Yasunari Kawabata

YASUNARI KAWABATA s-a nascut la Osaka, in 1899. In 1924 a absolvit Universitatea Imperiala din Tokyo. A debutat in 1925 si doi ani mai tarziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu (Izu no odoriko; Humanitas Fiction, 2008, 2012). In 1948 si-a castigat definitiv notorietatea cu romanul Tara zapezilor (Yukiguni; Humanitas, 2007; Humanitas Fiction, 2015, 2018).   Este primul scriitor japonez care primeste Premiul Nobel, in 1968, motivatia juriului fiind „pentru maiestria lui literara, » ...mai mult care exprima cu mare sensibilitate esenta spiritului japonez". S-a sinucis in aprilie 1972, la mai putin de doi ani dupa moartea prietenului sau, scriitorul Yukio Mishima. Printre cele mai cunoscute carti ale sale se numara Maestrul de go (Meijin, 1951; Humanitas Fiction, 2007, 2014), O mie de cocori (Sembazuru, 1952; Humanitas, 2000; Humanitas Fiction, 2015), Lacul (Mizuumi, 1954; Humanitas Fiction, 2012), Sunetul muntelui (Yama no oto, 1954; Humanitas, 2010; Humanitas Fiction, 2016), Frumoasele adormite (Nemureru bijo, 1960; Humanitas, 2006; Humanitas Fiction, 2014, 2018), Vechiul oras imperial (Koto, 1962; Humanitas Fiction, 2009, 2015, 2017), Frumusete si intristare (Utsukushisa to kanashimi to, 1964; Humanitas, 2000; Humanitas Fiction, 2013, 2018) si romanul aparut postum, Papadiile (Tanpopo, 1972; Humanitas Fiction, 2015, 2018).   O prima selectie din povestirile scrise de Yasunari Kawabata intre 1936 si 1958 a fost publicata in colectia „Raftul Denisei" sub titlul Valsul florilor in 2013, iar volumul Povestiri de tinut in palma (Tenohira no shosetsu), ce reuneste povestiri scrise intre 1916 si1964, in 2018.