Fenomenul si nimicul I

Lucrarea de fata este proiectata ca o introducere in studiul filosofiei; autorul insa a tintit, de asemenea, sa scoata la iveala o cale posibila de filosofare sau de reconstructie filosofica. Titlul lucrarii contine o indicatie in privinta acestei cai: este vorba de calea fenomenologica. Asadar, nu vom incerca aici o introducere in fenomenologie, cat o introducere in filosofie pe calea fenomenologiei.

Volumul este structurat in doua parti. In prima, Locul proiectului fenomenologic in reconstructia filosofica, este stabilita semantica termenului „proiect fenomenologic” prin formularea regulii fenomenologice dupa care in orice discurs filosofic se trece de la positum (ceea ce este dat) la fenomen (datul reconstruit), de la constiinta-simt-comun la constiinta filosofica si, in termenii lui Husserl, de la atitudinea naturala la atitudinea fenomenologica; in partea finala a primului capitol este prezentata formula fenomenologica husserliana si diferentele dintre aceasta si „fenomenologia” practicata in aceasta lucrare. Prin „proiectul” fenomenologic husserlian este tehnicizat limbajul fenomenologic si sunt formulate reguli ale caii fenomenologice (ale unei anumite cai fenomenologice). In spatiul fenomenologiei husserliene este rostuit actul redobandirii de sine a omului, caci prin tehnica pusa la punct de Husserl se deschide singurul orizont care face posibila filosofarea: subiectivitatea transcendentala.

Partea a doua, Modelari ale atitudinii fenomenologice, ilustreaza, prin cateva cazuri, regula despre inceputul fenomenologic si meontologic al filosofiei. Vor fi prezentate, din perspectiva acestei reguli, ca exemplificari ale proiectului fenomenologic: 1) proiectul antropologic kantian, in care omul este reconstruit ca persoana si personalitate, ca fiinta sensibila si fiinta inteligibila, pe temeiul diferentei dintre positum (gandit de catre Kant ca lucru-in-sine) si fenomen; 2) proiectul nonjudicativ hegelian, potrivit caruia identitatea fiintei, conceptul insusi, scapa logicii obisnuite in spatiul careia judecata este forma logica fundamentala, conceptul putand fi doar obiectul constiintei filosofice, nu si al celei comune; 3) proiectul fenomenist comtean, dominat de complexul umbrei; 4) proiectul hedonologic al lui J. St. Mill, in care se argumenteaza conditia morala a utilitatii; 5) proiectul existential kierkegaardian ce are drept proprietate fenomenologica reconstructia omenitatii ca spontaneitate; universalul uman nu este ceva ca un substrat (subjectum), ci este evenimentul prin care ne confirmam fiinta, aflata initial doar ca promisiune; 6) proiectul ethologic soloviovian, a carui fibra fenomenologica consta in „descrierea” drumului omului catre universal, catre Dumnezeu-omul; 7) proiectul spiritologic hasdean, inlauntrul caruia este „fenomenologizata” trecerea constiintei comune catre constiinta filosofica; 8) proiectul meontologic nietzscheean prin care este reconstruit (valorizat) nimicul; este vorba despre un experiment filosofic sub semnul caruia se afla o buna parte din filosofia secolului al XX-lea si care are ca temei ideea revalorizarii tuturor valorilor ca expresie a atitudinii fenomenologice veritabile.

REVIEW-URI