Ameliorarea performantelor individuale prin tehnici de psihoterapie (Irina Holdevici)
PRP: 30,00 lei
?
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
Preț: 27,00 lei
Diferență: 3,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Autor: Irina Holdevici
Editura: LIDER
Anul publicării: 2008
Pagini: 400
DESCRIERE
Lucrarea de fata isi propune sa prezinte cititorilor o serie de tehnici psihoterapeutice si autoformative menite sa contribuie la tratamentul tulburarilor de dipozitie (anxietate, fobii, atatcuri de panica, depresie), la imbunatatirea comunicarii si a eficientei de activitate.
O atentie speciala a fost acordata problemelor referitoare la relaxare, gimnastica respiratorie, hipnoza, metoda autoprogramarii mentale, restructurarea cognitiva, terapia asertiva, precum si la tehnicile combinate de autoreglare psihica.
Unele dintre tehnicile respective se utilizeaza in cadrul cabinetelor specializate de consiliere psihologica si psihoterapie in vreme ce altele, mai simple, pot fi aplicate nemijlocit de catre persoanele care sufera de tulburari depresive sau anxioase nu prea grave sau de catre aceia care doresc sa-si amelioreze atentia, memoria, echilibrul emotional, relatiile cu ceilalti, randamentul in activitate si calitatea vietii.
Lucrarea se adreseaza deopotriva psihologilor, medicilor, studentilor in psihologie si medicina, precum si tuturor celor interesati sa-si insuseasca metode simple de contracarare a unor afectiuni neuropsihice si psihosomatice, dar de autocontrol al comportamentului.
Nascuta in 1949 in Bucuresti, a absolvit "Facultatea de Filozofie-Sectia de psihosociologie a Universitatii Bucuresti", in 1972. A obtinut titlul de doctor in psihologie in anul 1980. In present este profesor universitar la "Universitatea Bucuresti", la "Universitatea Titu Maiorescu", precum si la "Academia Nationala de Informatii." Detine specializari in psihoterapie, in psihopatologie si psihologia sportului De asemenea, este psihoterapeut formator in cadrul masterului de psihodiagnostic clinic si psihoterapie al "Facultatii de Psihosociologie si Stiintele Educatiei din cadrul Universitatii Bucuresti".
In calitatea de psihoterapeut practician are o experienta de peste 20 de ani in tratamentul unor afectiuni nevrotice si psihosomatice, ca si in directia optimizarii comportamentului uman. A publicat 15 carti si peste 1000 de studii si articole, in tara si in strainatate, avand ca subiect hipnoza clinica, psihoterapia cognitiv-comportamentala si asistenta psihologica a sportivilor de inalta performanta. A fost aleasa presedinta Societatii Romane de Sugestie si Hipnoza si vicepresedinta Colegiului National de Psihoterapie. De curand a devenit membra in Comitetul Director al Federatiei Europene de Psihologia Sportului.
Fragmente:
Convingerile disfunctionale
Pacientii si in general toate persoanele care sufera de tulburari emotionale se intreaba adesea de unde provin gandurile negative.
In majoritatea cazurilor, la baza lor pot fi identificate o serie de atitudini si convingeri pe care subiectul le are fata de sine insusi, fata de ceilalti si fata de viata in general.
Aceste convingeri sunt achizitionate inca din copilarie, in urma interactiunii cu parintii, profesorii, copiii de aceeasi varsta si cu societatea in ansamblul sau. Ele sunt atat de profunde si, de cele mai multe ori, neconstientizate, incat subiectul nici nu le mai considera convingeri, ci realitati incontestabile.
Convingerile disfunctionale pot fi exprimate in urmatorii termeni: "viata este o lupta", "eu nu sunt bun de nimic" sau "trebuie totdeauna sa ma port frumos cu ceilalti, indiferent de ceea ce simt eu" si stau adesea la baza tulburarilor anxioase, depresive, precum si a comportamentului ineficient. Astfel, subiectul isi vorbeste in limbaj interior, prognozand dezastre (ganduri de tipul "ce va fi daca"), criticandu-se permanent sau fixandu-si standarde de neatins.
Asa cum am mai subliniat, in spatele acestui limbaj interior stau convingerile disfunctionale cu privire la lume si viata.
Convingerile negative disfunctionale stabilesc limita autostimei si sentimentului valorii personale ale subiectului.
Multe dintre aceste convingeri au la baza ideca ca valoarea personala a subiectului depinde de ceva exterior, cum ar fi statutul social, bogatia, dragostea altei persoane sau de aprobarea sociala in general ("valoarea mea este conferita de realizarile mele", "eu nu valorez nimic daca nu sunt iubit de persoana X" etc).
Terapeutii cognitivisti sustin ca subiectii cu probleme emotionale trebuie sa constientizeze caracterul intrinsec al valorii unei fiinte umane, aceasta rezultand din simplul fapt ca individul exista.
Multe dintre convingerile disfunctionale sunt inoculate de catre parinti, care fac afirmatii de tipul: "Baietii mari nu plang"; "Fetele cuminti nu se infurie" etc. Alteori, subiectul isi formeaza o atitudine fata de sine care nu este altceva decat rezultatul criticilor frecvente, al ignorarii sau respingerii suferite din partea celorlalti ("sunt lipsiti de valoare", "dorintele mele nu conteaza", "nu merit sa fiu iubit").
Din nefericire insa, aceste atitudini disfunctionale devin atat de interiorizate incat cei din jur chiar ajung sa-l trateze asa cum se crede.
Bourne (1995) afirma faptul ca fiintele umane pot fi programate la fel ca si calculatoarele, astfel incat convingerile disfunctionale sa devina profetii autoimplinite.
Acelasi autor (Bourne, p. 209) ne prezinta o lista cuprinzand cele mai raspandite convingeri si atitudini disfunctionale, precum si afirmatiile menite sa le inlocuiasca in cadrul demersului cognitiv-comportamental.
1. Sunt lipsit de forta. Sunt victima imprejurarilor
Afirmatii: Sunt responsabilul propriului meu destin si detin controlul acestuia. Imprejurarile de viata sunt cum sunt, dar eu pot sa-mi controlez atitudinea fata de acestea.
2. Viata este o lupta. Ceva trebuie sa fie in neregula daca viata pare prea usoara, placuta sau amuzanta.
Viata este placuta si amuzanta. Este bine sa ma relaxez si sa ma distrez. Viata reprezinta o aventura si eu invat sa-i accept urcusurile si coborasurile.
3. Daca imi voi asuma riscul, voi pierde. Daca voi pierde, ceilalti ma vor respinge.
...
CUPRINS:
Cuvant inainte... 5
CAPITOLUL 1
Orientarea comportamentala si cognitiv-comportamentala in psihoterapie si autoreglarea comportamentului... 7
CAPITOLUL 2
Tulburarile de dispozitie... 23
CAPITOLUL 3
Relaxarea - metoda de psihoterapie si autoreglare a starilor psihice... 45
CAPITOLUL 4
Respiratie si relaxare... 59
CAPITOLUL 5
Hipnoza in terapia cognitiv-comportamentala... 78
CAPITOLUL 6
Autoprogramarea mentala si comportamentul eficient... 94
CAPITOLUL 7
Desensibilizarea sistematica - metoda de terapie comportamentala in tratamentul fobiilor... 114
CAPITOLUL 8
Restructurarea mentala -nucleul terapiei cognitive... 129
CAPITOLUL 9
Psihoterapia tulburarilor de dispozitie... 171
CAPITOLUL 10
Psihoterapia atacurilor de panica... 217
CAPITOLUL 11
Modelul comprehensiv de terapie comportamental-cognitiva a tulburarilor anxioase... 233
CAPITOLUL 12
Psihoterapia asertiva... 245
CAPITOLUL 13
Metode cognitiv-comportamentale de optimizare a comunicarii... 276
CAPITOLUL 14
Modelul contextual-modular in psihoterapie si optimizarea performantelor umane... 317
Bibliografie selectiva... 349
Nr. de pagini: 400
Anul aparitiei: 2008
O atentie speciala a fost acordata problemelor referitoare la relaxare, gimnastica respiratorie, hipnoza, metoda autoprogramarii mentale, restructurarea cognitiva, terapia asertiva, precum si la tehnicile combinate de autoreglare psihica.
Unele dintre tehnicile respective se utilizeaza in cadrul cabinetelor specializate de consiliere psihologica si psihoterapie in vreme ce altele, mai simple, pot fi aplicate nemijlocit de catre persoanele care sufera de tulburari depresive sau anxioase nu prea grave sau de catre aceia care doresc sa-si amelioreze atentia, memoria, echilibrul emotional, relatiile cu ceilalti, randamentul in activitate si calitatea vietii.
Lucrarea se adreseaza deopotriva psihologilor, medicilor, studentilor in psihologie si medicina, precum si tuturor celor interesati sa-si insuseasca metode simple de contracarare a unor afectiuni neuropsihice si psihosomatice, dar de autocontrol al comportamentului.
Nascuta in 1949 in Bucuresti, a absolvit "Facultatea de Filozofie-Sectia de psihosociologie a Universitatii Bucuresti", in 1972. A obtinut titlul de doctor in psihologie in anul 1980. In present este profesor universitar la "Universitatea Bucuresti", la "Universitatea Titu Maiorescu", precum si la "Academia Nationala de Informatii." Detine specializari in psihoterapie, in psihopatologie si psihologia sportului De asemenea, este psihoterapeut formator in cadrul masterului de psihodiagnostic clinic si psihoterapie al "Facultatii de Psihosociologie si Stiintele Educatiei din cadrul Universitatii Bucuresti".
In calitatea de psihoterapeut practician are o experienta de peste 20 de ani in tratamentul unor afectiuni nevrotice si psihosomatice, ca si in directia optimizarii comportamentului uman. A publicat 15 carti si peste 1000 de studii si articole, in tara si in strainatate, avand ca subiect hipnoza clinica, psihoterapia cognitiv-comportamentala si asistenta psihologica a sportivilor de inalta performanta. A fost aleasa presedinta Societatii Romane de Sugestie si Hipnoza si vicepresedinta Colegiului National de Psihoterapie. De curand a devenit membra in Comitetul Director al Federatiei Europene de Psihologia Sportului.
Fragmente:
Convingerile disfunctionale
Pacientii si in general toate persoanele care sufera de tulburari emotionale se intreaba adesea de unde provin gandurile negative.
In majoritatea cazurilor, la baza lor pot fi identificate o serie de atitudini si convingeri pe care subiectul le are fata de sine insusi, fata de ceilalti si fata de viata in general.
Aceste convingeri sunt achizitionate inca din copilarie, in urma interactiunii cu parintii, profesorii, copiii de aceeasi varsta si cu societatea in ansamblul sau. Ele sunt atat de profunde si, de cele mai multe ori, neconstientizate, incat subiectul nici nu le mai considera convingeri, ci realitati incontestabile.
Convingerile disfunctionale pot fi exprimate in urmatorii termeni: "viata este o lupta", "eu nu sunt bun de nimic" sau "trebuie totdeauna sa ma port frumos cu ceilalti, indiferent de ceea ce simt eu" si stau adesea la baza tulburarilor anxioase, depresive, precum si a comportamentului ineficient. Astfel, subiectul isi vorbeste in limbaj interior, prognozand dezastre (ganduri de tipul "ce va fi daca"), criticandu-se permanent sau fixandu-si standarde de neatins.
Asa cum am mai subliniat, in spatele acestui limbaj interior stau convingerile disfunctionale cu privire la lume si viata.
Convingerile negative disfunctionale stabilesc limita autostimei si sentimentului valorii personale ale subiectului.
Multe dintre aceste convingeri au la baza ideca ca valoarea personala a subiectului depinde de ceva exterior, cum ar fi statutul social, bogatia, dragostea altei persoane sau de aprobarea sociala in general ("valoarea mea este conferita de realizarile mele", "eu nu valorez nimic daca nu sunt iubit de persoana X" etc).
Terapeutii cognitivisti sustin ca subiectii cu probleme emotionale trebuie sa constientizeze caracterul intrinsec al valorii unei fiinte umane, aceasta rezultand din simplul fapt ca individul exista.
Multe dintre convingerile disfunctionale sunt inoculate de catre parinti, care fac afirmatii de tipul: "Baietii mari nu plang"; "Fetele cuminti nu se infurie" etc. Alteori, subiectul isi formeaza o atitudine fata de sine care nu este altceva decat rezultatul criticilor frecvente, al ignorarii sau respingerii suferite din partea celorlalti ("sunt lipsiti de valoare", "dorintele mele nu conteaza", "nu merit sa fiu iubit").
Din nefericire insa, aceste atitudini disfunctionale devin atat de interiorizate incat cei din jur chiar ajung sa-l trateze asa cum se crede.
Bourne (1995) afirma faptul ca fiintele umane pot fi programate la fel ca si calculatoarele, astfel incat convingerile disfunctionale sa devina profetii autoimplinite.
Acelasi autor (Bourne, p. 209) ne prezinta o lista cuprinzand cele mai raspandite convingeri si atitudini disfunctionale, precum si afirmatiile menite sa le inlocuiasca in cadrul demersului cognitiv-comportamental.
1. Sunt lipsit de forta. Sunt victima imprejurarilor
Afirmatii: Sunt responsabilul propriului meu destin si detin controlul acestuia. Imprejurarile de viata sunt cum sunt, dar eu pot sa-mi controlez atitudinea fata de acestea.
2. Viata este o lupta. Ceva trebuie sa fie in neregula daca viata pare prea usoara, placuta sau amuzanta.
Viata este placuta si amuzanta. Este bine sa ma relaxez si sa ma distrez. Viata reprezinta o aventura si eu invat sa-i accept urcusurile si coborasurile.
3. Daca imi voi asuma riscul, voi pierde. Daca voi pierde, ceilalti ma vor respinge.
...
CUPRINS:
Cuvant inainte... 5
CAPITOLUL 1
Orientarea comportamentala si cognitiv-comportamentala in psihoterapie si autoreglarea comportamentului... 7
CAPITOLUL 2
Tulburarile de dispozitie... 23
CAPITOLUL 3
Relaxarea - metoda de psihoterapie si autoreglare a starilor psihice... 45
CAPITOLUL 4
Respiratie si relaxare... 59
CAPITOLUL 5
Hipnoza in terapia cognitiv-comportamentala... 78
CAPITOLUL 6
Autoprogramarea mentala si comportamentul eficient... 94
CAPITOLUL 7
Desensibilizarea sistematica - metoda de terapie comportamentala in tratamentul fobiilor... 114
CAPITOLUL 8
Restructurarea mentala -nucleul terapiei cognitive... 129
CAPITOLUL 9
Psihoterapia tulburarilor de dispozitie... 171
CAPITOLUL 10
Psihoterapia atacurilor de panica... 217
CAPITOLUL 11
Modelul comprehensiv de terapie comportamental-cognitiva a tulburarilor anxioase... 233
CAPITOLUL 12
Psihoterapia asertiva... 245
CAPITOLUL 13
Metode cognitiv-comportamentale de optimizare a comunicarii... 276
CAPITOLUL 14
Modelul contextual-modular in psihoterapie si optimizarea performantelor umane... 317
Bibliografie selectiva... 349
Nr. de pagini: 400
Anul aparitiei: 2008
REVIEW-URI