Camille - Pierre Lemaitre. Al treilea roman din seria Verhoeven

Laureat International Dagger 2015

Martora a unui jaf pe Champs-Elysees, Anne Forestier, noua iubita a comisarului Verhoeven, reuseste sa scape cu viata de atacatorul ei. Ramane insa desfigurata si cu traume adanci.

Verhoeven se implica trup si suflet in aceasta ancheta, ce devine o chestiune strict personala, mai ales ca infractorul, un recidivist de o cruzime nemaiintalnita, e hotarat sa o gaseasca pe Anne...

Astfel, intre cei doi barbati are loc o confruntare pe viata si pe moarte, in care Verhoeven se arata necrutator si violent, gata sa renunte la toate principiile sale.

Dar cine e, de fapt, vanatorul? Si cine este victima?

Daca, sa zicem, personajul Alex este inspirat din Manon Lescaut, Camille aduce foarte mult cu Toulouse Lautrec. Unul dintre marile regrete ale mele este ca nu stiu sa desenez, asa ca am inventat un personaj care stie sa o faca. Avantajul de a avea un personaj artist (chiar si unul ratat, cum e Camille) este ca poate vorbi si un alt limbaj in afara de cel al investigatiei criminale. In sfarsit, creand-o pe mama lui Camille, o femeie rea, dar o mare artista, a fost pentru mine un mod de a-l pune pe Camille sub semnul unei contradictii care il va bantui in toata trilogia.

Pierre Lemaitre

Lemaitre stie sa se reinventeze, sa surprinda la fiecare noua carte. La fel stau lucrurile si cu Camille: o constructie perfecta, cu rasturnari de situatie imprevizibile. Alert si impresionant, al treila roman din seria Verhoeven nu-si dezamageste cititorii. -- L’Humanite 

„Cat despre Anne, aceasta abia daca reuseste sa iasa din cosmar, incercand sa gaseasca un sens lucrurilor care se petrec in jurul ei. Cand isi ridica fruntea, camera ii inregistreaza pentru o clipa chipul. E sfasietor.
Cand descopera asta, Camille este atat de impresionat, incat incurca tastele telecomenzii, mai incearca de doua ori, opreste imaginea, da inapoi, apoi nici macar nu o mai recunoaste.

Nu gaseste nimic in comun intre Anne, cu figura ei luminoasa, cu privirea vesela, si fata aceasta inecata in sange, buhaita, cu ochii pierduti si goi, parand a-si fi dublat volumul si a-si fi pierdut forma.“

Pierre Lemaitre s-a dedicat scrisului dupa o lunga cariera ca profesor de literatura. Romanele sale noir au mare succes de public si de critica, multe fiind si premiate: Travail soigne (Irène)– Prix Cognac 2006, Robe de marie (Meilleur Polar Francophone 2009), Cadres noirs (Prix Le Point du Polar europeen 2010). La revedere acolo sus (Editura Trei, 2014) i-a adus Premiul Goncourt in 2013. La Editura Trei au aparut primele doua romane din seria Verhoeven, Irène si Alex (distins cu Crime Writers Association International Dagger Award).

Nr. de pagini: 352
Anul aparitiei: 2015