Invierea zeilor. Leonardo da Vinci, volumul 1

Depozitele breslei boiangiilor din Florenta se aflau prin

preajma bisericii Orsanmichele. O ingramadire de magazii,

hambare, cosmelii inchipuite la repezeala si cum a dat Dumnezeu,

slute, poncise, plecate intr-o rina, cu propte si fara, iesind mai in

afara sau zgribulindu-se mai inauntru, se pitulau printre casele

ce-si adunau in sus atat de aproape unul de altul acoperisurile

de olane, incat nu se zarea printre ele decat o fasie ingusta de

cer. In ulicioara, pana si ziua-n amiaza-mare domnea intunericul.

La intrarea pravaliilor se balabaneau pe stinghii mostre de stofa

adusa de aiurea, vopsita la Florenta, iar prin santul din mijlocul

strazii pavate cu lespezi lustruite de timp se scurgeau din cazanele

boiangiilor vopsele de diferite culori. Si numai la fondachi (asa li

se spunea depozitelor centrale), deasupra usilor, atarnau scuturi

cu herbul Calimalei: pe un camp rosu ca focul, un vultur de aur

cocotat pe un balot de lana alba.

REVIEW-URI