Biserica persecutata. Cronica a doi romani in exil la Paris

Sergiu Grossu (nascut in 1920, in satul Cubolta din Basarabia) a facut studii de filosofie si teologie la BucureSti. A activat clandestin, incepind din 1948, in miscarea religioasa "Oastea Domnului", interzisa de regimul comunist. Arestat in 1959 si condamnat la doisprezece ani de inchisoare, a fost eliberat in 1962, in urma unui decret de gratiere. Sotia sa, Nicole  Valery-Grossu, a cunoscut la rindul ei teroarea temnitei romanesti, experienta pe care a  relatat-o in celebrul volum "Binecuvintata fii, inchisoare". Impreuna s-au stabilit in Franta in 1969 si au denuntat, decenii de-a rindul, in publicatii proprii si in mass-media din Vest, persecutiile la care erau supusi credinciosii din tarile comuniste.

 - Marturii zguduitoare ale persecutiilor religioase din timpul comunismului -

[…] Cei doi romani a caror - cronica - o publica acum Editura Compania (in seria - ClarObscur -, coordonata de Petru Romosan) sint – desigur – autorul volumului si sotia sa, Nicole Valery Grossu, eroina cartii Binecuvintata fii, inchisoare, care a stat la baza impresionantului film religios al regizorului Nicolae Margineanu. Volumul Biserica persecutata este o vasta panorama a persecutiilor anticrestine operate de regimurile comuniste din spatele - Cortinei de fier - (in Europa) si al - Cortinei de bambus -) (in Asia), o radiografiere cruda a deicidului bolsevic, facuta cu documentele pe masa, timp de 21 de ani, in publicatia Catacombes din Paris, unde sotii Grossu si-au transformat exilul intr-o campanie de demascare a ororilor - ateismului stiintific - din tarile aflate sub ocupatie sovietica (mai ales in Romania).
Iata si cele 12 capitole in care este structurata materia bogata (424 de pagini!) a documentelor, suferintelor si marturisirilor unor cunostinte, a caror rezistenta prin credinta in Dumnezeu a fisurat blocul comunist, pina la prabusirea lui: La inceputul exilului, Aventura revistei Catacombes,  Fata perversa a comunismului, Universul totalitar, Arsenalul punitiv, Biserica in fata puterii atee, In spatele - cortinei -, Apararea credinciosilor, Nepasatoarea lume libera, Profilul spiritual al Bisericii Tacerii, Ratiunea de a fi a luptei noastre, Concluzia. Aceasta carte este cu totul binevenita intr-un climat romanesc in care o serie de ierarhi trecatori si forte nebuloase din Biserica Ortodoxa Romana lucreaza pe fata la reabilitarea celor care l-au tradat pe Cristos si pe Dumnezeu, transformind Biserica intr-o unealta a propagandei comuniste atee. Cita vreme vor aparea asemenea carti exista o speranta ca mistificatorii nerusinati ai istoriei se vor spulbera si ei ca fantasmele ororilor comuniste in fata adevarului mereu invincibil. […]

Ion Zubascu
Romania libera, 20 martie 2004, p. IV din suplimentul Bucuresti


  - Biserica persecutata -

Una dintre institutiile care au fost supuse in cel mai inalt grad presiunii regimului comunist ateu a fost, fara indoiala, Biserica, a carei ratiune de a fi contrazicea insasi esenta ideologiei marxist-leniniste. Dar, mai mult decit institutia Bisericii ca atare, au avut de suferit de pe urma represiunii comuniste cei care au refuzat sa accepte neconditionat dogmele marxiste si sa renunte la credinta lor. Sergiu Grossu, unul dintre romanii persecutati pentru credinta sa religioasa, care a ales calea exilului, realizeaza in cartea sa Biserica persecutata. Cronica a doi romani in exil la Paris o radiografie lucida a relatiei dintre Biserica si statul comunist ateu. […]
Unul dintre cele mai neasteptate obstacole pe care cei doi le-au avut de infruntat imediat dupa sosirea la Paris si care denota o stare de spirit generala a fost tocmai indiferenta lumii occidentale, derivata din alienarea sa spirituala. Multa vreme demersurile lui Sergiu Grossu si ale sotiei sale nu si-au gasit ecoul mediatic si impactul dorit, ceea ce l-a determinat sa afirme: - Dupa ce am trait si suferit inlauntrul Bisericii Tacerii din Romania, iata-ne inconjurati de tacerea si de indiferenta Occidentului crestin, marcat de mercantilismul credintei sale, de incapacitatea intelectualilor francezi de a intelege rolul ziditor al valorilor spirituale, de un fel de cenzura invizibila indreptata spre orice activitate care incearca sa trezeasca si sa orienteze constiintele sovaielnice, izbite in plin de valurile dezlantuite ale propagandei marxiste. - In aceste conditii, lupta politico-religioasa capata o dubla miza: pe de o parte, lumea occidentala trebuia sa deschida ochii si sa redevina lumea unor valori spirituale, a credintei, iar pe de alta parte, adevarata natura a regimului comunist trebuia dezvaluita in toata vehementa ei antireligioasa. - Caci prin atitudinea sa implacabil ostila oricarei manifestari religioase, comunismul, intolerant si fanatic, s-a dovedit a fi, intotdeauna si pretutindeni, plin de dusmanie fata de religie. De unde si persecutia religioasa si acel summum sinistru al dezlantuirii politicii anticrestine: inchisorile, lagarele de munca fortata si spitalele psihiatrice. -
Mijloacele de lupta utilizate de cei doi purtatori de cuvant ai suferintei crestinilor in lumea comunista au variat de la scrisori si alte demersuri similare pe linga persoane cu influenta pina la crearea de organisme speciale sau popularizarea ideilor proprii prin intermediul mass-media. La capitolul incercari de institutionalizare a unor eforturi personale se incadreaza formarea asociatiei - Actiunea evanghelica pentru Biserica Tacerii - si a celei supraconfesionale cu denumirea - voluntarii luptei cele drepte -. Indreptata impotriva raului absolut reprezentat de regimul comunist, aceasta din urma nu a fost niciodata oficializata din cauza reticentei fata de caracterul sau supraconfesional. Un mai mare impact a avut insa asociatia radiofonica - Lantul - (La Chaine), care a transmis pe calea radioului mesaje in sprijinul Bisericii Tacerii in perioada mai 1971-august 1974. Cea mai mare realizare in lupta pentru credinta si impotriva statului comunist ateu a fost insa aparitia revistei Catacombes, in octombrie 1971. Cele 239 de numere publicate pina in decembrie 1992 au servit scopului explicat chiar de autor: - sa oferim tuturor crestinilor, la care puteam avea acces, un ziar crestin intransigent, cu tendinta supraconfesionala, dupa chipul spiritual al Bisericii Tacerii… Acest ziar isi propunea sa adune in jurul sau toate fortele spirituale, intelectuale si teologice care manifestau afectiune pentru Biserica redusa la tacere in Est, pe toti cei plini de zel si arzind de nerabdare sa dea in vileag nedreptatile, constringerile si tiraniile secolului XX… sa evaluam si sa cintarim lipsa de dragoste si nepasarea lumii libere fata de crestinii oprimati si captivi. -
[…] Publicarea revistei Catacombes a prilejuit demascarea mijloacelor inumane folosite de comunisti pentru descurajarea si pedepsirea credinciosilor. Incompatibil cu crestinismul, regimul comunist si-a facut din persecutia religioasa o caracteristica intrinseca. Aceasta s-a manifestat atit direct – prin distrugerea bisericilor, interzicerea intrunirilor religioase, calomnierea credinciosilor, inchiderea lor in lagare de munca fortata sau in spitale psihiatrice, cit si indirect – prin subminarea manifestarilor de tip religios. […]

Iulia Huiu
Caietele INMER, decembrie 2004, pp. 24-26


  - Catacombele care vorbesc – Biserica persecutata -

[…] De cind a plecat din Romania, Sergiu Grossu nu si-a irosit – se poate spune – nici o zi pentru a demonstra occidentalilor care sint ororile comunismului, sub ce masti se poate deghiza, ce politica pune in practica pentru a seduce puterile straine. Numai ca, spre deosebire de Zinovlev sau Bukovski bunaoara, care au demontat comunismul intr-un mod laic, folosind doar argumentul rational, Sergiu Grossu a imprimat textelor sale un formidabil pathos crestin. A nu se uita ca el a activat in cadrul miscarii religioase Oastea Domnului, persecutata si inainte de razboi si interzisa de autoritatile comuniste. Pentru el, crestinismul nu se rezuma la formula liturgica, ci presupune forta catehetica. Sergiu Grossu este de fapt un bun predicator, multe din textele prezente in volum putind fi expuse si de la inaltimea unui amvon. Iata titlurile catorva capitole: La inceputul exilului, Univers totalitar, Arsenalul punitiv, Biserica in fata puterii atee, Apararea credinciosilor, Nepasatoarea lume libera, Profilul spiritual al Bisericii Tacerii, Ratiunea de-a fi a luptei noastre. Volumul are si o prefata semnata de Jean Marc Berthoud, care inca de la inceput arata: - In contextul actual al unui Occident odinioara crestin, acum in plina decadenta morala si spirituala, aparitia cartii constituie un eveniment de importanta capitala… o asemenea lucrare isi va putea reconforta si intari cititorii, crestini adeseori debusolati, care incearca sa persevereze pe calea credintei autentice… - Sergiu Grossu a publicat numeroase volume, toate subsumate crezului sau de a-i reforma pe oameni prin cuvint. Dar activitatea sa ar fi de neinteles daca ar fi despartita de cea a sotiei sale, Nicole, autoarea unei carti celebre, Binecuvintata fii, inchisoare a mea, ecranizata anul trecut si premiata la un festival de film din Montreal. Amindoi au stiut ca a fi crestin inseamna a cobori in catacombe, asa cum au trait si au crezut primii crestini in secolele de clandestinitate si martiraj. De aceea a si infiintat revista Catacombes, scotind astfel in evidenta sensul barbatesc al luptei din ascuns. Tocmai fiindca a crezut foarte mult in semnificatia religioasa a catacombei a si intrat in conflict cu ierarhia vizibila a Bisericii, pe care nu de putine ori a acuzat-o de nevrednicie si netrebnicie. Multe din textele incluse in carte se ocupa de acest aspect. Chiar daca unele accente sint prea severe, efortul lui Sergiu Grossu de-a sparge carapacea tacerii si a conformismului este exceptional. Gratie lui putem sa speram cu adevarat in imbunatatirea omului si a oamenilor. Traducerea din franceza e semnata de Mioara Izverna.

Dan Stanca
Romania libera – Aldine, 26 martie 2004, p. III



Cronica a doi romani in exil la Paris
Traducere de Mioara Izverna

Anul aparitiei: 2004
Format: 13, 5X20 cm
Nr. pagini: 424