Eu la plural

Ca multe alte aspecte ale vietii, intalnirea cu Simona pot spune ca nu a fost nimic mai mult decat o intamplare; coincidenta a facut ca doi oameni care, in circumstante normale, ar fi putut fi etichetati drept „straini” sa lucreze impreuna. Prin acest intermediu doresc sa-i multumesc si Simonei pentru increderea acordata criticii mele pentru volumul de fata, dar, mai ales, pentru deschiderea de care a dat dovada. Sunt de parere ca i-a fost putin mai greu decat a lasat sa se vada, pentru ca intr-adevar este nevoie de mult curaj pentru acest pas maret de la ceea ce mie imi place sa numesc „literatura de sertar” la un volum propriu-zis, insa a fost cu adevarat determinata sa isi publice ideile, gandurile, sentimentele si, odata cu toate acestea, o bucata de sine, pentru ca de cele mai multe ori angoasele nu se nasc din continut, ci din teama de expunere.

Creativitatea e un mecanism curios si deseori cand mai faceam cate o corectura a manuscrisului o intrebam: „Ce ai vrut sa spui aici? Ce ai vrut sa exprimi?”, iar explicatiile au fost mereu insotite si de detaliile asupra inspiratiei si nu de multe ori m-am simtit cu adevarat pacalit pentru ca asimilam fiecare imagine, fiecare concept ca facand parte dintr-o experienta personala, dar Simona a trecut cu eleganta, as putea zice, de acest prag si unde am identificat gresit eul liric ca fiind identic cu autoarea mi s-a demonstrat aproape cu cruzime ca sunt doua entitati diferite, nu doua fete ale aceleiasi monede, ci o colectie de astfel de monede. Geneza unora dintre poeme a fost surprinzatoare pentru ca, desi veneau dintr-un mediu exterior spatiului de confort scriitoricesc, ideile au fost preluate, modelate si adaptate eului liric, in mare masura feminin. De cele mai multe ori pare ca autoarea se joaca cu viata si ii da forme, culori si esente noi.

Temele sunt recurente in literatura universala, iubirea, natura, familia s.a., si exprima prin ele insele probabil cel mai important aspect al acestei carti, simplitatea. Simona s-a caracterizat inca de la prima intrevedere ca fiind o persoana simpla si poezia ei a vrut sa redea acelasi sentiment. E poezia pe care o citesti dupa o zi lunga, poezia pe care o citesti in tramvai sau in autobuz, poezia pe care poti sa o introduci usor in rutina ta, e cotidiana, as putea spune, simpla si placuta. Tematica abordata nu afecteaza la niciun nivel autenticitatea trailor si sentimentelor pentru ca, desi aceste teme universale sunt considerate in societatea actuala ca fiind usor epuizate, exista intotdeauna cel putin un gram de noutate care nu ne lasa sa punem un semn de egal intre doi autori.

In general, versul este unul cuminte si traditional, cum multi cititori sunt obisnuiti de pe bancile scolii, renuntand rar la aceasta tendinta. Am avut ocazia de a vedea si inceputul urmatorului ei proiect literar, este diferit de ceea ce am reusit sa vad pana acum si sunt oarecum bucuros ca este inclinata spre experimentare, spre teme si forme noi ale poeziei si astept cu nerabdare sa vad evolutia muncii sale.

Un inceput prea amplu ar strica armonia operei si ar deveni inadecvat in contrast cu ceea ce a fost prezentat mai sus, asa ca de aici inainte, draga cititorule, te invit sa descoperi ce inseamna „Eu la plural” si sper sa ai o calatorie placuta in acest sincer univers literar. - Adrian-Laurentiu Tomescu

Numar pagini: 72
Format: 13x20
Anul aparitiei: 2021

REVIEW-URI