Astazi... (Clara Toma, editor coordonator)

O carte in care 136 de oameni, din medii diferite, si-au scris jurnalul zilei de 30 aprilie. O zi vazuta din 136 de perspective. O zi traita in 136 de moduri. Exprimari ale gandurilor, trairilor, emotiilor a 136 de persoane care au avut dorinta si curajul sa isi puna o parte din sufletul lor in filele unei carti.

Ceva despre„Astazi...”

De o viata citesc carti care... m-au crescut si m-au bucurat.

De zece ani editez si scriu carti prin care imi doresc sa contribui la cresterea si la bucuria celor care le citesc. In fiecare carte citita, scrisa sau editata mi-am lasat parti din suflet si mi-am (re)gasit alte parti de suflet

,, Astazi...,, este pentru mine o carte speciala; imi este cea mai draga si o simt foarte aproape de mine. Este speciala pentru ca mi-am dorit ca ea sa existe pentru bucuria mea. bucuria unui joc pe care sa-l joc cu alti oameni. Un joc in care mi-am dorit sa te prinzi si tu, sa-l  jucam impreuna...

Da, m-am trezit intr-o dimineata de aprilie cu ideea ei in minte si in suflet. Am luat-o ca pe un joc, ca pe o idee hazlie de copil nastrusnic.,, Ce-ar fi, intr-o zi, sa chem o multime de oameni in jurul meu si sa ne povestim un pic din viata? Asa... simplu si pur, sa ne deschidem mintea si inima, sa le punem in palma sub forma de cuvinte, sa le privim? Sa ne bucuram impreuna de frumusetea, stralucirea, bogatia, diversitatea si unicitatea mintilor si sufletelor noastre? Cum ar fi?,, Imi imaginam cum ar fi si simteam Bucurie, bucurie, atata bucurie incat nu stiam ce sa fac cu ea. Asa ca am vrut sa-mi impart bucuria acestui joc imaginar cu oricine o vrea sa vina spre el.

Am scris la repezeala anuntul despre acest joc, care putea sa ia forma unei carti in care fiecare isi scrie propria fila de jurnal, in una si aceeasi zi: 30 aprilie. Am postat pe pagina mea (de facebook), am trimis si mesaje cu invitatia unor oameni pe care-i cunosc personal, i-am rugat sa dea invitatia mai departe daca vor... si jocul a prins contur.

... peste o suta de oameni, trairile, gandurile actiunile lor de-a lungul unei zile oarecare. despre asta este cartea,, Astazi...,,. Am scris-o impreuna.

,, Astazi...,, este un joc pe care l-am inventat pentru ca am vrut sa fim mai aproape. Eu mai aproape de mine. Tu mai aproape de Tine. Eu mai aproape de Tine. Tu mai aproape de Mine.

Mai aproape de noi insine. Mai aproape de celalalt. Mai aproape de vietile noastre.

Ma bucur si iti multumesc ca ai acceptat sa ne jucam impreuna acest joc:,, Astazi...,,

Daca ti-a placut poti continua jocul asta in fiecare zi...

Si ii poti invita si pe altii sa se joace sau macar sa priveasca.

Sa scrie, sa citeasca ori sa povesteasca ceva despre ei... ceva despre noi...

... Ceva despre Astazi...

Clara Toma, editor, initiator si coordonator proiect,, Astazi...,,

Dimineata afara era innorat. Dupa ce mi-am hranit pisicuta, am mancat micul dejun - lapte cu cereale. Mi-am terminat tema la matematica iar apoi am citit din,, Cuore, inima de copil,,. M-am jucat FIFA 2015 iar apoi am cusut la traistuta pentru ora de abilitati practice. M-am plimbat impreuna cu mami spre scoala.

Totul a decurs normal. Prima ora-limba germana apoi a urmat cursul de baza (matematica) iar eu, ca de obicei, termin primul calculele iar rezultatul e mereu corect.

Astazi a fost aniversarea scolii si am mancat tort.

Mereu astept cu nerabdare ora de sport deoarece e favorita mea, iar pentru ca norii s-au imprastiat a iesit soarele si am jucat otbal in curtea scolii. Din pacate astazi am jucat mai prost decat de obicei, n-am dat niciun gl si am primit putine pase de la colegi. Nu mi-a placut cum am jucat astazi.

De la scoala am mers in parc la terenurile de tenis, am fost la antrenament. Dupa aceea m-am intors acasa. A venit buni sa stea cu mine cat mami a fost plecata. Dup ace am mancat, ea a spalat vasele, a udat florile si s-a jucat cu mine sah chinezesc. Dupa aceea am facut dus si m-am culcat.

30-IV-2015

Alex Toma, 10 ani si 10 luni

Astazi…30 aprilie



La naiba, nu stiu de ce mi-au dat lacrimile. Ce parte din mine resimte atata emotie in fata angajamentului de a scrie astazi incat se manifesta prin lacrimi? Cu ce  e diferit scrisul de azi fata de scrisul din atatea mii si mii de zile in care am umplut sute de agende si mega-biti de memorie virtuala cu stropi din mine? Cu ce difera scrisul de azi fata de tot ce am scris si am raspandit catre ceilalti de-a lungul anilor prin scrisori, e-mailuri,  notite, articole, recenzii, carti?

Poate o sa reusesc sa-mi raspund…

Se pare ca in sfarsit mi-am insusit dreptul la intimitate; se pare ca sunt constienta de puterea de a mi-l exercita atunci cand doresc, in limitele pe care le doresc. Se pare ca nu mai confund sinceritatea, autenticitatea si transparenta cu expunerea nuditatii interioare in orice colt de conversatie; se pare ca o foaie alba de hartie asezata in fata mea nu mai e doar un potential spatiu al exhibarii.  Cum ma simt cu asta?  am un nod in gat, respir cu efort, am senzatie de gol in stomac si lacrimi in ochi. Ma simt ca in fata unei pierderi. Ce am pierdut de fapt castigand capacitatea de a-mi recunoaste si proteja lumea interioara de priviri din afara? Ce am castigat de fapt pierzandu-mi compulsia,, curajoasa,, a confesiunii in piata publica?

Poate o sa reusesc sa-mi raspund…

…pana la urma,  intimitatea este acel spatiu pe care-l  pot imparti  cu mine insami si/sau cu altcineva deopotriva intr-o incapere cu usile bine inchise si cu obloanele trase, in varf de munte ori in mijlocul multimii ;  intimitatea este  un spatiu auto-protejat prin insasi trairea ei.

 ce  aleg sa nu exprim in cuvinte randuite nu ai cum sa citesti  printre randuri…

iar ce alegi sa nu afli nu vei  afla indiferent in ce limba as scrie ori as vorbi.

… daca as alege totusi sa arat catre ceilalti,  oare cum as putea face ca ei sa vada prin fereastra  (in)cadrata a cuvantului (oricat de deschisa ar fi ea) Lumea  ASTA  infinita pe o care simt  continandu-ma si pe care simt ca o contin astazi  dupa ce m-am trezit  din visul in care fiinta pe care o iubesc mi-a prins palmele  intre palmele sale si prin caldura acestui  gest simplu  mi s-au coagulat alchimic toate lumile, toate timpurile, toate gandurile, toate trairile, toate iluziile, toate realitatile, toate personajele  in care ajunsesem sa ma dispersez !?!

A-mi  tine ferestrele cu sau fara perdele, gradina cu sau fara gard, jurnalul deschis pe masa sau incuiat in sertar este doar o alegere ca oricare alta… cu o multitudine de premise si de consecinte.

Astazi… aleg sa vorbesc cu mine  atat de in soapta  incat s-ar putea  ca tu, neauzindu-ma,  sa iti doresti sa te asculti  pe Tine.

Astazi... imi simt inima aproape de inima ta.

Si mi-e bine asa.

Clara T
 

Nu cred in motivatie. Ea ne ajuta sa incepem lucruri, dar ceea ce ne ajuta sa ajungem departe sunt obiceiurile. Asa ca, mai mult de jumatate din ceea ce fac pe parcursul fiecarei zile (si, automat, a vietii mele) o reprezinta... obiceiurile.

Timpul este singura resursa distribuita in mod democratic pe aceasta planeta. Singurul fel prin care observ trecerea lui este faptul ca imi vad copiii crescand, descoperind lumea si impartasindu-mi lucrurile noi pe care le afla sau abilitatile pe care le dobandesc cu viteza luminii.

Viata este o suma de zile.

Ziua, o suma de experiente.

Experientele, o suma de emotii.

Emotiile, o suma de reactii care oglindesc atitudinea noastra fata de ceea ce consideram a fi realitate.

Iar reactiile sunt efectul gandirii noastre.

Schimbandu-ne gandirea, ne schimbam viata.

Andrei Rosu


Nr. de pagini: 320
Anul aparitiei: 2015