Jocul didactic in desfasurarea lectiei de matematica la ciclul primar

Intr-o societate aflata intr-un moment de profunde transformari, subsistemul    reprezentat de invatamant este supus unei restructurari si unei reconsiderari a functionalitatilor, inevitabile. Reforma invatamantului se contureaza, astfel, ca o necesitate determinata de insasi reformarea societatii globale.

            „Cand vorbim despre reforma de invatamant ca institutie,  avem in vedere o suita de inovatii din interiorul unui sistem unitar si echilibrat, in cadrul caruia intervin periodic schimbari functionale atat in structura de ansamblu (de exemplu, durata si ponderea subsistemelor, echilibrul  dintre trunchiul general si ramificatiile de educatie selectiva, modul de articulare a nivelurilor succesive, limitele de varsta ale educatiei formale  etc.), cat si in interiorul sau, respectiv al curriculum-ului, al proceselor si mijloacelor (de exemplu, actualizarea tehnologiilor, perfectionarea manualelor si programelor, modificarea raporturilor dintre profesori si elevi).”  (Barza, Cezar, 1976)

             Suita de inovatii mentionate trebuie sa raspunda nevoilor particulare ale sistemului social global caruia i se subsumeaza sistemul de invatamant, copierea unor experiente reformatoare ale altor sisteme de invatamant nefiind oportuna. Desigur ca se impune considerarea sistemului social global in interactiunea sa cu alte sisteme sociale si, in context, nici sistemul de invatamant nu poate fi considerat izolat, dar aceasta subliniere nu exclude raportarea la sistemul de invatamant ca la o entitate cu elemente specifice, nationale.

             Tendintele de reformare  a sistemelor de invatamant s-au manifestat continuu in istoria acestuia,„istoria invatamantului fiind o istorie a reformelor sale„. (Barza, Cezar, 1976). Daca la inceputurile  acestei istorii ele se manifestau la un interval de cateva generatii, acum se contureaza de la o generatie la alta.

             Necesitatea reformelor invatamantului  izvoraste din interconexiunile complexe ale sistemului de invatamant cu celelalte subsisteme ale sistemului social global si cu acesta in ansamblul sau. Invatamantul are tendinta de a se dezvolta intr-un ritm mai lent decat celelalte subsisteme sociale, mai mobile. Tendinta de conservatorism a sistemului de invatamant este explicata de M. B. Miles prin calitatea lor„esentiala de a opera exclusiv cu oameni in devenire, ceea ce reclama o prudenta exagerata…” (Barza, Cezar, 1976)

              In contextul preocuparilor pentru modernizarea invatamantului, pentru racordarea lui la cerintele epocii contemporane, cele destinate ridicarii calitatii invatamantului matematic ocupa un loc prioritar.

In invatamantul matematic, un pas important il constituie inocularea convingerii ca aceasta disciplina este una a realitatii, ca ea are aplicabilitate practica directa. Faptul este cu atat mai necesar, cu cat datorita gradului sau de abstractizare, elevii au tendinta sa considere ca matematica nu are nimic comun cu realitatea, ci constituie o lume a abstractizarii greu accesibile, daca nu si inutile.

Desi caracterizata printr-un inalt grad de abstractizare, matematica nu este un simplu joc de simboluri si formule, ea este profund ancorata in realitatea cotidiana, devenind tot mai mult o dimensiune a vietii.

Daca ni se pare firesc sa socotim si sa masuram pentru a ne rezolva o seama de probleme curente (cumparaturi, evidenta cheltuielilor din bugetul familiei, masurarea suprafetei locuintei sau a unui teren) acest lucru se datoreaza asimilarii notiunilor matematice Ia scara de masa. Se poate afirma fara exagerare ca nu exista domeniu din stiinta si tehnica pe care matematica sa nu-si fi pus amprenta in mod definitiv si irevocabil.

In vederea elaborarii unei metodologii specifice obiectului, o metodologie care sa ofere posibilitatea insusirii de catre toti elevii a unui minim de cunostinte este necesar sa se tina seama de urmatoarele aspecte:

-   legarea permanenta a cunostintelor si deprinderilor de viata concreta, de realitate, mai ales in stadiul operational concret;

-   in toate formele de predare sa se respecte etapele dezvoltarii psihologice a copiilor, asigurandu-se caracterul intuitiv si invatarea prin actiune in primele clase, urmand ca treptat sa se treaca apoi la stadiul deductiv;

-   educarea gradata a elevilor pentru intelegerea rolului modelator al matematicii, prin lectii adecvate in scopul trezirii interesului pentru aplicarea practica a cunostintelor dobandite;

-   insusirea pe cale logico-deductiva a cunostintelor;

            - stimularea aptitudinilor pentru cercetare, in scopul dobandirii de noi cunostinte.

Programa de matematica pentru clasele I-IV, elaborata in mod judicios, dupa criterii stiintifice, tinand seama atat de rigorile matematicii cat si de particularitatile de varsta ale copiilor din ciclul primar, a fost imbunatatita an de an.

In selectionarea continutului invatamantului matematic Ia clasele I-IV s-a avut in vedere faptul ca elevii isi insusesc doar bazele stiintei matematice, cunostinte selectionate in mod logic, prelucrate din punct de vedere didactic pentru a deveni asimilabile.

In clasele primare, elevii dobandesc notiuni stiintifice la nivel elementar, adica notiuni cu explicatie corecta dar nu completa si definitiva, notiuni elementare de tinuta stiintifica pe care ei le inteleg, dar inca nu le pot prezenta in definitii stiintifice si nici nu le pot demonstra.

Menirea invatamantului matematic modern nu este aceea de a introduce invatarea mai timpurie a unor notiuni, ci de a spori eficienta formativa a matematicii, in speta de a conduce Ia formarea unei gandiri logice moderne.

Orice stiinta dispune de un sistem national exprimat printr-un limbaj specific. Invatarea stiintei respective nu reprezinta altceva decat insusirea limbajului acesteia si inte1egerea lui. Desigur ca, in matematica se va folosi limbajul matematic care consta in introducerea inca de la inceputul clasei I a unor notiuni stiintifice ca: termeni, suma, comutativitate, descazut, scazator, rest, diferenta.

Repetarea sistematica a acestor notiuni duce la insusirea lor treptata chiar daca de multe ori nu au acoperire in mintea elevilor. Aparatul national al matematicii nu se poate construi dintr-o data la nivelul cel mai inalt din cauza limitelor experientei si a gandirii elevilor.

Sistemul de notiuni care constituie aparatul stiintific al unei discipline se construieste in spirala, cu reveniri, extinderi, aprofundari, integrari tot mai cuprinzatoare.

Odata cu implinirea varstei scolare, in viata copilului incepe procesul de integrare a acestuia in viata scolara, ca o necesitate obiectiva. De la aceasta varsta, o buna parte din timp este rezervata scolii, activitatii de invatare care devine o preocupare majora. In programul zilnic al elevului intervin schimbari impuse de ponderea pe care o are acum scoala, schimbari care nu diminueaza insa dorinta lui de joc. Jocul devine o problema majora in timpul intregii copilarii.

In aceste conditii se impune o exigenta sporita in ceea ce priveste dezvoltarea ritmica a volumului de cunostinte matematice ce trebuie asimilate de elevi si in mod deosebit, necesitatea ca lectia de matematica sa fie completata sau intercalata cu jocuri didactice, cu continut matematic. Uneori, chiar un exercitiu sau o problema matematica poate deveni joc didactic matematic, daca realizeaza un scop si o sarcina didactica matematica; foloseste elemente de joc si un continut matematic adecvat; accesibil si atractiv utilizand reguli de joc cunoscute anticipat si respectate de elevi.

 

In cele ce urmeaza in aceasta lucrare, voi incerca sa argumentez importanta si eficienta folosirii jocului didactic matematic.



Autor(i): Balan Ovidiu Nica Daniela-Elena
Anul aparitiei: 2012
Nr.pagini: 88

.

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review