Alerta de grad zero in proza scurta romaneasca actuala (antologie)

Sumar:

Cornel NISTEA•„Lumina si aer pentru cactusi”

Gheorghe SCHWARTZ -„Caria”

Bedros HORASANGIAN -„Veronica”

Olimpiu NUSFELEAN -„Ochii lui Gabriel”

Adrian IONITA -„Astenie”

Remus Valeriu GIORGIONI -„Fauna de apartament sau Despre cum a scapat autorul din ghearele cartii”

Liviu ANTONESEI -„Raport despre doua cupluri smulse realitatii, insotit de un comentariu vag, imprecis, privind realitatea ca atare”

Attila F. BALÁZS -„Cina”

Serban TOMSA -„Ultima vanatoare”

Florica BUD -„www.Bombkamoda.com”

Diana ADAMEK -„Scrisorile de la El-Djari (fragment)”

Ovidiu BUFNILA -„Timpuri noi”

Lucian MERISCA -„Spune tot”

Carmen FIRAN -„Caciula ruseasca”

Grigore CHIPER -„Pirania”

Maria POSTU -„Cum sa salvezi o pianina”

Horia GARBEA -„La Rovine… in campii…”

Ruxandra CESEREANU -„Haritina”

Oleg GARAZ -„Ocupantii din ograda lu’ Gavril”

Matei BATEA -„Intoarcerea acasa”

Emilian GALAICU-PAUN -„Milarepa Air Lines”

Vasile BAGHIU -„Distanta de discretie”

Alexandru PETRIA -„Moartea pornoromancierului”

Stefan Doru DANCUS -„Ioan”

Ivona BOITAN -„La popa la poarta…”

Anamaria PERIDE -„Emoticoane (sau emotii, coane…)”

Emanuel POPE -„Bunicul divin”

Robert SERBAN -„Lili”

Felix NICOLAU -„Bulaii”

Adrian SUCIU -„Terminus”

Igor URSENCO -„Cum mi-am pierdut si regasit in aceeasi zi inocenta”

Adrian BUZDUGAN -„Bliul”

Carmen Manuela MACELARU -„Viata pe un memory stick (sau De vorba cu ingerul de pe monitor)”

Leonard ANCUTA -„tristetea cintaretului la trianglu”

Ionut CARAGEA -„Perechea de rezerva”

Liliana COROBCA–„Proza scurta cu doua animale in rol principal”

Florin IRIMIA -„Dupa tigari”

Rucsandra POP -„Barbatul si statuia”

Lucia DARAMUS -„Trenul”

Marian COMAN -„Usa de la baie”

Emanuel LUCA -„ultima halta”

Dorin COZAN -„Micuta B.B., asasina fantastica”

Oliviu CRAZNIC -„Ellen Lee”

Sorin-Mihai GRAD -„vaca secreta”

Cristina NEMEROVSCHI–„Dead End”

Dmitri MITICOV -„Fecioara Maria si Pruncul”

Mircea PRICAJAN -„Nopti de nesomn”

Alexandru POTCOAVA -„Intermezzo”

Stefan BOLEA -„1 la 1 cu LeBron James”

Marius SURLEAC -„Jucand sah cu un inger”

Cosmin PERTA -„Cainele de lemn si jumatatea de matriosca”

Liviu G. STAN -„Opera Omnia”

Aleksandar STOICOVICI -„Schlüsselkind”

Yigru Zeltil -„Portelan cu elan”

Andrei RACASAN -„Masca de TaximeTRIST”

Un panopticum heterotopic

Trebuie sa admit din start ca textele de proza scurta incluse in Antologia de mai jos au beneficiat de unica„ingaduinta“ conform careia calitati na(ra)tive cum sunt expunerea succinta si stilul alert nu ar constitui decat un pretext pentru revelarea talentului de a genera imagini valabile, in primul rand de ordin estetic. Majoritatea autorilor s-au incadrat cu brio in limita celor cinci-sase pagini care le-au fost solicitate, chiar daca pentru alti cativa restrangerea s-a dovedit a fi nu mai putin lucru decat incalzirea motorului pentru lansarea din plin a imaginatiei. Rezultatul, mai mult decat holist, nu s-a lasat deloc asteptat, relevand imaginea panoptica a unei batalii colective aflate in plina emulatie, la care au luat parte cele mai eclectice manifestari ale naratologiei romanesti actuale. In trecere fie spus, observatia generala da impresia totusi ca textele mai desfasurate nu sunt neaparat si cele mai reusite. Fara a afisa pretentii taxonomice exhaustive, Antologia s-a pomenit ca acopera o geografie literara romanofona suficient de extinsa pentru a include Basarabia si zona diasporei, luand in vizor autori trans-generationisti si trans-etnici, capabili sa genereze acele„noduri semantice complexe“ pe care Michel Foucault le numea„heterotopii“, adica„constructii mentale intangibile ce permit existenta simultana a mai multor spatii si locuri incompatibile“, evident distribuite in sistemul de referinta circular al culturii generale. Chiar daca intre primul si ultimul autori antologati se asterne o jumatate de veac, datele problemei nu schimba catusi de putin configuratia dimensiunii pe care o numeam, intr-un studiu transcultural, ca fiind eres arhetipal tocmai pentru faptul ca nu porneste de la„cuvinte“, ci de la matricea originara a imaginarului. Or, asa cum vor confirma si textele gazduite mai jos, anume„imaginile“ sunt cele care ne bantuie constientul sau ne gestioneaza preconstientul, ele sunt cele care anticipeaza ori anunta, contrapunctic, alte fragmente de imagini, inca inconstiente la momentul scrierii. Astfel, vidul rezultat la limita spatio-temporala s-a pomenit umplut inevitabil cu manifestarile cele mai eclectice ale spiritului plasat la capetele limita dintre realitatea imediata si irealitatea nemediata. Numai asa imi explic, de exemplu, asemanarea izbitoare a personajelor-„interlocutori telefonici“ care„populeaza“ trans-nationala„Lumina si aer pentru cactusi“ (in viziunea banateanului Cornel NISTEA) intr-un mod aproape siamez propus anterior de scriitorul azer Anar Rzaev in textul antologic„Eu, tu, el si telefonul“ (cunoscut mai mult spectatorilor sovietici dupa ecranizarea in regia lui Samson Samsonov„In fiecare seara exact la ora unsprezece“). In cazurile fericite, cele mai multe dintre textele cuprinse in Antologie reusesc nesperata performanta de a surprinde un soi de realitate mediata, care de departe concureaza genurile literare consacrate prin„abstractia realista a realitatii“ (Sylvain Lagarde). E un fel de test de imaginatie, neaparat initiatica, pe care fiecare autor de cursa lunga ar trebui sa il treaca inainte de a se aventura in domeniile questei literare. Pentru ca se poate spune despre proza scurta– fara a-i ataca fundamental (daca nu chiar lamental!) geneza interioara‒ ca ar fi un„roman-haiku“ care concureaza intimitatea cea mai sacra a poeziei. Lucru recunoscut inclusiv de catre unul dintre autorii antologati:„proza scurta imi place, dar mi se pare foarte grea, fiindca trebuie sa condensezi mult intr-un spatiu relativ redus. Necesita multa putere de concizie, multa rafinare“. In plus, ceea ce defineste o proza scurta e, dupa mine, arta de a nu spune totul, de a sugera ceea ce ramane dincolo de cele scrise pe foaie: asa cum e taietura de diamant a unui aisberg solid caruia ii poti cel mult intui configuratia subacvatica. Si cu asta invoc aici unul dintre exemplele cele mai concludente, sustinute de scriitorul bistritean Olimpiu NUSFELEAN in„Ochii lui Gabriel“:„Gabriel se nascuse cu doua margarete mari, inflorite, ce tineau locul ochilor sai. Proaspete, limpezi, cum sunt cele crescute in camp, printre maci si albastrele. Lumina atingea petalele ca pe niste dulci pleoape de copil“. Asa cum mi-ar fi fost absolut imposibil sa pronunt sentinte critice doar pe baza unui singur text antologat, mult mai profitabil mi s-a parut sa verific cum„functioneaza“ in practica structura„terorista“ a sensului: adica sabotarea, sistematica si metodica‒ a unei hermeneutici interioare prestabilite‒ prin„violarea“ securitatii semantice. Mai exact, capacitatea semnificatiei de a se plasa„peste“ intentionalitatea discursului auctorial, de a o impinge din conditia de repaos mental pentru a o atrage in tot felul de„roluri“ sau circumstante dramatizate, dovedindu-se ca, citez aici alt autor antologat,„pana la urma si realismul cel mai crunt era de natura fantastica“! Desigur, presupozitia de mai sus poate fi banuita ca ar avea acoperire limitata in estetic, fiind probata de ultimele date de laborator venite de la surse stiintifice: cercetatorii de la NASA au descoperit recent sase planete care orbiteaza in jurul unui singur soare, denumit Kepler 11, fiind situat la circa 2.000 de ani lumina fata de Terra. Planeta care se afla cel mai aproape de stea, Kepler-11b, este de zeci ori mai aproape de ea decat Pamantul raportat la„Soarele“ nostru traditional. In acest context, orice acuzatie reprobabila ca as fi indraznit sa pun, in aceeasi oala, texte cu apetenta eclectica– ce porneste de la realismul cel mai pur, jurnal autentic, istorie alternativa, realitate virtuala, fantasy, second life, gothic si incheind cu detectivul, mai exact detective de formula largita‒ o voi trata ca fiind cel putin nefondata, daca nu chiar caduca. Dimpotriva, ceea ce putea fi o vulnerabilitate a unei asemenea abordari, pentru mine s-a dovedit a fi chiar punctul ei forte, facand posibila anularea conflictelor de optica antagonista asupra lumii inca perpetuate de„cultura fizicienilor si a liricilor“ (Charles Percy Snow). Altfel spus, cel mai simplu mod de a caracteriza arta scrisului mi se pare dispunerea complexa a vaselor perfect comunicante intre fenomenele intangibile si anturaj (res, realis) care pot configura– profitabil mai ales din punct de vedere ontologic– realitatea senzoriala pe cel putin trei niveluri:
AD REALIA PER REALIORA („De la realitatea indiferenta la realul asumat“)! Chiar daca redus ca volum, textul„Caria“ da seama de„prizonieratul“ fiziologic al vietii cotidiene care frizeaza ridicolul ontologic:„vatmanul frana tramvaiul. Gough isi pierdu echilibrul si cazu cu capul inainte in propria sa carie. Inauntru era un miros greu si locul era destul de stramt, asa ca el se simtea de parca ar fi calatorit cu tramvaiul supraaglomerat prin aerul viciat al marelui oras“. In timp ce Gheorghe SCHWARTZ prefera o claustrofobie pretins concentrationara, Diana ADAMEK isi conditioneaza discursul narativ din„Scrisorile de la El-Djari“ direct de spatiul deschis„unde pamantul isi dezveleste, ca peste tot in Egipt, insetat si exaltat, radacinile“. La randul sau, in halucinanta„Opera Omnia“, Liviu G. STAN ne propune un bestiar contrapunctic pentru„Raiul intim“ anticipat, cu necesitate, de„Iadul launtric“.
A REALIBUS AD REALIORA („De la realitatea empirica la realitatile superioare“)! Iata cum, intr-o piesa de initiere, inegalabila Ruxandra CESEREANU descopera, strat cu strat, ca„in viata oricarei femei (…) exista alte trei femei de diamant“ („Haritina“). La randul sau, Remus Valeriu GIORGIONI, in textul„Fauna de apartament sau Despre cum a scapat autorul din ghearele cartii“ ataca„proliferarea subcorticala a unor incredibile concrescente ale imaginatiei sale scapate de sub control“. La aceeasi categorie as incadra si fragmentul propus de Cosmin PERTA („Cainele de lemn si jumatatea de matriosca“), care sustine un proiect de teleportare imitand calatoria in planurile subtile dupa reteta filosofului suedez Emanuel Swedenborg, dar cu bisturiul analitic omologat de catre maestrii Gogol& Caragiale.
REALIA SICUT REALORA („Ce e jos fie ca ce e sus, iar realul sa devina realitate“)! Lucian MERISCA ne„Spune tot“ intr-un stil condensat despre postrealitate si postvirtualitate, la fel, cum si jurnalul prilejuit„The Second Qinghai Lake International Poetry Festival“ nu e decat un pretext pentru ca Emilian GALAICU-PAUN sa-si lase„imaginatia a o lua razna“ chiar pe peronul aeroportului asiat:„brusc mi s-a desfacut bratara de la ceas (…) si astfel timpul petrecut in Tibet s-a spart, literalmente, pe asfalt“ („Milarepa Air Lines“). In sfarsit, dar nu in cele din urma, in textul„Viata pe un memory stick (sau de vorba cu ingerul de pe monitor)“ Carmen Manuela MACELARU vine cu o reteta absolut valabila despre„Cum trebuie sa fie o carte“:„un les, mirosul sa te atraga, curiozitatea sa te duca incet spre tinta, odata ajuns sa duci mana la nas, sa nu mai ai aer, sa incepi sa atingi, sa vezi cine se ascunde sub hainele intrate si ele in putrefactie, ca si cum ai dori sa mai salvezi ceva; chiar pe tine, sa incepi sa te pipai sa te asiguri ca esti acolo“. Am facut referinta doar la cateva exemple concludente, evident subiective, urmand ca anume cititorul sa-si structureze propria varianta in restul cazurilor antologate. Dar cele cateva reactii plauzibile indicate mai sus nu fac decat sa confirme o necesitate tot mai evidenta de„igienizare“ a mentalitatii inerte si opace, care ar trebui sa ne indemne, de acum incolo, sa abandonam normativitatea lecturii impusa de grila cliseizata a„cititorului cultural heterosexual de rasa alba si sex masculin“ (Jonathan Culler). Or, acest lucru ar putea accelera demontarea altui mit tendentios, si anume cel al unei scriituri specific„feminine“. O simpla parcurgere a sumarului de la sfarsitul cartii poate indica un raport, din toate punctele de vedere echilibrat, intre scriitorii barbati si femei. Sunt absolut sigur ca ultima categorie va constitui adevarata revelatie pentru multi cititori susceptibili, sper, doar pana la punctul de inflexiune al acestei prime intalniri‒ profitabile din toate punctele de vedere‒ in spatiul literaturii de calitate. Chiar daca celalalt spatiu‒ cel tipografic‒ si-a pus in valoare functia coercitiva, cei mai multi dintre autorii de ambele genuri au facut cu brio abstractie de ea. Anume acest lucru ma face sa ma astept, cu indreptatire sporita, la reeditari periodice si improspatate a acestei experiente inedite care– in ciuda limitelor geografico-ideologice si a terorismului semantic recalcitrant– va destepta din somnul-cel-de-moarte doar forta nativa de creative writing romanesc.

(Igor URSENCO)



coordonata de Igor Ursenco
Numar de pagini: 408
Anul aparitiei: 2011

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review