Hamilton Christopher, Cum sa facem fata dificultatilor

Indiferent de pozitia sociala, de succesul profesional, de implinirea familiala sau de reusitele financiare, cu totii ne putem astepta sa experimentam, sub o forma sau alta, o pierdere, un esec sau o dezamagire.

Reactia comuna este de a trece cat mai rapid peste dificultati si de a ne continua viata. Christopher Hamilton propune o abordare diferita. Concentrandu-se pe exemple in contexte ca familia, dragostea, sanatatea si moartea, autorul exploreaza metode constructive de a imbratisa dificultatile cu scopul de a dezvolta o altfel de intelegere a problemelor care, de multe ori, ne definesc viata. Ne invita sa reflectam cu atentie la procesul uman de suferinta si anduranta si ofera sugestii practice despre cum putem privi dificultatile cat mai direct, de fiecare data cand ne confruntam cu ele.

Oferind exemple din istorie, filozofie si stiinta, Hamilton ne invata cum sa percepem dificultatea ca pe o sursa pretioasa de intelegere care ne poate modela existenta.



Fragmente:

"iubirea romantica, dar odata ce o obtinem ajungem sa ne facem rau reciproc tocmai pentru ca suntem atat de aproape. De aici pot izvori multe emotii contradictorii, dintre care poate cele mai frecvente, si deci cu cele mai mari sanse de a afecta o relatie, sunt furia si gelozia."

   Furia
 
Filosofii antici erau foarte interesati de furie si de metodele de a o evita sau controla. Putem afla de la ei unele lucruri foarte folositoare. De exemplu, intr-un eseu despre manie, care repeta unele sfaturi date mai inainte de Seneca, Plutarh ii acorda un rol important lui Fundanus, consul in anul 107 si, se pare, celebru pentru ca se aprindea foarte usor. Fundanus ne spune cum a reusit sa-si imblanzeasca furia si ne recomanda in scopul acesta mai multe metode. De exemplu, reflecta asupra faptului ca aspectul fizic al omului cand e furios e foarte nedemn: trasaturi schimonosite, fata rosie, vocea schimbata si asa mai departe. Odata ce si-a dat seama de toate acestea, spune el, a inceput sa-si doreasca sa nu se mai lase vazut de altii in ipostaza aceasta atat de"fara frau"; adauga ca si-ar fi dorit un servitor care sa-i puna in fata o oglinda ori de cate ori se infuria, ca sa-i aminteasca sa evite o situatie atat de nedemna. Apoi ne sfatuieste sa reflectam asupra altor oameni care n-au cedat maniei, chiar daca mania aceea ar fi fost justificata.
Exemplul meu preferat este cel al lui Antigon, care i-a auzit intamplator pe niste soldati cum il vorbeau de rau aproape de cortul lui, fara sa-si dea seama ca vorbele lor ii ajung la urechi. A scos capul sa se uite la ei si le-a spus:"Dar n-ati putea sa va duceti undeva mai departe ca sa ma criticati?" Fundanus ne mai spune ca, daca ne-am infuriat, trebuie sa amanam orice reactie, fiindca odata ce ne linistim vom vedea, poate, ca e mai potrivita o atitudine mai temperata. Apoi sugereaza ca mania e, aproape intotdeauna, rezultatul faptului ca ne simtim privati de ceva sau ignorati, asa ca ar fi bine sa incercam sa ne dezvoltam indiferenta fata de astfel de senzatii - ca Diogene, care, cand i s-a spus ca cineva rade de el, a raspuns:"Dar eu nu ma simt luat in ras". Din nou, Fundanus ne recomanda sa invatam sa ne multumim cu lucruri marunte, sa cultivam un stil de viata simplu - sa nu fim mofturosi la mancare si bautura, de exemplu. Trebuie sa invatam, spune el,"sa n-avem nevoie de atatea lucruri de prisos" ("Despre cum sa evitam mania": 194). Tot Fundanus insista ca astfel de strategii sunt de folos si in relatiile intime.
Celor de mai sus le putem adauga sfatul lui Seneca despre cum e bine sa incercam sa ne cunoastem limitele, ca sa nu ne inhamam la insarcinari prea grele; altfel, e de asteptat sa dam gres si sa ne infuriem. in cazul iubirii romantice, indemnul lui e de folos: nu va asteptati sa oferiti mai mult decat va sta in puteri. Fireste, nu e o chemare la lene, ci la o intelegere realista a propriilor persoane. Odata mi-am intrebat un prieten, care avea o relatie solida de aproape treizeci de ani, care-i e secretul. Mi-a raspuns:"Asteptari scazute." Replica ar putea fi interpretata drept dureros de cinica, dar nu era. Omul era realist - nu doar in privinta a ceea ce avea de oferit relatia, ci si in privinta a ceea ce putea el oferi relatiei. Flotarile morale sunt mult mai grele decat cele fizice si, de obicei, duc la dezastru. Cum spunea eseistul francez Montaigne, daca incerci sa zbori ca un inger, nu vei face decat sa te zdrobesti de pamant.
Seneca ne mai sfatuieste sa ne hranim mintea cu"arte placute":"indeletnicirile placute se dovedesc a fi un balsam pentru mintea tulburata" ("Despre manie": 26). Aplicata iubirii, afirmatia lui e conforma cu propunerea mea de mai devreme privind...



Nr. de pagini: 144
Anul aparitiei: 2015