Justine. sau Nenorocirile virtutii

Justine. sau Nenorocirile virtutii
O capodoperă de poezie şi umor negru.

Istoria postumă a lui Sade este la fel de paradoxală pe cât a fost şi existenţa sa. Patruzeci de ani din viaţă şi i-a petrecut la închisoare, respins şi stigmatizat de către contemporanii săi, neavând dreptul să-şi publice nici măcar cele mai importante cărţi, ba chiar văzându-şi distruse anumite manuscrise. Cu toate aceste, se pare că el a fost primul şi cel mai puternic reper al Secolului Luminilor.

Burghezul secol XIX l-a respins. Chateubriand, Lamartine, Baudelaire şi Flaubert îi datorează mult, deşi au evitat să-i invoce numele. De-abia în secolul XX, se poate spune că suprarealismul i-a reabilitat numele. Voga lui Sade este însă, pe cât de mare, pe atât de contradictorie, chiar şi acum, la două secole de la naştere: Sade este deopotrivă un mit al revoluţionarilor, al literaţilor, al filosofilor, dar şi al filmelor pornografice.

Justine sau Nenorocirile virtuţii este prima operă a lui Sade care ajunge să fie citită de contemporanii săi. Este, totodată, opera care îi va pune pentru totdeauna marchizului pecetea de "infam", cu toate că, presimţind parcă scandalul pe care avea să-l declanşeze, Sade n-o semnase. Respingând teza rousseauistă a naturii inocente şi bune a omului, Sade dezvăluie răul din noi şi din viaţă. Virtuoasa Justine îşi mărturiseşte "nenorocirile", rămânând o întrupare a virtuţii până chiar şi în cele mai scabroase detalii.

Apologie a libertăţii, dar şi a cruzimii, "sensibilitate pe care numai fiinţele rafinate o cunosc", cartea lui Sade uimeşte şi scandalizează.

"Opera lui Sade nu pare a fi altceva decât un strigăt disperat către o virginitate inaccesibilă, strigăt înveşmântat şi învăluit într-un cantic de blasfemii." Pierre Klossowski

"Da, sunt libertin, o mărturisesc. Am gândit tot ce se putea gândi de soiul acesta, dar n-am făcut tot ce am gândit şi, fără îndoială, nici n-am să fac. Sunt libertin, dar nu sunt nici nelegiuit, nici ucigaş." SADE