insolite. Nu de putine ori „jocul” lingvistic trece pe primul plan. Poetul are usurinta de a rescrie, in limbaj incantatoriu, stari care restituie bucuria apartenentei la un teritoriu fabulos, magic, stravechi. Indeosebi in versurile din Planete albastre se remarca si unele elemente expresioniste, efect al probabilei influente a lui Lucian Blaga. Prozatorul Pardau este si el extrem de productiv, publicand uneori cate doua romane pe an. Debuteaza cu Scara lui Climax (1970), ambitios ca miza, dar nesemnificativ ca valoare, si continua cu o lunga serie de romane axate pe dezbateri morale, ambianta cotidiana si „nelinisti” ale existentei contemporane. In Ore de dimineata (1972) tot ceea ce retraiesc personajele venite in audienta la un prim-secretar pune in lumina, cu prudenta, caracterul opresiv al regimului comunist. Faptele sunt infatisate, bineinteles, ca intamplatoare. Aparut concomitent cu Ciudata miscare a inimii in aprilie (1974), o constructie romanesca avand ca protagonist un individ zbuciumat, de profesie activist de partid, Mergand prin zapada e un text analitic ce prezinta cazul unui intelectual (Haralambie Quintus) care, nedreptatit o vreme, nu isi poate reveni, chiar dupa ce are castig de cauza moral, traind mai departe sub mania persecutiei si cu sentimentul ratarii. Si alt roman, Aproapele nostru, aproape (1973), conceput aproape ca un reportaj, avea acelasi prea-plin de dramatism si sentimentalism, evidentiind nobletea solidaritatii umane din timpul inundatiilor. Multe din romanele lui Pardau au conflicte interesante, insa rezolvarile sunt adesea teziste ori cel putin melodramatice, iar structura e compozita, autorul schimband mereu formulele epice si tehnica, de unde, caracterul hibrid al prozei sale. El alterneaza tipul romanului realist, bazat nu o data pe elemente reportericesti, cu acela poematic si parabolic, precum in Minunata poveste a dragostei preafericitilor regi Ulise si Penelopa (1978), Scrisorile imperiale (1979), Omul coborat din turn (1980) etc. Pardau a scris si o piesa de teatru – Zile de toamna (1961), insemnari de calatorie – Decembrie in Cuba (1973), adunandu-si publicistica in Conversatii patetice (1976). Opera • Arbori de rezonanta, Bucuresti, 1963; • Itinerar sucevean, Bucuresti, 1964; • Monolog, Bucuresti, 1965; • Vanatoare interzisa, Bucuresti, 1967; • Pasarea vine la noapte, Bucuresti, 1968; • Suceava, Bucuresti, 1968; • Planete albastre, Bucuresti, 1970; • Scara lui Climax, Bucuresti, 1970; • Ore de dimineata, Bucuresti, 1972; • Moartea lui August, Bucuresti, 1972; • Acasa, Bucuresti, 1973; • Aproapele nostru, aproape, Bucuresti, 1973; • Decembrie in Cuba, Bucuresti, 1973; • Ciudata miscare a inimii in aprilie, Bucuresti, 1974; • Mergand prin zapada, Bucuresti, 1974; • Cercul, Bucuresti, 1975; • Conversatii patetice, Bucuresti, 1976; • Cu ochii dragostei, Bucuresti, 1976; • Minunata poveste a dragostei preafericitilor regi Ulise si Penelopa, Bucuresti, 1978; • Scrisorile imperiale, Bucuresti, 1979; • Omul coborat din turn, Bucuresti, 1980; • Diavolul de duminica, Bucuresti, 1981; • Limita de varsta, Bucuresti, 1982; • Tentatia, I-II, Bucuresti, 1983-1984; • Rezerva speciala, Bucuresti, 1984; • Ultima tentatie, Bucuresti, 1985; • Portretul, Bucuresti, 1986; • Scrisori venetiene, Bucuresti, 1987; • Banuitele primejdii, Bucuresti, 1988; • Victoria lui Manoliu, Bucuresti, 1989; • Pasaport pentru Australia, Bucuresti, 1991; • Avocatul diavolului, Bucuresti, 1993; • Condotierul, Bucuresti, 1994; • Omul de la Interpol, Bucuresti, 1994; • Muza Clio, Bucuresti, 1996; • Cartea mortii, Bucuresti, 1999. Traduceri • Yasushi Inoue, Pusca de vanatoare, Bucuresti, 1969 (in colaborare cu Lia Pardau); • Manuel Cofino Lopez, Dragoste si lupta, Bucuresti, 1974 (in colaborare cu Anca Dovancescu), Cand sangele-i ca focul, prefata de Paul Alexandru Georgescu, Bucuresti, 1977 (in colaborare cu Anca Dovancescu); • Fernando Medina Ferrada, Mortii sunt din ce in ce mai nesupusi, Bucuresti, 1981 (in colaborare cu Anca Dovancescu).