Furnicile. Primul volum din seria Furnicilor (Bernard Werber)

„Aceasta carte este pur si simplu o capodopera care te pune pe ganduri.“ - The Sunday Times

In timp ce cititi aceste randuri, pe planeta se nasc sapte sute de milioane de furnici. Aceasta comunitate imensa are orasele ei, ierarhiile ei, coloniile ei, precum si o limba proprie, sclavii, mercenarii sau armele ei. Iar forta lor este uriasa.

Atunci cand descinde In casa mostenita de la un unchi entomolog, Jonathan Wells stie ca o sa dea piept cu armata furnicilor. Cititorii Il Insotesc In monstruoasa si palpitanta lume a acestor fiinte infraterestre, Intr-un SF In care suspansul si groaza se Intalnesc In fiecare pagina. Stiinta si imaginatia se dezvaluie Intr-un roman fara termen de comparatie.

„Bernard Werber a scris o trilogie care merge la sigur. Povestile, mecanismele si structurile din universul furnicilor se dezvaluie In pagini captivante.“ - The Library Journal

„O evocare stralucita a unei civilizatii ascunse, apartinandu-i unui scriitor ce stapaneste arta detaliului si tehnica suspansului.“ - SF Site

„Practic aceasta meserie de 24 de ani, am publicat 21 de romane si am probabil 20 de milioane de cititori. Secretul meu constra in ritm. Scriu in fiecare dimineata de cand aveam 16 ani. Intre orele 8: 00 si 13: 30. Nu m-am abatut niciodata de la regula. Scriu zece pagini in fiecare zi. Scrisul e un muschi care se intretine. [...] Editorul meu mi-a spus: Reactia cititorilor este cea care ma intereseaza. Criticul cel mai bun e timpul. Scriu cartile pe care mi-ar placea sa le citesc. [...] In privinta viitorului omenirii, sunt pesimist pe termen scurt si optimist pe termen lung. De fiecare data cand se putea face o greseala, ea a fost facuta. Insa au existat oameni care sa indrepte lucrurile. Discursul moralizator nu are ecou. Insa o experienta negativa te pune pe ganduri. Omul invata din greseli si din pericole.“- Interviu pentru Direct Matin. fr

„La 48 de ani am aflat ca aveam o artera coronara infundata si ca riscam sa mor oricand. Existau doua solutii: operatia sau adoptarea unui nou stil de viata, cu 50 de minute de pedalat zilnic pe bicicleta de camera. Am ales bicicleta. Si asa am inceput sa urmaresc serialele de televiziune pana am devenit dependent. Breaking Bad, Game of Thrones, dar si Dexter. Imi place la nebunie sa descifrez, dincolo de complexitatea intrigilor, trama foarte simpla care se desfasoara.  [...] Pentru mine dragostea e ca un joc Mastermind: testezi diferite posibilitati, vezi daca functioneaza si incerci sa gasesti formula potrivita. [...] Am trait o poveste de dragoste cu o cititoare.  La Nisa, la un salon de carte, acum cativa ani, o tanara mi-a spus: Si cum era foarte atragatoare, m-am oprit din dat autografe... Am ramas impreuna trei ani.“- Interviu acordat revistei Voici

„Pentru mine, cartile esentiale sunt Fundatia lui Isaac Asimov, Dune de Frank Herbert, Invazia divina a lui Philip K. Dick. Edgar Poe, Salambô a lui Flaubert, Victor Hugo... Dar cel mai mult pentru educatia mea au insemnat primele trei. Asimov pentru inteligenta, Herbert pentru mistica si K. Dick pentru nebunie. Cu acesti trei autori am cunoscut un univers foarte vast, inca din vremea liceului. In special Herbert ma uluia: citeam o pagina si trebuia sa inchid cartea, atat de bogata mi se parea. Cu ajutorul lui cred ca am invatat despre ecologie, psihanaliza, mistica, gestiunea puterilor... lucruri esentiale pe care nu le inveti la scoala. Asimov, in cele sapte volume ale Fundatiei, m-a facut sa ma intreb incotro merge omenirea.“ - Interviu acordat revistei Cles.

„In 1978, dupa bacalaureat, am inceput sa scriu Furnicile (urmand un scenariu de sapte pagini pentru benzi desenate). Dupa o versiune destul de naiva in care furnicile traiau intr-o folie de aluminiu si in care regina avea proiecte sa reformeze mentalitatea furniceasca, mi-am dat seama de posibilitatile incredibile ale acestui subiect bizar, daca ma refeream la comportament real al furnicilor adevarate. Cu cat este mai adevarat, cu atat exista mai multa magie. Atunci am decis sa scriu o carte groasa. Peste 200 de pagini, poate. Si mi-am impus o disciplina de lucru: patru ore de scris in fiecare dimineata, orice s-ar fi intamplat, indiferent ca era vacanta sau nu.“

„Furnicile ne arata un model de cetate: o treime nu face nimic, dar consuma, o treime nepriceputa vaneaza in locuri nepotrivite si construieste instrumente prea putin fiabile, o treime eficienta indreapta greselile colective. Rezultatul este un sistem care functioneaza, in care toata lumea este hranita. Fara politie, fara ierarhie, fara recompense, fara prestigiu. Aceasta societate seamana pe undeva cu corpul uman, in care fiecare celula contribuie la functionarea intregului. [...] Furnicile sunt animale subestimate din cauza taliei lor. Am vrut sa le redau nobletea si titlul de cea dintai specie animala terestra ca numar, vechime si ocupare a teritoriului“ - Bernard Werber



Anul aparitiei: 2015