Getica (Iordanes)

Getica. …cel ce vrea sa afle istoria Daciei din surse directe, adica din cronici contemporane evenimentelor sau apropiate ca timp, are parte de niste surprize.

Prima ar fi aceea ca despre Dacia si despre daci au scris nume ilustre, fie istorici, fie imparati sau cei din anturajul lor, ceea ce inseamna ca Dacia era un subiect demn de interes in acea vreme pentru contemporani. Mentionam cateva nume dintr-o perioada istorica cuprinsa intre sec. l i. Hr si primele trei secole dupa Hristos: Diodor din Sicilia (Cartea 21 din Biblioteca istorica), Dio Cassius (Istoria romana. Cartea 67 si 68), imparatul Augustus, Titus Livius, Dio Chrysostomos [Getica), Criton, (medicul personal al lui Traian (Getica), Traian [De bello dacico), Tacit (biografia lui Traian). A doua surpriza este ca niciuna din operele autorilor citati referitoare la Dacia nu mai exista! Ceea ce a ajuns la cunostinta publica se datoreaza unor referiri indirecte. Lista este mult mai lunga. Unele explicatii punctuale s-ar putea gasi. Resentimente umane, sa zicem. Cand Domitian, de pilda, a decretat drept crima citirea cartilor despre daci ale lui Titus Livius, ne putem gandi la necazurile pricinuite de daci imparatului, care, invingator in doua razboaie, a trebuit totusi sa le plateasca tribut invinsilor.
Apararea reputatiei stirbite ar fi alta explicatie, in cazul interdictiei promulgate de imparatul Caracalla, privind simpla rostire a numelui get pentru a scoate din constiinta publica faptul ca si-a asasinat propriul frate, Geta, interdictie urmata de un adevarat carnagiu soldat cu aproape 20 de mii de victime.
Totusi, apar destule semne de intrebare. Ne-am putea folosi de cateva exemple dintr-o multitudine de cazuri.
Pe de o parte, ridicarea unei columne, o capodopera arhitecturala consacrata victoriei romane asupra dacilor, care exprima orgoliul si satisfactia imparatului Traian, dar si un neobisnuit omagiu si dovada de respect la adresa unor mari invinsi, dacii, sau, mai tarziu construirea arcului lui Constantin cu acele statui de daci simbolizand nobletea si intelepciunea unui neam si alte asemenea, coroborate, pe de alta parte cu disparitia dovezilor la varful istoriei, amploarea interdictiilor culminand cateva secole mai tarziu cu dispozitia papei Grigore cel Mare de ardere, pur si simplu, a cartilor despre daci. Aceasta indica, in mod paradoxal, un contrast intre bunul simt public si o evidenta actiune politica al carei scop nu ar fi altul decat o eventuala eliminare a dacilor din istorie. Probabil ca atunci matricea sociala, istorica si religioasa geto-daca era atat de puternica si transmisese atatea elemente noii religii crestine care se consolida incat, pur si simplu, nu puteau sa capete legitimitate decat printr-un embargo. Nu ne vom lansa in consideratii legate de cine ar fi avut acest interes de-a lungul timpului, desi tema respectiva ar merita multe comentarii. Vom constata doar ca pe la mijlocul primului mileniu dupa Hristos, peisajul istoric se schimbase mult, asa incat o noua carte de istorie nu mai putea suferi tratamentele brutale de odinioara. Ea putea fi omorata altfel, mai tarziu, prin ignorare sau interpretare.

Aceasta carte este Getica lui lordanes.

Rostul acestei prefete este de a aseza cartea in cadrul istoric necesar si de a exploata niste informatii extrem de importante, trecute cu vederea de-a lungul istoriei, privind continuitatea si rolul unui neam care, in afara faptului ca sta la originea poporului roman, poate fi in indreptatit considerat ca un contributor semnificativ la geneza popoarelor europene de mai tarziu.

NOUL CONTEXT ISTORIC
Ne aflam la aproape patru sute cincizeci de ani de la epoca plina de glorie cand Traian cucerea Dacia. Scena istoriei este acum alta. Daco-getii de odinioara, deveniti acum ostrogoti (cei din rasarit) si vizigoti (cei din apus) incep sa aiba un cuvant de spus in destinul imperiului. Roma cunoscuse schimbari radicale si momente pline de


DESPRE ASA-ZISA CONFUZIE GETI/ GOTI
O seama de istorici straini"au remarcat" confuzia pe care lordanes ar fi facut-o intre geti si goti si de aici a iesit o controversa bine fabricata, ajungandu-se chiar si la enormitatea ca autorul n-a stiut despre ce scrie. Pretextul a fost acela ca, desi in titlu se vorbeste despre geti, in cuprinsul cartii apar referiri despre goti. Aici nu este vorba de superficialitate ci de-a dreptul de rea credinta. Reamintim ca autorul Geticii este un got„coborator din neamul amalilor" (§266) care are constiinta ca este get si vorbeste despre originea si faptele getilor, adica despre stramosii sai, dar se adreseaza gotilor, contemporanilor sai. in cuprinsul cartii referirile la identitatea dintre geti si goti se fac in deplina cunostinta de cauza. La un moment dat, chiar precizeaza, referindu-se la o alta Getica, a istoricului Dio Chrysostomos,„care geti, am dovedit mai inainte ca au fost goti" (§58). Indiferent ce grafie au cele doua notiuni, Iordanes stie foarte bine ca acestea desemneaza unul si acelasi neam, aceeasi realitate etnica. Atunci cand vorbeste de originea si peregrinarile istorice ale neamului ii numeste goti situandu-i ca vechime pe timpul lui Zamolxe (secolul v i. Hr,§39.), dar respecta opinia lui Dio Chrysostomos sau a lui Vergiliu care ii numeau geti Abordarea lui lordanes este totodata si o chestiune de stil si de tehnica a discursului. Modalitatea de abordare a subiectului nu poate ignora publicul tinta, adica societatea gotica a secolului VI. Vorbind despre geti este nevoit sa-si alimenteze mereu argumentatia cu corespondentul goti daca vrea sa fie convingator. Putem exemplifica cu un argument care, istoriceste, nu poate fi pus la indoiala. in capitolul XI, care este un elogiu impresionant al contributiei spirituale a lui Deceneu caruia regele Burebista i-a dat putere aproape regala si care, in afara sfaturilor militare pe care i le-a dat gloriosului rege, a exercitat un rol civilizator asupra oamenilor„vazand ca au si inzestrare naturala, i-a invatat aproape toata filosofia caci el era maestru in aceasta disciplina.
Predandu-le etica le-a domolit pornirile barbare, invatandu-i fizica, i-a facut sa traiasca in chip firesc dupa legi proprii pe care pana acum le numesc belagine avandu-le scrise, instruindu-i in domeniul logicii le-a dezvoltat gandirea, facandu-i mai dezvoltati la minte decat celelalte neamuri..."), ei bine, acest capitol incepe astfel:„Pe cand domnea peste goti Burebista, a venit in Gotia Deceneu"... Faptul ca noi stim astazi despre Burebista ca era geto-dac si domnea peste un imperiu comparabil ca intindere cu cel roman nu impieteaza nici asupra adevarului istoric continut in capitolul XI al Geticii lui Iordanes, dar nici asupra modului in care trateaza gotul de atunci acest subiect, in deplina cunostinta de cauza. Prin cartea sa, Iordanes este primul istoric care subliniaza inca din secolul 6 identitatea dintre geti si goti, iar acest lucru are o covarsitoare importanta istorica fiindca intoarce pe dos toate tratatele de istorie cunoscute, inclusiv istoriografia romana care, in mod straniu, a preferat punctul de vedere al unui vaccum istoric in dauna continuitatii populatiilor daco-gete pe teritoriul romanesc in perioada post-Traiana…

Nr. de pagini: 400
Anul aparitiei: 2014