Introducere in pedagogie. Consideratii teoretice si metodologice

Un invatator adevarat cand isi formeaza ucenicii, prin cresterea si prin invatatura ce le-o da, trebuie sa se incarneze nepieritor in sufletul lor. Invatatorul, ca sarmana persoana fizica, se vestejeste... invatatura lui insa il hipostaziaza in inima ucenicului.
Gala Galaction, Roxana

Daca ar trebui alese trei cuvinte pentru a descrie lumea contemporana, acestea ar putea fi complexitate - dinamism - transformare. Aceasta triada se reflecta intr-un mod specific in realitatea romaneasca, iar ultimul sau termen este, din pacate, adesea sinonim cu instabilitate.
Sistemul social impune cetatenilor sai o diversitate de roluri in continua schimbare si le solicita o capacitate tot mai mare de adaptare la situatii noi.

Dezvoltarea si diversificarea domeniilor cunoasterii si ale activitatii omului contemporan, amplificate de explozia informationala ce a condus la transformarea lumii in satul global de astazi, impun cetateanului mediu standarde din ce in ce mai ridicate privind cultura generala si de specialitate minime, care sa-i poata asigura o buna integrare socio-profesionala. Din acest motiv educatia institutionalizata a capatat treptat o pondere din ce in ce mai importanta in viata omului, insa in mod paradoxal rolul social al cadrului didactic nu mai este inteles la adevarata lui valoare.

Formatorii, termen mediu intre scoala si comunitate, sunt cei care au misiunea educarii generatiilor tinere, iar de activitatea lor depinde in buna masura prosperitatea societatii de maine. Modul in care comunitatea ii percepe, modul in care ii privesc elevii si modul in care se privesc ei insisi, constituie indicatori relevanti cu privire la statutul pe care societatea romaneasca contemporana li-l recunoaste. Iar cum astazi reusita in viata si importanta sociala a individului sunt din ce in ce mai mult valorizate in functie de criterii economico-financiare, in ultimii ani, tot mai frecvent, dascalii sunt considerati fie o categorie defavorizata, fie drept privilegiati ai sortii, care traiesc din munca lucratorilor economiei productive.

Valoarea muncii pe care o desfasoara este putin inteleasa, iar educatiei i se acorda din ce in mai putina atentie, fiind adeseori neglijata sau privita cu usurinta.
Scoala este unul dintre cele mai fine barometre ale societatii. De locul pe care societatea, prin reprezentantii sai, i-l acorda, depinde bunastarea viitoare, avertizau inca de acum trei decenii viitorologii (King si Schneider, 1993, pp. 164-168). Cand educatia institutionalizata inceteaza sa fie o prioritate nationala, iar institutia scolii este considerata o povara bugetara, este evident ca valorile pe care societatea le considera importante nu sunt cele care sa-i asigure prosperitatea.

Daca Romania interbelica era o tara infloritoare, aceasta s-a datorat in buna masura si efortului a generatii de dascali care au reprezentat-o cu cinste. Din pacate, vremea in care proverbul „Cine are carte, are parte!” nu era un simplu slogan, ci realitate vie, este acum departe.
Cariera didactica reprezinta un drum dificil, presarat cu nenumarate bucurii, dar si cu deceptii, marcat de privatiuni materiale, un drum a carui parcurgere necesita vointa si o mare capacitate de daruire. Materia in care modeleaza invatatorul este omul in formare, iar de rezultatele muncii sale depinde viitorul intregii societati. Responsabilitatea sa este deosebita, iar dincolo de o impecabila pregatire profesionala, ea devine vocatie si necesita intuitie, talent si mult optimism.

Cel ce opteaza pentru aceasta profesie va trebui sa stie ca, in pofida conditiilor nu intotdeauna favorabile in care isi desfasoara activitatea, imaginea pe care o ofera si mesajul pe care il transmite elevilor vor trebui sa fie exemplare. Cunoasterea dezvaluita nu se adreseaza doar mintii celui pe care-l formeaza, ci omului in plenitudinea sa, iar resorturile pe care le atinge apartin unor lacasuri atat de intime ale sufletului, incat eventualele erori in educatie pot provoca pierderi dificil de recuperat mai tarziu.

Un dascal in adevaratul sens al cuvantului nu poate fi un simplu functionar, si inca unul mediocru. In invatamantul preuniversitar romanesc de astazi este vizibila tendinta de diminuare a ponderii  formatorilor eficienti, competenti, pana nu demult majoritari, printr-o „separare a apelor” in doua directii din ce in ce mai clar delimitate:
- dascali de vocatie - excelenti pedagogi, spirite enciclopedice si specialisti de mare profunzime, cei care inteleg rolul scolii pentru sanatatea morala si spirituala a societatii romanesti, pentru pastrarea identitatii culturale si nationale, si care accepta sa traiasca la limita subzistentei investind prin munca lor in viitorul neamului romanesc;
-  dascali de ocazie - cei care cauta un refugiu temporar, un loc de munca cu program redus, proaspeti licentiati in asteptarea unui post mai bine platit, studenti care incearca sa-si rotunjeasca veniturile, precum si cei mai putin competenti si mai putin capabili sa gaseasca un loc de munca decent remunerat, adesea slabi pedagogi si cu o pregatire de specialitate indoielnica.

In timp ce prima categorie este din ce in ce mai slab reprezentata, cea de-a doua categorie tinde sa devina dominanta. Calitatea educatiei institutionalizate scade, iar mobilitatea ridicata a fortei de munca din acest domeniu lasa putin loc afirmarii modelelor pedagogice, chiar daca acestea exista.
Redescoperirea profunzimilor relatiei traditionale profesor-elev si adaptarea acestui tip de relatie exigentelor societatii contemporane ar putea orienta intr-o anumita masura linia invatamantului romanesc si in perspectiva a intregii societati, printr-o intoarcere la un anumit tip de relatii inter-umane, mai sincere si mai aproape de linia spirituala a poporului roman.

Intr-o societate superficiala si atasata valorilor efemere, intoarcerea la un sens mai profund al educatiei ar putea contribui la gasirea unei solutii pentru iesirea Romaniei dintr-o criza care tinde sa devina cronica. Pentru aceasta insa, scoala romaneasca are nevoie de spirite alese, de educatori de valoare, printre care va veti putea numara si dumneavoastra, cei ce cititi aceste randuri, daruind mai departe din ceea ati invatat.

CUVANT INTRODUCTIV/ 9
I. INTRODUCERE IN PROBLEMATICA EDUCATIEI /13
I. 1. Educatie si educabilitate / 13
I. 2. Pedagogia – stiinta si arta a educatiei /19
I. 3. Didactica si obiectul sau de studiu – procesul de invatamant/ 21
II. CARACTERISTICILE GENERALE ALE PROCESULUI DE INVATAMANT/ 23
II. 1. Complementaritatea si interdependenta aspectelor formativ si informativ ale procesului de invatamant/ 23
II. 2. Elevul ca subiect / obiect al educatiei in procesul de invatamant / 25
II. 3. Caracterul cibernetic al procesului de invatamant/27
III. CURRICULUM SI INSTRUIRE/ 32
III. 1. Curriculum - precizari conceptuale si scurt istoric /32
III. 2. Acceptiuni si grade de generalitate ale curriculum-ului / 33
III. 3. Curriculum-ul si formele educatiei / 35
III. 4. Articularea formelor de curriculum formal, nonformal si Informal/ 40
IV. FINALITATI SI DIMENSIUNI ALE PROCESULUI DE INVATAMANT /43
IV. 1. Idealul educational si scopurile educatiei – finalitatim macrosistemice/ 43
IV. 2. Dimensiunile procesului de invatamant / 46
V. DESPRE INVATARE. DELIMITARE CONCEPTUALA SI RELATIA CU TERMENI PEDAGOGICI CONECSI/ 53
V. 1. Instruirea, informarea si formarea/ 55
V. 2. Predarea si invatarea /56
V. 3. Evaluarea/ 60
VI. TEORII PRIVIND INVATAREA /62
VI. 1. Teoria organizarii cumulativ-ierarhice a invatarii / 63
VI. 2. Teoria psihogenezei conceptelor si operatiilor intelectuale/ 66
VI. 3. Teoria structurala a invatarii/ 68
VI. 4. Teoria organizatorilor cognitivi / 70
VII. PRINCIPIILE DIDACTICE/74
VII. 1. Scurt istoric si prezentare generala /74
VII. 2. Descrierea principiilor didactice / 75
VII. 3. Caracteristici si functii ale principiilor didactice / 80
VIII. FINALITATI MICROSISTEMICE – OBIECTIVELE PEDAGOGICE ALE PROCESULUI DE INVATAMANT /82
VIII. 1. Prezentarea conceptului de obiectiv pedagogic / 83
VIII. 2. Functii ale obiectivelor pedagogice /85
VIII. 3. Taxonomia obiectivelor pedagogice /85
IX. FINALITATI MICROSISTEMICE. NIVELUL OPERATIONAL/ 89
IX. 1. Operationalizarea obiectivelor pedagogice / 89
IX. 2. Precautii si exigente in operationalizarea obiectivelor pedagogice/ 91
IX. 3. Avantaje si limite ale operationalizarii /93
X. CONTINUTUL PROCESULUI DE INVATAMANT / 96
X. 1. Delimitarea conceptului de continut al invatamantului /96
X. 2. Surse si valori fundamentale implicate in proiectarea continuturilor/ 97
XI. ORDONAREA SI ORGANIZAREA CONTINUTURILOR / 102
XI. 1. Modalitati de ordonare a continuturilor /102
XI. 2. Organizare mono- si/sau interdisciplinara / 104
XI. 3. Organizarea modulara a continuturilor/ 108
XII. ORGANIZAREA CONTINUTURILOR INVATAMANTULUI -DOCUMENTELE SCOLARE/111
XII. 1. Planul de invatamant / 113
XII. 2. Programa scolara /122
XII. 3. Manualul scolar / 125
XIII. STRATEGIA DIDACTICA / 128
XIII. 1. Delimitari si precizari conceptuale / 128
XIII. 2. Functii indeplinite de metodele didactice. Criterii de clasificare /130
XIII. 3. Functii indeplinite de mijloacele de invatamant. Criterii de clasificare/ 132
XIV. PREZENTAREA PRINCIPALELOR METODE SI PROCEDEE DIDACTICE / 136
XIV. 1. Metode expozitive /136
XIV. 2. Metode euristice/ 140
XIV. 3. Metode algoritmice / 147
XV. EVALUAREA REZULTATELOR INVATARII (I) /153
XV. 1. Introducere in problematica evaluarii/ 153
XV. 2. Delimitarea conceptului de evaluare. Evaluarea rezultatelor invatarii si componentele sale. Forme de evaluare. Metode si procedee de evaluare si concretizarea rezultatelor/ 156
XV. 3. Functiile evaluarii / 165
XV. 4. Principalele repere ale sistemului de notare in invatamantul preuniversitar/ 166
XVI. EVALUAREA REZULTATELOR INVATARII (II) /169
XVI. 1. Tipuri de evaluare didactica. Randamentul scolar/ 169
XVI. 2. Modele de evaluare. Progresul scolar. Succesul si insuccesul scolar. Cauze si factori determinant/ 176
XVI. 3. Erori frecvente in evaluare. Tipuri de examinatori/ 179
XVII. ORGANIZAREA ACTIVITATILOR DIDACTICE/ 185
XVII. 1. Scoala si societate. Scoala, o institutie in permanenta si necesara transformare/ 185
XVII. 2. Cadrul si formele de organizare a activitatilor didactice/ 187
XVII. 3. Modalitati de organizare a activitatilor didactice/189
XVIII. PROIECTAREA PEDAGOGICA A INSTRUIRII/ 197
XVIII. 1. Conceptul de proiectare pedagogica / 197
XVIII. 2. Modele de proiectare pedagogica / 198
XVIII. 3. Proiectarea activitatilor didactice / 200
XVIII. 4. Tipuri si variante de lectii / 204
XIX. DIFERENTIERE SI PERSONALIZARE A INSTRUIRII / 210
XIX. 1. Indivizi egali sau egalitate a sanselor? / 210
XIX. 2. Diversitatea ofertei educationale. Conceptele pedagogice de diferentiere si personalizare a instruirii/212
XIX. 3. Criterii si forme de diferentiere si personalizare a instruirii/ 213
XX. COMUNICAREA PEDAGOGICA. DIMENSIUNEA SPIRITUALA SI CONDITIA ETICA A RELATIEI FORMATOR–EDUCAT / 219
XX. 1. Comunicarea umana. Forme de comunicare / 219
XX. 2. Specificul comunicarii pedagogice / 222
XX. 3. Modalitati de comunicare. Randamentul comunicarii. Exigente ale unei comunicari eficiente / 225
XX. 4. Dimensiunea spirituala si conditia etica a relatiei formator-educat / 229
IN LOC DE INCHEIERE / 237
BIBLIOGRAFIE/ 241
ANEXE/ 246



ISBN: 978-606-28-1134-1
Anul publicarii: 2020
Editura: Editura Universitara
Autor: Miron-Alexandru Damian

REVIEW-URI