Copii in catusele Siberiei

Draga copile, am scris aceasta carte cu sufletul sfasiat de durere. De ce am scris-o? Ca sa arat cat de crunt a fost regimul totalitar? Nu numai. Am vrut sa-i vezi pe compatriotii nostri in alta lumina. Ei au ramas Oameni in cele mai strasnice imprejurari.

Adu-ti aminte de fierarul care a ales moartea, dar a desferecat fereastra ca sa nu se inabuse copiii in vagon.

Adu-ti aminte de matusa Vasilica: ea a cerut sa i se dea un termen dublu de inchisoare, numai sa nu ramana Olguta fara mama.

Dar tatal Olgutei? El a riscat sa apere un om in lagar si ce moarte groaznica a avut!

Adevarati eroi tacuti ai neamului...

De la ei, pana si de la copiii lor, avem a invata vrednicia si sa nu ne tradam aproapele, cum nu l-au tradat ei, sa nu ne jucam cu idealul de neam si sa nu-L tradam pe Dumnezeu!

Spiridon Vangheli


Trenule,  unde  ne  duci?

Cum a iesit dimineata din casa, Vasile Bujor a si vazut printre scandurile gardului un sirag de ochisori: negri, albastri, caprui, verzi– si toti ochii acestia se boldeau la un pom de cirese care se coc devreme si tocmai erau bune de mancat. Gospodarul, tot in treburi, nici n-a luat seama la ce se intampla in gradina lui.

— Bu-un, se apropie stapanul si baietii o rup la fuga care incotro; da Vasile, de colo: Ia stati, bre! Eu stiu de ce fugiti: nu va puteti catara in pom, asa-i?

Baietii se uitau unul la altul: nu cumva e o cursa la mijloc?

— Eu pot sa ma sui si fara scara, a zis Iacobas.

Apoi ceilalti, unul cate unul, au trecut de partea lui Iacobas. Numai Luca, mai fricos, a spalat putina, zicand ca-l doare un deget.

O clipa zabava si pomul era pli-i-in de copii, c-au prins curaj si fetitele de pe ulita. Ba s-a urcat si Olguta, fata lui Vasile Bujor... Si uite asa, n-a mai ramas o cireasa in pomul acela, iar copiii s-au intors cu ochii plini de lumina, pe la casele cui ii are.

Tocmai pe-atunci, s-a intors si gospodina casei de la iarmaroc. Cand a vazut pomul gol, s-a uitat lung la Vasile:

— Ai mai facut o pozna, mai Bujor cu ochi albastri. Daca n-ai baietii tai, iaca, ii gasesti pe ulita cand iti trebuie…

Nici prin cap sa le dea insa, unora dintre copiii care au mancat atunci cirese, ca in noaptea aceea o sa-i aresteze. Ba ca o sa-l scoata cu pusca din casa si pe omul care le daruise un pom intreg de cirese!…

Stiau despre asta numai cativa militari, ascunsi in Vagauna Bursucului, nu departe de satul basarabean Sofia. Unul impartea cartuse, altul incarca arma, al treilea ascutea baioneta… Mai venea pe aici, tupilus, si cate o coada de topor din sat, sa-l parasca pe careva…

Era 12 iunie 1941. Totul era gata, numai ca asteptau pardalnica de noapte, dupa intaiul cantat al cocosului, cand necuratul isi baga coada in viata oamenilor.

Ca zburau de acum pe la granita Basarabiei avioane nemtesti incarcate cu bombe, militarii sovietici din Vagauna Bursucului habar nu aveau. Alta era grija comandantilor lor! Ei aveau ce aveau cu copiii care mananca cirese si cu cei care cresc ciresi. De ce? Pai sa mai faca schimb– pe noi sa ne tot duca in Siberia, la foame si inghet, iar ei sa vina la cirese si la toate cele de-a gata. Ba, chiar sa se faca stapani in casele noastre si pe pamanturile noastre!…

Olguta tocmai visa ca un fluture isi cere voie sa se aseze pe una dintre florile ei din fata casei, cand aude niste batai strasnice in usa. N-a apucat tata sa deschida, ca au si faramat usa. Au navalit doi, cu pustile: unul cu cicatrice pe fata, celalalt cu nasul turtit si ochi ingusti. Alti doi militari, cu baionetele scoase, stateau in prag. Le-au dat de inteles, in ruseste, sa se imbrace iute si sa iasa afara.

— Mama!… Tata!… Unde ne duc?

Mama amutise de tot. Doar ochii ii alergau speriati, de colo-colo.

(extras din carte)

Nr. de pagini : 60
Anul aparitiei : 2014

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review