Bushido - codul samurailor

Bushido - codul samurailor - Inazo Nitobé. "Bushido, Codul samurailor" este o încercare de a dezvălui una din minunatele feţe ale sufletului japonez. Nu ştim de unde a venit acest popor în arhipelagul pe care îl populează în prezent. Să fi venit din insulele sudului ca o ramură a rasei malaeze sau din continentul asiatic ca un membru al marii familii mongole? Antropologia şi lingvistica n-au dat până în prezent un răspuns decisiv. Cert este că strămoşii lui s-au înstăpânit peste cele peste patru mii de insule, din timpuri preistorice; şi-au durat cu "dârzenia de bronz" a caracterului lor o lume în care şi-au plantat ciresii, templul şi căminul, pe un pământ bântuit de taifunuri, zguduit de cutremure, învăpăiat de vulcani, şi au dat lumii, prin urmaşii lor, o civilizaţie ce ne stârneşte admiraţia. Din rândul acestor fii ai soarelui s-au ivit samuraii. Samuraii reprezintă o clasă sau o castă de războinici întemeiată pe la sfârşitul secolului al XII-lea, în plin feudalism medieval, într-o perioadă de început a shogunatului Kamakura. Selecţia samurailor se făcea pe criterii severe în privinţa calităţilor fizice şi sufleteşti ale luptătorului. Bushido, codul principiilor morale ale acestor cavaleri, încorpora în concept aceste "table ale legii" care preexistau în inimile lor. Sursele acestui cod sunt profund religioase: shintoismul şi budismul Zen. Disciplinele fizice: scrima (ken-jiu-tsu), tragerea cu arcul (kiu-jiu-tsu), judo, jiu-jitsu, mânuirea evantaiului de fier de razboi (tes-sen), aruncare suliţei (nagotana), au fost transformate de maeştrii de luptă, adepţi ai budismului zen, în discipline ale spiritului menite să dezvolte în discipol voinţa, puterea de concentrare şi stăpânirea de sine. Sabia, sufletul samuraiului, era un lucru spiritual. Războinicii care dovedeau însuşiri superioare erau iniţiati în tehnicile ezoterice ale acestor discipline, tehnicile de luptă devenind totodată mijloacele de desăvârşire interioară şi căi ce duc la iluminare (satori). Samuraiul ducea o viaţă simplă şi sobră, ascetică şi care semăna mult cu cea a călugărilor; unii luptători chiar îmbrăcau rasa de călugăr peste armură şi îşi rădeau capul. Învăţăturile religioase şi preceptele întelepţilor chinezi le-au substanţializat sufletul în care împăcarea cu soarta, detaşarea de cele lumeşti, seninătatea în faţa morţii, dragostea de glie, pietatea filială, devotamentul pentru Daimyo sau Shogun se învederează ca sublimul rod. Raţiunea de a fi a samuraiului era de a suferi pentru binele altuia şi crezul lui se traducea, în ultima analiză, în supremul gest: acela de a muri pentru altul, a fi credincios celui pe care îl slujeşti până la moarte, şi mai mult, a-l "urma în moarte" (junshi). Nu putem să nu simţim în aceasta măreţia "sufletului japonez" (Yamato Damashi), suflet pe care îl pot exprima atât de fericit gingaşa floare de cireş şi teribila sabie de samurai. Cuprins: Cuvant inainte Bushido ca sistem moral Izvoarele Bushido-ului Despre sentimentul dreptatii si al corectitudinii Despre curaj si vitejie Bunatatea si simtul compasiunii Politetea Despre sinceritate sau dragoste de adevar Onoarea Devotamentul Educatia si pregatirea samuraiului Stapanirea de sine Obiceiul sinuciderii si al razbunarii Sabia sau sufletul samuraiului Educatia si situatia sociala a femeii Influenta Bushido ului Bushido traieste inca? Viitorul Bushido-ului Anul aparitiei: 2013 Format: 13x22cm Nr pagini: 176