Diavoliada si alte povestiri. Editie Cartonata

Diavoliada si alte povestiri. Editie Cartonata - Editura Polirom. Traduceri din limba rusa de Mircea Aurel Buiciuc, Alexandru Calais, Denisa Fejes, Emil Iordache, Paraschiva Badescu si George G. Potra, Tatiana Nicolescu, Ion Visoiu, Izolda Virsta

Prefata de Ion Vartic

Selectie, note si ingrijire de editie de Mircea Aurel Buiciuc
Volumul Diavoliada si alte povestiri reuneste mare parte din prozele scurte ale lui Bulgakov, de o mare diversitate tematica si structurala, dar distingindu-se printr-o remarcabila unitate a viziunii. Desfasurindu-si activitatea pe fundalul dramatic al ascen­siunii bolsevismului, contestat de critica si interzis de mecanismele cenzurii, Bulgakov aduce in prim-plan o serie de probleme semni­ficative pentru situatia literaturii si conditia scriitorului din epoca sa, de la crezul artistului la responsabilitatea intelectualului umanist si a omului de stiinta, de la pericolul sufocarii esentelor sub greutatea strivitoare a aparentei la depersonalizarea si unifor­mizarea individului intr-o societate totalitara. Lumea descrisa de el este una haotica si halucinanta, in care umorul, ironia, sarcasmul si dramatismul alterneaza sau se intrepatrund, iar fantasticul fuzioneaza cu realul vazut prin filtrul unei constiinte clare si cutezatoare.„La sfirsitul anilor’30, cind era redus la tacere de catre cerberii ortodoxismului stalinist, Bulgakov isi adreseaza siesi cuvintele utilizate pentru a-l descrie pe marele scriitor german E. T. A. Hoffmann:«El transforma literatura intr-un meterez de unde, ca artist, masoara pedeapsa satirica pentru tot ceea ce este deformat in lumea reala».” (Edithe C. Haber)

„Micul functionar inghitit de mecanismul statului sovietic este simbolul Diavoliadei. Noua putere este chiar Diavoliada. Noua viata devine un infern pe care nici Gogol nu si l-ar fi putut imagina.” (I. M. Nusinov)

„La Bulgakov nici un cuvint si nici o imagine nu sint intimplatoare, iar orice efect prozastic este bine calculat. Halucinanta si, deseori, sincopata, proza lui de tinerete are, insa, o arhitectura invizibila. De aceea, s-a si spus ca unele dintre prozele sale scurte sint chiar niste criptograme. Or, atunci, bolta cereasca inghetata si neagra, bezna strapunsa de fulgere de lumina, vifornita si vijelia, care, toate, consuna cu«anii furtunosi» ai epocii, ar trebui sa fie parti dintr-o mare viziune unitara. Cheia de descifrare a acestei viziuni si a mesajului ei profetic s-ar putea sa se gaseasca, cred, in Diavoliada, volumul sau de nuvele si povestiri.” (Ion Vartic)