Jakob Dont, Studii si capricii pentru vioara opus 35

Din punct de vedere tehnic ele imbratiseaza problemele esentiale de virtuozitate, dezvoltate de marii violonisti ai secolului XIX: Paganini, Ernst, Wieniawski etc., constituind treapta premergatoare studierii compozitiilor acestora, precum si a creatiilor compozitorilor romantici si moderni.

Pentru a realiza precizia si siguranta in executie, studierea lor in vederea obtinerii tempoului original si al expresiei, va incepe numai dupa ce intonatia, ritmiatatea, claritatea si egalitatea sunetului au fost infaptuite in mod cursiv in miscare moderata. La studiul intonatiei se va observa in primul rand intonatia precisa a tuturor schimburilor de pozitie (tinand seama de faptul ca cele de secunda si terta sunt neglijate de violonisti), precum si analiza intervalelor armonice si melodice care trebuie sa preceada executarea lor.
Studiile din acest caiet se grupeaza pe probleme de tehnica in felul urrnator:
Studii in pozitii fixe pentru detache si articulatie: 2, 3, 6.
Studii in arpegii (2- 3 octave) simple si frante: 17, 20, 22.
Studii cu terte, sexte si arpegii in duble coarde: 8, 12, 14, 16, 18, 21.
Studii cu acorduri simultane sau arpegiate: 1, 4, 9, 11, 19, 23, 24, la care
se va observa asezarea simultana a degetelor pe coarde.
Studii cu martellato: 16 si 19.
Studii cu schimburi mari de pozitie: 15.
Studii in bariolaje: 5, 7 si 22.
Studii cu salturi peste coarde: 13.
Succesiunea exersarii acestor capricii poate fi urrnatoarea: se va studia cate unul din capriciile fiecarei grupe de probleme trecand succesiv de la o grupa la alta. In felul acesta se formeaza mai multe cicluri de studii cu dificultate crescanda care includ diferitele probleme de tehnica ale fiecareia din grupele de mai sus.
In felul acesta se aplica principiul concentric al reluarii acelorasi probleme la diferite niveluri de dificultate, in epoci succesive de studiu.
Aceste studii pregatesc din punct de vedere muzical si tehnic pentru sonatele de J. S. Bach (mai ales pentru cele trei sonate cu fugi si Ciaccona, pentru care sunt de semnalat in special nr. 11 si 24), pentru concertele de Ceaieouslei, Brahms, Beethoven) Glazuno- Dvorak) Sibelius (mai ales studiile in duble coarde in arpegii), Haciaturian (pentru partea I nr. 2, 3 iar pentru final nr. 20).

Studiile de Dont vor fi lucrate concomitent cu cele de Gavinies, in care apar pe larg problemele de baza ale tehnicii cantatului polifonic la vioara, prin alternarea vocilor pe mai multe coarde si carela Dont sunt reprezentate doar prin nr. 2, 5, 7, 13 si 20. (Se va observa mentinerea degetelor pe coarda la nr. 5, 7, 13).
De asemenea, la studiile lui Dont se pot aplica diferite variante de arcus: cele in detache se pot studia si in spiccato, cele in acorduri ca arpegii si invers atat in legato, in ricochet sau martellato; cele cu duble coarde pot fi arpegiate in bariolaj detache sau legato, cele in bariolaj detache pot fi studiate legato (nr. 5) sau detache (nr. 7). Aceste variante sunt importante prin faptul ca valorifica toate resursele acestor cicluri de studii de virtuozitate.
Pentru a executa bariolajul, distributia sunetelor pe arcus se face in mod inegal si anume: mai putine sunete in jumatatea inferioara a arcusului si mai multe in jumatatea superioara.
Recomandam exigenta sustinuta pe tot parcursul studiului si intoleranta fata de cele mai mici greseli, aceasta constituind posibilitatea trecerii la etapa superioara a studiului, aceea a realizarii expresive muzicale, a realizarii artistice propriu-zise.
A. Ghertovici

Nr. de pagini: 43
Anul aparitiei: 2013