Alain Gavrilutiu, Bube amare

„Romania. Secolul XXI. A trai in Romania acestui secol este o provocare, o eterna incercare de a iesi din labirintul intortocheat al Minotaurului, fara a avea in ajutor firul calauzitor al Ariadnei. Mai mult, piedicile apar la fiecare pas. Pierderea reperelor morale, promovarea nonvalorilor, inmultirea prostiei si propagarea fulgeratoare a inculturii par sa stearga rapid orice urma de decenta, creand un peisaj morbid, ca un camp de lupta insangerat, in care piere zilnic, infranta si dezonorata, normalitatea.


Pentru autor, care este un observator fin si profund al acestui spectacol grotesc, suferinta de a asista neputincios la degradarea rapida a societatii capata proportiile unui cataclism. El studiaza cu atentie, parca sub lupa unui microscop, aceasta epidemie generala care s-a napustit peste noi, ii depisteaza bubele amare, pune un diagnostic obiectiv si incearca sa identifice cauzele care au facut ca aceasta societate sa-si piarda busola morala si sa nu-si mai gaseasca rostul. Dar procesul este de durata, iar uneori pare un pariu pierdut cu existenta. Autorul trece prin depresie, frustrare, revolta, incearca sa-si amorteasca durerea prin droguri, se resemneaza, se revolta din nou, injura, isi cerceteaza minutios ungherele sufletului si ale mintii, incercand sa gaseasca leacul salvator pentru el si pentru tara in care a ales sa traiasca.


Salvarea? Cuvintele. Scrisul. Aceasta carte.

Bubele amare– tarele acestei societati care pare sa nu se mai opreasca din caderea-i vertiginoasa– sunt laitmotivul acestei colectii de eseuri despre ceea ce inseamna sa fii roman si sa traiesti in Romania cand ai avantajul (transformat curand in blestem) de a intelege totul si neputinta de a face mai multe pentru a o salva. In titlul cartii– ce reia, firesc, ideea calauzitoare a celor 12 eseuri– putem decela si o descendenta baudelairiana (), din care strabat ecourile decadentismului, distrugerii, depresiei, dezabuzarii, dar si o descendenta caragialiana, ilustrata prin perspectiva hiperbolica asupra lucrurilor (). Totusi, cartea pe care o tineti in mana este mai mult decat atat: este o incursiune plina de referinte culturale savante in meandrele sufletului autorului si o radiografie dureros de exacta a istoriei noastre recente, in care genul proxim este, inexorabil, decadenta, iar diferenta specifica este incercarea disperata de a trai in normalitate.”
- Carmen Tertiu

 

„Daca faci parte din generatia lui si vrei, la fel ca el, sa te exprimi pe tine ca fiinta unica, il vei iubi firesc, natural, pe Alain. Pentru ca el– iar lucrul acesta imi place cel mai mult la oameni, deoarece a devenit atat de rar–, el nu se afla in competitie cu nimeni. El se depaseste doar pe sine evoluand ca spirit pe aici. Nu-i este deloc usor, asa cum nu ne este nici noua, insa el a inteles ca se poate crea pe sine in mod autentic doar fiindu-si siesi fidel si dand dovada de discretie si demnitate in tot ceea ce face. Insa facand totul asa cum simte. Norocul lui este ca a primit un dar divin de pret: talentul artistic.


Daca peste talentul acesta primit de la Dumnezeu mai adaugam si inteligenta, curajul de a se exprima liber si o lumina a spiritului care a facut posibila armonizarea prin creatie a personalitatii lui, Alain Gavrilutiu poate fi un model de om al zilelor noastre. Cu  conditia, repet, ca tu, cititorule, sa-l descoperi, pentru ca el n-o sa-ti bage cartile lui in ochi in mod agresiv. De aceea, tu, celalalt, ai nevoie de o doza de inteligenta ca sa-l cauti, sa-l gasesti, sa-l citesti, sa-l intelegi, sa stai in preajma lui pentru a fi inspirat de Lumina.”

- Gigi Ghinea

 

„Bube amare e un text manifest, un act de rezistenta si un demers cu care orice persoana tanara care s-a nascut in Romania in ultimii 40 de ani poate empatiza, in masura in care a fost locuita de sentimentul neputintei si al confuziei in ceea ce priveste viitorul si compromisurile pe care trebuie sa le faci pentru a putea supravietui. Asistam la inscenarea unui proces pentru care acuzatul nu stie de ce anume este, de fapt, acuzat si, prin urmare, nu poate sa se apere. Incertitudinea, incapacitatea de a lua decizii, proiectia insuccesului, vinovatia de a fi facut un compromis si mai ales nesiguranta daca acest compromis a fost atat de mare incat sa fi modificat fundamental insasi esenta identitatii naratorului, toate acestea ataca, in mod constant si cu foarte mare forta de erodare, un eu macinat de intrebari despre cum sa se raporteze la lume, la viitor, la realitate si la propriile valori.”

- Vera Ion

Fragmente din carte

 

"E prima data cand nu-mi mai pot privi viata ca pe un experiment sau ca pe-un scenariu bun de lungmetraj. Pledez pentru toleranta, dar nu pentru promiscuitate, fac apologia curiozitatii, nu a viciului, militez pentru relaxare, nu lene si incurajez exprimarea, nu flecareala. Sunt artist, nu pierde-vara, insa asta nu-mi aduce niciun avantaj in afara de faptul ca nu am trac si pot sa ma fac de cacat in orice imprejurare. E prima data cand sa faci misto de tine mai mult ustura decat gadila, iar pana moale si calda a ironiei zgarie pielea franjurata a respectului de sine. E groaznic sa traiesti intr-un film prost in care regizorul parasit de inspiratie si noroc nu stie ce sa faca mai departe si bate apa in piua de dragul unor cadre, iar in asteptarea ideii salvatoare trage de timp intre acte. Le inteleg pe multe dintre personajele lui Sergiu Nicolaescu."

***

"Resemnarea a devenit un sport de performanta. Se exerseaza inca de la cele mai fragede varste. Chiar mai devreme decat varsta la care trebuie sa incepi gimnastica. Insa, spre deosebire de gimnastica, abandonul etern poate fi practicat toata viata. Si nici nu costa nimic. De aici incolo nu mai pot fi ipocrit. Desi locuiesc intr-un apartament civilizat si inca mai am lumina, nu ma grabesc sa-mi pun oglinda pentru ca mi-e teama sa ma privesc in ochi in prima dimineata dupa ce mi s-a scurs printre degete si ultimul centimetru de sfoara, cea de care era prinsa speranta, si m-am prabusit in boala necrutatoare a sufletului, nepasarea. Uneori orice e mai bun decat balansul dement al cautarii, du-te-vino-ul haotic intre emotii pe care-l creste la san respingerea, forfota imperativa a sperantelor care bat in cosul pieptului si frica devalizanta de a te fi inselat. Oamenii se educa sa-si doreasca cat mai mult pentru ca apoi sa fie intr-atat de nefericiti incat sa aiba nevoie de ajutor ca sa invete sa nu innebuneasca."

***

"Am devenit superficiali, schingiuiti emotional, confuzi si limitati in asa masura incat confundam valoarea cu portofelul ingrasat de bani, masuram integritatea dupa dotarile masinii din garaj, succesul il cantarim in kilogramele de aur de la gat, numim calitatea dupa apartenenta la un partid, credinta o recunoastem dupa numarul de cruci si icoane care atarna de-un parbriz, curajul e totuna cu stiinta de a fura fara sa fii prins, numim inteligenta tupeul de a minti, indrazneala e definita de ostentatia marlaneasca a unui gratar incins in fata unei scari de bloc, barbatia de violenta cu care e batuta o femeie in parc, bunul-simt de frica sau nepasarea cu care trecem pe langa ea, civilizatia se opreste la a nu scuipa seminte in capul unui vecin, bunul-gust e recunoscut dupa eticheta unui tricou sau dupa bonul de cumparaturi dintr-un mall. Ne-am transformat de bunavoie in bunuri de consum, carnea de tun a istoriei si am inlocuit cuvantul om cu  poza unei halci de carne stricata, susceptibila oricand de a fi aruncata. Am ajuns usor de cumparat atunci cand nu am mai avut nimic de vandut.

Ne incredintam aspiratiile altora, ne amanetam ratiunea pe nimic, ne dam de pomana idealurile, votam pentru o galeata goala, camuflata de un litru de ulei, un pumn de faina de proasta calitate, un desfacator de bere si poza unui candidat despre care nu stim nimic. Doar ca e frumos coafat si n-are dinti stricati. Alimentele se termina repede, desfacatorul se rupe dupa a treia utilizare si galeata, decorata cu trei intiale de partid, redevine goala la fel ca si mintea noastra ciuruita de nevoi prin care s-au scurs incet-incet idei, dorinte si pareri. Resemnati, folosim galeata ca sa caram, impiedicat, tarsaind papucii rupti, batuti de vant prin gaurile din pulover, apa de la fantana insalubra din sat si aplaudam ineptiile unui nou mandat."

***

"Imi lipseste organul echilibrului. Oscilez intre beatitudine si disperare, ma balansez intruna intre orgasm sublim si scarba deplina. Ma invart in loc ca un titirez beat si imi raspandesc frustrarea pana la pragul unei crize de nervi. Ma opresc aici pentru ca incep sa ma enervez.”

Nr. de pagini: 188
Anul aparitiei: 2016