Buna-cuviinta in educatia crestina a copiilor

Bunele maniere? iata un subiect in voga. Am cautat informatii pe aceasta tema si am fost surprinsa de multitudinea de articole, lucrari si opinii emise recent de diversi autori. Este firesc sa ne preocupe normele comportamentale din perspectiva apartenentei la o comunitate, insa gasesc ca au fost depasite si in acest caz orice fel de limite, probabil din ratiuni economice (e un subiect care se cauta, se vinde bine).

Am gasit astfel informatii despre cum trebuie sa stam si despre cum trebuie sa mergem, despre cum se mananca un sandvis mare si cum se mananca un sandvis mic, despre cand trebuie sa folosim deodorant si cand nu si chiar despre ce vopsea de par trebuie utilizata in cazul unei anumite culori a ochilor. Am parcurs cu privirea titluri ca"Bunele maniere in batatura" sau"Bunele maniere in metrou" si chiar"Bunele maniere in relatiile intime cu femei". Am trait iar aceeasi senzatie de haos, de lipsa de reper pe care o traiesc zilnic in raport cu aproape orice activitate rupta de esenta existentei noastre pe pamant. Se simte, si in aceasta sete febrila a omului dupa reguli, insatisfactia, nevoia lui de ceva la care sa se raporteze, nevoie care exprima in mod subtil neimpacarea lui cu sine si cu semenii lui. Se simte ruptura"omului recent? de originea lui, inversarea sistemului de valori al omului tributar filosofiei lui Kant, care intemeiaza religia pe morala si nu morala pe religie.

Nr. de pagini: 256