Istoria Transilvaniei - Editia a II-a, revazuta, adaugita si ilustrata (Ioan Bolovan si Ioan Aurel Pop)

Transilvania este astazi o parte a Romaniei si a Europei in acelasi timp, dar, mai presus de toate, este patria primitoare a tuturor locuitorilor sai. Pentru prima oara in istorie, sunt acum premise reale pentru ca toti locuitorii ei sa fie si sa se simta egali si la ei acasa. Tara nu mai este Transilvania de odinioara, dar urmele istoriei sunt peste tot. In trecut, au suferit si au fost fericiti, adesea in momente diferite, si romanii, si maghiarii, si germanii, si evreii etc. Nici suferintele si nici bucuriile nu trebuie uitate. Amintirile trecutului sunt un patrimoniu de nepretuit, iar pastrarea lor este un atribut al popoarelor civilizate. Entitatea transilvana este un dat al trecutului, dar, in acelasi timp, ne insoteste peste tot, astazi, sub ochii nostri. E singurul loc din Europa unde o biserica bizantina sta langa o bazilica romanica, langa o biserica gotica si langa alta baroca, toate vecine cu o sinagoga! De asemenea, singurul loc in care un locas de cult ortodox este la cativa pasi de unul greco-catolic, de altul romano-catolic, de unul calvin, de altul luteran sau unitarian. Aceasta spune mai mult despre convietuirea pasnica decat despre conflicte, iar mesajul acestei lucrari este generos: trecutul trebuie cunoscut nu pentru incrancenare si razbunare, ci pentru destindere si intelegere.

Numele de Transilvania se va auzi insa mai des in acesti ani, din mai multe motive: in 2014, s-au implinit 100 de ani de cand cam jumatate dintre toti romanii de-atunci (din Transilvania, Banat, Crisana, Maramures, Bucovina, Basarabia) au intrat oficial in Marele Razboi, pentru o cauza care nu era a lor, ci a imperiilor care-i stapaneau; in 1916, adica acum exact un secol, intra in lupta si Romania, adica „treceau batalioane romane Carpatii” pentru „desrobirea neamului”, iar fratii au ajuns sa fie contrapusi fratilor (moment reflectat literar de Liviu Rebreanu, in Padurea spanzuratilor); la 1918, prin cel mai important act de vointa nationala romaneasca, provinciile romanesti – intre care si Transilvania – s-au unit cu Tara; in 1919-1920, Conferinta de Pace de la Paris a recunoscut pe plan international deciziile de unitate nationala ale poporului roman, ca si pe cele ale polonezilor, ale cehilor si slovacilor, ale sarbilor, croatilor, slovenilor etc. Fireste, aceste acte, ca aproape orice lucru omenesc, au fost fericite pentru unii si triste pentru altii. De aceea, ele, dupa un secol de la petrecerea lor, suscita si vor suscita interesul publicului, al unor specialisti, al mass-media, cu luari de pozitie foarte diferite. In acest context, Transilvania va fi invocata si evocata tot mai des, motiv pentru care nu este de prisos sa-i rememoram trecutul.

Este evident ca cea mai importanta chestiune implicata in carte pentru epoca moderna se refera la explicarea, pe baza izvoarelor, a apartenentei Transilvaniei la Romania. Cu alte cuvinte, cititorul este invitat sa inteleaga cum si de ce s-a ajuns la miscarea de emancipare nationala a romanilor, care a condus la integrarea Transilvaniei in Regatul Romaniei. Acesta a fost procesul istoric fundamental al epocii moderne, infaptuit de romani (adica de majoritatea absoluta a populatiei) si finalizat prin organele lor reprezentative, alese si desemnate in mod democratic, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia. Justetea acestei decizii de unire cu Romania a fost validata de istorie, prin confirmarea sa de catre instantele internationale de dupa Primul Razboi Mondial si apoi prin alte foruri internationale mai recente.

Autorii

* * *

Ioan-Aurel Pop este un istoric roman, profesor universitar si membru al Academiei Romane. Director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Romane, a condus si Institutul Cultural Roman din New York (S. U. A.), precum si Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica din Venetia (Italia). Din martie 2012, este Rectorul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Din 2015, este presedintele Comitetului National al Istoricilor din Romania si reprezentantul Romaniei in Comitetul International de Stiinte Istorice. Membru in diverse academii si organizatii stiintifice nationale si internationale, visiting professor al unor universitati din S. U. A., Franta si Italia, acad. prof.  Ioan-Aurel Pop este, de asemenea, autor a peste cincizeci (50) de carti, tratate si manuale, si a peste trei sute (300) de studii si articole, publicate la edituri de prestigiu si in periodice din peste 20 de tari din Europa, America si Asia. Temele predilecte de cercetare fac parte din domeniul istoriei medievale si moderne timpurii: institutii ale Transilvaniei, relatii intre Tarile Romane, natiunea medievala, raporturi romano-maghiare, paleografia latina si limba latina ca limba a izvoarelor.

Ioan Bolovan este profesor universitar, conducator de doctorat si din 2012 prorector al Universitatii Babes Bolyai din Cluj-Napoca, precum si cercetator stiintific I la Centrul de Studii Transilvane din cadrul Academiei Romane. Doctor in istorie din anul 1999, a obtinut premiul „Mihail Kogalniceanu” al Academiei Romane in 2002. Specializat in istoria moderna a Romaniei si demografie istorica, avand din 2015 functia de presedinte al International Commission for Historical Demography (Geneva), a publicat mai multe carti de unic autor si in colaborare la edituri din Romania, Franta, Germania, Olanda, Rusia, Cehia, Argentina, Italia etc., precum si peste 150 de studii in reviste si volume colective din tara si strainatate despre istoria populatiei Transilvaniei, granita militara austriaca, revolutia de la 1848-1849, istoria institutiilor culturale, Primul Razboi Mondial etc.



Autor(i): Ioan Bolovan, Ioan-Aurel Pop
Anul aparitiei: 2016
Format: 16x23cm
Nr. pagini: 422

REVIEW-URI