Inchipuie-ti toti oamenii... - Imagine All the People

Despre Al XIV-lea Dalai Lama, Tenzin Gyatso, s-au spus si se cred multe. Dincolo de calitatea Sfintiei Sale de lider spiritual al Tibetului, aflat in exil din 1959, Dalai Lama este o persoana foarte educata, cu un deosebit simt al umorului, cu o minte deschisa complet cautarii de solutii pentru pacea si armonia intregii lumi. Premiul Nobel pentru Pace oferit Sfintiei Sale in 1988 este o recunoastere mondiala in acest sens.


In Imagine All the People (inchipuie-ti toti oamenii…) putem gasi cu usurinta dovezi ale intelepciunii si determinarii cu care Sfintia Sa cauta mereu sa serveasca cauzei pacii mondiale, cauzei pacii interioare a fiecarui individ si a starii de bine pentru toate fiintele, si aceasta nu numai din punct de vedere buddhist. Deschiderea catre stiinta occidentala, dorinta de a invata in orice moment despre orice poate servi scopului sau fundamental, il prezinta pe Sfintia Sa un constant invatator si elev deopotriva.

Temele majore ale conversatiei pe care Fabien Ouaki, un om de afaceri de succes din Franta, le-a ales pentru intalnirea sa cu Dalai Lama, se refera deopotriva la bani, putere, politica, sex si viata de zi cu zi. Formulate intr-un limbaj simplu si accesibil oricui, raspunsurile lui Dalai Lama demonstreaza intelepciunea profunda din care se naste simplitatea unui limbaj universal, ce are drept radacini iubirea si compasiunea.

Fragment din Capitolul 3 –Comunitatea globala

Fabien: Ati putea vorbi putin despre diferenta dintre notiunea crestina de compasiune si cea buddhista?

Dalai Lama: in ceea ce priveste iubirea si compasiunea – cele doua sunt adesea asociate in tibetana – trebuie sa discernem mai multe niveluri. Un nivel este relatia dintre un barbat si o femeie, care adesea implica atractie sexuala si un sentiment de apropiere. Datorita atasamentului sau “lipiciului” adesea asociat cu acest sentiment, tindem sa clasificam acest tip de iubire ca pe o emotie negativa sau conflictuala.

Alt tip de iubire este compasiunea materna, sentimentul mamei de apropiere fata de pruncul sau. O mama nu se simte pasional atasata de copilul sau, nici nu asteapta nimic de la el, caci este profund preocupata de bunastarea copilului si este complet angajata in a face orice este mai bun pentru el/ea. Asta, pentru mine, este adevarata compasiune.
Compasiunea perfecta este iubirea pe care o simti pentru dusmanul tau. Nu implica atasament. Ne dam seama ca aceasta persoana este un dusman, chitit sa ne raneasca, asa ca ne luam toate precautiile necesare, ca o contramasura, in timp ce continuam sa simtim preocupare si compasiune pentru acea persoana. Aceasta este compasiunea pura.

Fabien: inseamna compasiunea si a intelege suferinta altuia ca si cand ar fi a ta?

Dalai Lama: Este, dar haideti sa ramanem concentrati asupra compasiunii intr-un sens general, deocamdata. Vreau sa explic de ce cred eu ca natura fundamentala a fiintelor umane este compasiunea. Cand, ca rezultat al casniciei potrivite, iubirea si compasiunea pure sunt prezente in chiar primul moment, are loc si o conceptie corecta. Altfel, rezultatul este un copil nedorit. Sunt foarte multi copii nedoriti si foarte multe avorturi din cauza ca oamenii au relatii sexuale fara nici un simt al responsabilitatii. Casnicia pura, curata, naturala nu este numai o chestiune de iubire sau dorinta sexuala, ci include, de asemenea, un simt al responsabilitatii, respect mutual si angajament. Cand aceste conditii sunt indeplinite, sunt sanse ca parintii sa aiba grija in mod potrivit de copilul lor. Aceasta este, pentru mine, foarte aproape de compasiunea pura. Nu trebuie sa ne privim partenerul/partenera cu mila, ci cu respect, apreciere si simt al responsabilitatii.

Din momentul conceptiei si pe intreg parcursul sarcinii, mama trebuie sa fie calma si fericita. Cand mama e linistita, copilul se poate dezvolta cum trebuie. Este foarte daunator daca mama e anxioasa, inspaimantata sau in mod constant, furioasa. in primele cateva saptamani de la nastere, principala preocupare a mamei si a bebelusului este alaptatul. Copilul nu este chiar constient de “cine este cine”, dar cand suge, el are incredere totala in mama si lasa totul pe seama ei. Mama, in schimb, e plina de un pur simt al responsabilitatii si e plina de tandrete, ambele ajutand laptele sa curga lin. Daca in aceasta perioada mama dezvolta sentimente de manie sau de ura fata de copil, laptele ei nu va curge cum trebuie. Fara lapte, un copil nu poate supravietui. Aceste lucruri demonstreaza ca supravietuirea noastra in primele zile si saptamani de viata depinde pe de-a-ntregul de iubire si de compasiune.

Imi place sa consider laptele simbolul afectiunii umane. Am fost in stare sa supravietuim, sa ne dezvoltam si sa crestem datorita lui. Oricum, un copil are nevoie de mai mult decat de mancare pentru a ramane in viata. Oamenii de stiinta recunosc astazi cat de important este contactul fizic pentru un nou-nascut. Fie ca vine de la un parinte sau de la altcineva, mangaierea e cruciala pentru dezvoltarea creierului bebelusului. Chiar si intr-un mediu altfel confortabil, fara contactul uman direct, un bebelus nu se va dezvolta armonios. Atingerea tandra este esentiala. Corpul nostru are nevoie de afectiunea celorlalti si o apreciaza.
Este recunoscut azi faptul ca acei copii care traiesc in familii pline de afectiune sunt mai sanatosi si au rezultate mai bune la invatatura decat cei care sunt in situatia opusa. Partea trista este ca oamenii care duc lipsa de afectiune la inceput, mai tarziu, in viata lor vor arata foarte greu iubire si afectiune fata de ceilalti. Sunt adesea reci si insensibili. Se poate spune printr-o simpla observatie ca, atunci cand mintea este linistita, diferitele elemente ale corpului functioneaza in armonie, dar cand suntem, in mod constant, maniosi sau inspaimantati, aceste elemente nu mai functioneaza la fel.
Avem acum dovezi stiintifice pentru ceea ce eu am crezut mereu: primul invatator este mama noastra, sau persoana care a jucat rolul mamei – chiar mai mult decat lama-ul nostru sau invatatorul nostru spiritual. Lama apare mai tarziu ca profesor de compasiune.

Fabien: in unele cazuri nu apare niciodata.
 
Dalai Lama: Si uneori Lama creaza probleme. Dar mama nu creaza niciodata astfel de probleme. Mamele sunt atat de pozitive, au atata bunatate! Desi exista cazuri exceptionale in care mamei nu-i pasa de copil sau moare cand copilul are o varsta frageda. in aceste cazuri, altcineva poate juca rolul mamei. De fapt, daca nimeni nu ar avea grija de noi in zorii vietii, nu am putea supravietui.

Fabien: Chiar credeti ca numai compasiunea singura poate face lumea mai buna?

Dalai Lama: In mod cert. Dati-mi voie sa va spun ce nu e in regula cu lumea. Uitati-va la copii. Sigur ca se mai plang, dar, in general vorbind, nu se ancoreaza atat de tare in sentimente bolnave cum o fac adultii. Majoritatea adultilor au avantajul educatiei asupra copiilor, dar, ce folos de atata educatie, daca ei ascund in spatele unui zambet larg sentimente negative, adanc inradacinate in ei insisi? Copiii nu actioneaza, de obicei, asa. Daca sunt furiosi pe cineva, ei exprima acest lucru, dupa care, s-a terminat. Se pot chiar juca cu persoana respectiva a doua zi. Pentru mine, acesta este modul onest, natural de a actiona, in asemenea situatii, al naturii umane fundamentale.

Pare ca educatia… ma rog, de fapt, nu putem blama educatia occidentala moderna, pentru ca lucrurile au inceput sa se schimbe cu mai multe secole in urma. Cand scolile laice si institutiile academice s-au inmultit si s-au raspandit, Biserica Crestina era inca, puternica si respectata in societate. Ea ii invata pe oameni sa dezvolte o inima buna, un spirit etic, in timp ce intelectul era lasat pe seama institutiilor laice. Odata cu trecerea timpului, aceste doua organizatii s-au despartit din ce in ce mai tare. Influenta bisericii asupra societatii a intrat treptat, in declin. Ca rezultat, nimeni n-a mai avut grija sa-i incurajeze pe oameni in dezvoltarea unei “inimi bune”. Viata de familie a devenit mai putin armonioasa, tot mai multe cupluri ajungand sa divorteze. Nimeni nu a “hranit” o “inima buna”. in acest timp, sistemul educational a dat prioritate anumitor forme de inteligenta si a continuat sa infloreasca. Educatia spirituala si etica a incetat sa insoteasca dezvoltarea inteligentei, in timp ce ura si emotiile negative au ramas la fel de puternice in influenta ca si inainte.

Autori: Dalai Lama, Fabien Ouaki, Anne Benson