George Calinescu, ISTORIA LITERATURII ROMANE. De la origini pana in prezent

Editia cartii Istoria Literaturii Romane. De la origini pana in prezent de George Calinescu, este o reproducece in facsimil aparuta pentru prima data in BUCURESTI - FUNDATIA REGALA PENTRU LITERATURA SI ARTA 39, Bulevardul Lascar Catargi, 39 - 1941.

Prezenta opera nu iese din goluri. Ea reprezinta o jumatate de pas mai inainte peste munca onesta mai totdeauna, cateodata excelenta, a atator arhivisti si istorici literari. Nu s'a facut tot ce era de trebuinta, dar s'a facut mult si sunt cercetatori foarte modesti, dedicaii unei singure chestiuni, cari au adus contributii de toata lauda. N'am facut decat o jumatate de pas, dar acest mic spatiu inseamna parcursul dela istoria literara de pura eruditie la intaia istorie a literaturii romane in intelesul propriu.

Pentru a se intelege acest lucru trebue sa atragem atentia asupra unui aspect particular istoriografiei literare romane de Pana acum. Existau trei feluri de specialisti. Intaii se ocupau cu asa zisa literaiura veche luand-o dela M acarie letotnsiterul si ducand-o pana pe la Conachi. In deobste acestia erau linguisti sau istorici, cu o necunostinta totala de literatura noua, retractari oricarei estetice, preocupati numai de << stiinta >>, adica de datarea manuscriselor, de lectura lor critica, de valoarea lor ca izvoare, etc. Este invederat ca e la mijloc o mare neintelegere. Nu intra in cadrul literaturii decat scrierile exprimand com-plexe intelectuale si emotive, avand ca scop (ori cel putin ca rezultat) sentimentul artistic. Insa tipariturile lui Coresi nu au nici cea mai mica atingere cu acest grup de fenomene. Oricat de inalta va fi activitatea latinistilor, niciodata Petru Maior nu va interesa pe literat. S'a facut deci o pioasa confuzie intre cultura si literatura.

Cu toate acestea, istoricul literaturii vechi a pretins a da si judecati literare. Insa el nevenind cu un punct de vedere estetic, n'a studiat materia adecvat. In loc sa urmareasca temele, spre a le vedea legaturile  in timp si spatiu, el s'a marginit sa le analizeze sub unghiul specialitatii sale. Filologul a scos liste de cuvinte, istoricul a cercetat cronicele ca izvoare. Istoria ieroglifica a lui D. Cantemir a fost rasucita pe toate fetele pentru substratul documentar, altfel declarandu-se ca opera, remarcabila, este ilizibila. Cronicarilor li s'a acordat un merit de limbaj si de onestitate. Fiindca cronicarii munteni nu sunt obiectivi s'a tras incheierea puritana ca n'au valoare. Ca si cand arta ar fi altceva de cat expresia originala a subiectului nostru! A doua categorie de istorici literari o iau dela Carloua (desinteresandu-se cu totul de epoca anterioara) insa nu se ocupa decat cu <>.

Ei sunt in general profesori, admiratori de valori acceptate, cu o repulsie vie lata de literaiura mai noua. Cercetarea lor, « stiintifica) si ea intr'un chip, se limiteaza la descoperirea de documenie biografice, de inrauriri literare, la consideraiii de fond si forma dupa un tipic dat (natura in pastelurile lui Alecsandri, critica sociala in opera lui Caragiale) si cu un respect timorat de gloria scriitorului care merge Pana la acuzatii de impietate fata de criticul cu viziunea mai libera. Trebue sa marturisim ca foarte multi intelectuali dintre cei mai distinsi  sau aratat surprinsi auzind ca ne ocupam si de literatura veche si socotim ca vor mai fi inca multi care se vor mira cand vor avea cartea sub ochi. Atat de tari sunt prejudecatile! Nici vorba specialistii partii vechi se vor simti atinsi in disciplina lor. Dar in realitate nu e nici cea mai mica atingere.

Daca e absurd sa numesti literatura simple fenomene intrand in istoria limbii, a tipografiei, a culturii, tot atat de falsa e taierea istoriei intr'un punct arbitrar. De ce oare literatura romana sa se inceapa cu Carloua? Dar sunt inainte opere daca nu admirabile, capabile sa explice ceea ce vine dupa ele. Ureche, Miron Costin, Niculce, Radu Popescu, D. Cantemir lasati afara? Se poate inchipui istoria literaturii italiene fara Dino Compagni, Villani, cea franceza fara Villehardouin, Joinville, Froissari si Commines? O astfel de sciziune absurda n'o profeseaza nicio literatura si ar fi o eroare daca noi am mentine-o. Singura operatie ce trebuia facuta era izolarea culturalului de artistic, supunerea intregii materii la aceleasi metode strict literare. De sigur, in chipul acesta, « literatura religioasa) (evangheliare, psaltiri, praxii etc.) a fost ca si inlaturata, scoala ardeleana trecuta in sbor. Vor mai fi unii cari dintr' o gresita susceptibilitate se vor scandaliza cd n'am dat Ardealului destula importanta pentru straluciia contributie adusa redesteptarii constiintei nationale. Insa noi ne ocupam aici numai cu constiinta estetica.

Sintezele de istorie culturala vor glorijica mai departe pe marii pioneri. Ardealul care a dat pe Maiorescu, pe Slavici, pe Cosbuc, pe Rebreanu, pe Iosij, pe Blaga si atatia scriitori nu are nevoie sa ceara falsificarea istoriei literare prin amestecarea cu materie extranee disciplinei. A treia eategorie de cercetatori literari se ocupa numai cu epoca moderna, dela I900 incoace.

Coperti cartonate
Nr. pagini: 948