Eric Emmanuel Schmitt, Cei doi domni din Bruxelles
PRP: 27,00 lei
?
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
Preț: 21,60 lei
Diferență: 5,40 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Autor: Eric Emmanuel Schmitt
Editura: HUMANITAS
Anul publicării: 2014
DESCRIERE
Modesta croitoreasa Geneviève nu banuieste ca viata ei banala in cartierul popular Marolles din Bruxelles este urmarita cu sufletul la gura de un cuplu de binefacatori misteriosi care traiesc astfel prin procura experientele ce le sunt refuzate. Intr-un orasel din Hainaut, taciturnul doctor Heymann este mai atasat de cainele lui ciobanesc decat de semenii sai. Fie ca se afla la Viena, fie la Copenhaga, intre Constanze si Georg intervine mereu umbra unui tert. In indepartata Islanda, Magnus si Alba traiesc cosmarul pierderii unui copil, iar la Paris Séverine si Benjamin il traiesc pe cel de a nu fi avut unul.
In cele cinci nuvele din volumul de fata, Eric-Emmanuel Schmitt incearca sa aduca la lumina iubirile invizibile, cele despre care nu se vorbeste niciodata, pe care nimeni nu le va ghici, inaccesibile uneori chiar si pentru cel care le incearca. Desi mereu trecute sub tacere, aceste sentimente sunt reale; mai mult, ele alcatuiesc adevarul unui destin
Fragment:
In ziua in care un barbat de vreo treizeci de ani, imbracat intr-un costum albastru, a sunat la etajul unde se afla apartamentul ei si a intrebat daca ea e Genevieve Grenier, nascuta Piastre, care in urma cu cincizeci si cinci de ani se maritase cu Edouard Grenier pe 13 aprilie la catedrala Sainte Gudule, era gata sa tranteasca usa raspunzand ca nu participa la nici un joc televizat. Dar, preocupata sa nu jigneasca pe nimeni, dupa obiceiul ei, s-a stapanit si a soptit pur si simplu:
-Da.
Incantat de raspuns, barbatul in costum albastru s-a
rezentat - notarul Demeulemeester - si a instiintat-o
ca era unica mostenitoare a domnului Jean Daemens.
- Ce ati spus?
Ochii ei mariti aratau cat de surprinsa este. Notarul s-a temut sa nu fi comis o gafa.
- Nu stiati ca a murit?
Mai grav: nu stia ca exista! Numele nu-i spunea nimic... Jean Daemens? Ei, hai, o lasau neuronii asa cum o lasau picioarele? Jean Daemens? Jean Daemens? Stingherita, s-a simtit vinovata.
- Am... Am un lapsus. Va rog sa imi spuneti mai multe despre el. Ce varsta avea acest domn?
- Sunteti nascuti in acelasi an.
- Altceva?
- Domnul Daemens locuia in Bruxelles, pe strada
Lepoutre, numarul 22.
- Nu cunosc pe nimeni din cartierul acesta.
- A fost multa vreme proprietarul unui magazin de
bijuterii pe Galerie de la Reine. Magazinul se numea LAtout coeur.
- A, da, imi aduc aminte magazinul. Foarte sic.
- L-a inchis acum cinci ani.
- M-am oprit deseori in fata vitrinei, dar nu am
intrat niciodata. - Poftim?
- Nu-mi permiteam... Nu, nu il cunosc pe acest
domn.
Notarul s-a scarpinat in crestet.
Genevieve Grenier a considerat ca ar fi cazul sa adauge: - Imi pare rau.
Auzind aceste cuvinte, notarul si-a ridicat fata catre ea si a rostit foarte clar:
- Doamna, secretele dumneavoastra sunt numai ale dumneavoastra. Nu sunt aici ca sa comentez ce relatii ati avut cu domnul Daemens, ci pentru a duce la indeplinire ultimele sale dorinte, deoarece v-a desemnat unica mostenitoare.
Iritata de implicatiile din fraza notarului, Genevieve era gata sa se justifice, cand acesta a continuat:
- Doamna Grenier, iata singura mea intrebare: acceptati sau refuzati mostenirea? Luati-va un ragaz de ca-
teva zile ca sa va hotarati. Daca veti accepta, nu trebuie sa
uitati ca puteti primi atat datoriile, cat si bunurile ramase.
- Ce spuneti?
Traducere: Simona Brinzaru
Format: 13x20 cm
An aparitie: 2014
Pagini: 232
In cele cinci nuvele din volumul de fata, Eric-Emmanuel Schmitt incearca sa aduca la lumina iubirile invizibile, cele despre care nu se vorbeste niciodata, pe care nimeni nu le va ghici, inaccesibile uneori chiar si pentru cel care le incearca. Desi mereu trecute sub tacere, aceste sentimente sunt reale; mai mult, ele alcatuiesc adevarul unui destin
Fragment:
In ziua in care un barbat de vreo treizeci de ani, imbracat intr-un costum albastru, a sunat la etajul unde se afla apartamentul ei si a intrebat daca ea e Genevieve Grenier, nascuta Piastre, care in urma cu cincizeci si cinci de ani se maritase cu Edouard Grenier pe 13 aprilie la catedrala Sainte Gudule, era gata sa tranteasca usa raspunzand ca nu participa la nici un joc televizat. Dar, preocupata sa nu jigneasca pe nimeni, dupa obiceiul ei, s-a stapanit si a soptit pur si simplu:
-Da.
Incantat de raspuns, barbatul in costum albastru s-a
rezentat - notarul Demeulemeester - si a instiintat-o
ca era unica mostenitoare a domnului Jean Daemens.
- Ce ati spus?
Ochii ei mariti aratau cat de surprinsa este. Notarul s-a temut sa nu fi comis o gafa.
- Nu stiati ca a murit?
Mai grav: nu stia ca exista! Numele nu-i spunea nimic... Jean Daemens? Ei, hai, o lasau neuronii asa cum o lasau picioarele? Jean Daemens? Jean Daemens? Stingherita, s-a simtit vinovata.
- Am... Am un lapsus. Va rog sa imi spuneti mai multe despre el. Ce varsta avea acest domn?
- Sunteti nascuti in acelasi an.
- Altceva?
- Domnul Daemens locuia in Bruxelles, pe strada
Lepoutre, numarul 22.
- Nu cunosc pe nimeni din cartierul acesta.
- A fost multa vreme proprietarul unui magazin de
bijuterii pe Galerie de la Reine. Magazinul se numea LAtout coeur.
- A, da, imi aduc aminte magazinul. Foarte sic.
- L-a inchis acum cinci ani.
- M-am oprit deseori in fata vitrinei, dar nu am
intrat niciodata. - Poftim?
- Nu-mi permiteam... Nu, nu il cunosc pe acest
domn.
Notarul s-a scarpinat in crestet.
Genevieve Grenier a considerat ca ar fi cazul sa adauge: - Imi pare rau.
Auzind aceste cuvinte, notarul si-a ridicat fata catre ea si a rostit foarte clar:
- Doamna, secretele dumneavoastra sunt numai ale dumneavoastra. Nu sunt aici ca sa comentez ce relatii ati avut cu domnul Daemens, ci pentru a duce la indeplinire ultimele sale dorinte, deoarece v-a desemnat unica mostenitoare.
Iritata de implicatiile din fraza notarului, Genevieve era gata sa se justifice, cand acesta a continuat:
- Doamna Grenier, iata singura mea intrebare: acceptati sau refuzati mostenirea? Luati-va un ragaz de ca-
teva zile ca sa va hotarati. Daca veti accepta, nu trebuie sa
uitati ca puteti primi atat datoriile, cat si bunurile ramase.
- Ce spuneti?
Traducere: Simona Brinzaru
Format: 13x20 cm
An aparitie: 2014
Pagini: 232
REVIEW-URI