Karma Yoga - Swami Vivekananda

Fiecare om care vrea sa studieze"Karma Yoga" trebuie sa staruie sa inteleaga limpede filosofia muncii si trebuie sa tina minte ca orice actiune a trupului sau a mintii va avea in mod obligatoriu anumite rezultate care, mai devreme sau mai tarziu, se vor repercuta asupra celui care a actionat. El trebuie sa tina minte ca, daca in orice munca, intelectuala sau fizica, se include o dorinta cat de mica de rezultate, dorinta aceasta va crea samanta actiunilor viitoare de natura similara. Omul trebuie sa inteleaga limpede ca fiecare actiune creeaza neaparat o reactiune; daca toate actiunile omului vor fi in deplina armonie cu legile morale si fizice care dirijeaza viata si universul, atunci si reactiunile, reflectandu-se in viitor, ii vor aduce numai bine, pace, liniste, sanatate si fericire. Daca aceste legi vor fi insa dispretuite, neluate in seama, rezultatele vor crea neliniste, boli si necazuri.

Omul care paseste pe calea minunatei stiinte"Karma Yoga" nu trebuie sa gandeasca niciodata rau despre altul, fie chiar si pentru o clipa, deoarece orice incercare, cat de mica, de a pricinui rau altuia, ii va aduce rau mai intai lui insusi. Fiecare gand emis creeaza un anumit fel de vibratii care ne deschid mintea pentru influenta altor minti, aflate intr-o stare asemanatoare cu a noastra. De aceea, daca purtam in noi un gand rau, atragem catre noi gandurile rele ale altor minti, influentandu-ne, intensificandu-ne starea de apasare sufleteasca si intarindu-ne in gandurile noastre rele. Prin gandurile rele pe care le emitem, noi venim in contact cu toate gandurile rele ale trecutului, cu tot raul de pe lume care se pastreaza in atmosfera astrala. Rezultate multumitoare se obtin numai daca omul se straduieste sa pastreze in minte doar ganduri nobile. Atunci atrage ganduri similare ale altora si tot binele de pe lume. Aceasta explica de ce omul rau devine pe zi ce trece tot mai rau, iar omul bun din ce in ce mai bun.

Adeptul"Karma Yoga" va intelege ca in intregul univers exista numai o singura Fiinta sau Spirit, manifestat in toate fiintele vii; el recunoaste dreptul tuturor la viata si nu va fi in stare niciodata sa faca rau cuiva, nici macar cu gandul. Un asemenea yoghin este total lipsit de egoism, iar influenta sa asupra lumii devine neobisnuit de benefica.

Cine doreste sa practice"Karma Yoga" trebuie mai intai de toate sa se deprinda sa lucreze pentru a capata experienta, descoperind astfel fortele si aptitudinile sale ascunse. In afara de aceasta, adeptul acestei ramuri yoga mai percepe ca in toate actiunile vietii de zi cu zi nu lucreaza"Eul" sau adevarat si intelege ca orice activitate intelectuala sau fizica este un simplu rezultat al fortelor gandirii.

Meditand asupra acestor idei si contopindu-se cu ele, se elibereaza de tarele"karmei"; el isi arde"karma" trecutului si se elibereaza de influenta retroactiva a propriilor sale actiuni care l-ar lega din nou de mersul obisnuit la vietii. El nu da absolut nici o atentie succeselor sau insucceselor din viata sa, ci se straduieste sa faca totul cat se poate de bine, sa depuna in toate eforturile sale intreaga energie de care dispune.

Cel care isi faureste"Karma" trebuie sa fie stapan pe gandurile sale si sa nu actioneze niciodata sub influenta dispozitiei. Toate faptele omului trebuie sa corespunda idealurilor sale si sa nu prefere actiunile placute, ci pe acelea care sunt folositoare. El construieste pentru vesnicie. Stiind acest lucru, el trebuie sa-si selectioneze materialul cu atentie. O astfel de munca, dirijata prin toate amanuntele vietii zilnice, este accesibila numai unui suflet ales, evoluat, inzestrat cu o vointa puternica.


Cuprins:

PREFATA... 7
INFLUENTA KARMEI ASUPRA CARACTERULUI... 17
FIECARE LA LOCUL SAU E MARE... 26
SECRETUL MUNCII... 42
CE ESTE INDATORIREA?... 53
AJUTAND OMENIREA, NE AJUTAM PE NOI INSINE... 62
DEZINTERESAREA ESTE AUTORENUNTAREA DEPLINA... 71
LIBERTATEA... 84
IDEALUL IN KARMA YOGA... 98

Fragment:

 Cunoasterea sta ascunsa in minte ca focul in cremene, impresiile exterioare fiind ca loviturile care scapara foc. Asa se intampla cu actiunile noastre, cu lacrimile si cu zambetele; cu bucuria si suferinta; cu plansul si cu rasul; cu blestemele si binecuvantarile noastre; cu laudele si cu dojenile. Daca ne vom studia pe noi insine prin impulsurile impresiilor primite, iar ca rezultat vom obtine ceea ce noi insine reprezentam. Toate aceste impulsuri luate la un loc se numesc karma -munca, actiune. Fiecare impuls mintal sau fizic adus sufletului, prin care atatam focul, dupa cum am mai spus, il inflacareaza si, in felul acesta, ii descoperim propria sa forta si propria cunoastere, care este karma in cel mai larg sens al cuvantului. Noi infaptuim karma tot timpul. Vorbesc cu voi: este karma; voi ma ascultati: este karma; respiram: este karma; ne plimbam: este karma; si tot ce facem, fizic sau mintal, este karma care isi lasa urmele impregnate in noi.
   Unele actiuni pe care le intreprinde omul au importanta numai insumate. O actiune mare, in fond, consta dintr-o multime de actiuni marunte. Cand stam pe malul marii si ascultam vuietul valurilor ce se sparg, ne gandim cat de puternic este acest vuiet si totusi stim ca acest val este compus din milioane si milioane de picaturi mici si marunte si ca fiecare in parte produce un zgomot, dar noi nu-l percepem decat pe cel mai mare, care cuprinde in sine toate zgomotele marunte. In chip asemanator, fiecare bataie a inimii include o actiune savarsita de noi; unele actiuni le simtim, dar nu devin perceptibile decat atunci cand se unesc la un loc mai multe actiuni mai marunte. Daca doriti intr-adevar sa va faceti o idee despre caracterul unui om, nu-i luati in considerare faptele mari. Orice ignorant poate deveni erou o data in viata. Priviti insa cum se comporta oamenii fata de voi sau fata de altii in cele mai marunte si neobservate actiuni, cum isi indeplinesc ei cele mai obisnuite obligatii si numai aceasta...

... Lucrati liberi. Lucrati in iubire. Cuvantul iubire este greu de inteles: iubirea nu vine niciodata daca nu exista libertate. Robul nu poate iubi cu adevarat. Daca veti cumpara un sclav si-l veti pune in lanturi ca sa lucreze pentru voi, el va munci ca o masina, insa in el iubire nu va exista. Asa si noi. Cand muncim ca robii pentru agonisirea bunurilor lumesti, in noi nu poate exista iubire, iar munca noastra nu este o munca adevarata. Aceasta este deopotriva valabil atat referitor la lucrul pe care il indeplinim pentru noi, cat si la cel efectuat pentru altcineva in schimbul unui profit. Lucrul egoist este un lucru de sclav; deci, iata piatra de incercare a muncii. Fiecare actiune plina de iubire aduce fericire; nu exista act de iubire care nu ar aduce cu sine pace si multumire launtrica. Existenta reala, Cunoasterea reala si Iubirea reala sunt vesnic una cu alta, ele trei compun unitatea. Unde exista una, acolo trebuie sa fie si celelalte. Acestea sunt cele trei manifestari ale aspectului Unicului: Existenta-Cunoastere-Fericire. Cand aceasta Existenta devine relativa, noi o percepem ca pe o lume. Acea cunoastere se modifica la randul ei in cunoasterea lucrurilor lumesti. Acea Fericire formeaza baza oricarei iubiri adevarate, simtite de inima omeneasca. De aceea, iubirea adevarata nu poate niciodata pricinui suferinta nici celui care iubeste, nici celui iubit. Sa presupunem ca un barbat iubeste o femeie. Doreste sa o aiba ca pe o proprietate a sa exclusiva si, fiind gelos, urmareste fiecare miscare a ei. Vrea ca ea sa stea tot timpul langa el, alaturi de el, sa manance si sa se miste dupa dorinta lui. Este robul ei si vrea ca dansa sa fie sclava lui. Aceasta nu este iubire; este ceva in sensul unei atasari grele a robului care se preface ca iubeste. Sentimentul acesta nu poate fi iubire pentru ca da nastere la o apasare. Daca femeia nu face ceea ce vrea el, ii aduce acelui om suferinta. Pe cand in iubirea adevarata nu exista reactie apasatoare; iubirea aduce numai reactie de fericire; altfel, ea...

Unul il face pe un altul ignorant; acela sare din loc, isi inclesteaza pumnul si il loveste pe primul in obraz. Iata puterea cuvantului! O femeie plange indurerata; o alta femeie se apropie de ea si rosteste cateva cuvinte de imbarbatare, de incurajare; atunci femeia indurerata se indreapta deodata si incepe sa zambeasca. Ganditi-va iarasi cata putere are cuvantul! El constituie o mare forta atat in filosofia superioara cat si in viata cotidiana. Zi si noapte manuim aceasta putere fara sa ne oprim gandul asupra ei. Cunoasterea acestei puteri si abilitatea de a o manui constituie, de asemenea, o parte din Karma Yoga.

Indatorirea fata de cei din jur consta in a-i ajuta pe acestia, in a face bine omenirii. De ce sa facem bine omenirii? Pentru ca doar in aparenta ajutam omenirea, in esenta ne ajutam pe noi insine. Ar trebui sa incercam intotdeauna sa ajutam omenirea; acesta trebuie sa fie imboldul nostru superior dar, facand o minutioasa examinare, observam ca lumea nu are deloc nevoie de ajutorul nostru. Lumea noastra nu a fost creata pentru ca eu si cu voi s-o ajutam. Am citit candva o predica in care se spunea:"Lumea aceasta minunata este foarte buna pentru ca ne ofera timpul si posibilitatea sa-i ajutam pe altii." Aparent acesta este un sentiment foarte frumos dar nu este oare o profanare gandul ca omenirea are nevoie de binefacerile noastre? Nu putem nega ca in ea exista multa suferinta, de aceea, a veni in ajutorul altora e lucrul cel mai bun pe care il putem face, desi in cele din urma, vom vedea ca ajutorarea altora nu este altceva decat ajutorarea propriei noastre persoane. In copilarie, aveam niste soareci albi. Ii tineam intr-o cutie in care erau montate niste roti si, cand soarecii calcau pe ele, incepeau sa se invarteasca incontinuu, nemaiputand fugi nicaieri. Tot astfel e cu omenirea si cu ajutorul pe care i-l dam. Tot ajutorul consta in faptul ca noi insine ne exersam din punct de vedere moral. Lumea aceasta nu e nici rea, nici buna. Fiecare isi creeaza o...


"Existenta" sau vietuirea se supune legii cauzalitatii si cade sub autoritatea legii numai atunci cand ea se investeste cu nume si isi ia forma, stiut fiind ca orice lege isi are esenta in cauzalitate. De aceea nu poate exista libertatea vointei. Chiar aceste cuvinte sunt o contradictie, deoarece vointa este ceva ce noi cunoastem si tot ceea ce cunoastem se afla in univer-sul nostru, iar ce se afla in univers este conditionat de spatiu, timp si cauzalitate. Tot ce stim sau putem sti trebuie sa fie supus cauzalitatii, iar ceea ce se supune legii cauzalitatii nu poate fi liber, ci este expus influentei altor factori si devine la randul sau o cauza. Dar tot ceea ce nu a fost la inceput vo-inta, ci s-a transformat in vointa dar care, atunci cand a cazut in aceasta sfera de spatiu, timp si cauza a fost transformata in vointa umana, este libera; si cand aceasta vointa iese din sfera spatiului, timpului si cauzalitatii, va fi din nou libera. Ve-nind din libertate, se preface in robie si, inlaturand robia, isi redobandeste libertatea.

S-a pus intrebarea: de unde vine acest univers, in ce consta el si incotro se duce? La aceasta s-a raspuns ca provine din libertate, consta in robie si se intoarce din nou in libertate. Prin urmare, spunand ca omul nu este altceva decat Fiinta Nemarginita care se manifesta pe Sine prin el, trebuie sa subintelegem ca numai o parte foarte mica a acesteia devine om; trupul vizibil si mintea alcatuiesc numai o parte a intregului, numai un firicel minuscul de praf din aceasta Fiinta Infinita. Universul intreg este numai o particica a Fiintei Nemarginite, iar toate legile noastre, robia noastra, bucuriile si durerile noastre, fericirea si sperantele exista numai in acest mic univers; orice progres si orice decadere exista numai in cadrele sale inguste. De aici reiese clar ce rationament copilaresc era sa asteptam o continuare a universului - creatie a mintii noastre - si sa urcam in ceruri, care trebuie sa insemne numai o repetare a lumii cunoscute de noi. Cand omul nu cere decat ceea ce are in prezent sau,..

Nu spuneti nici macar in gand"copilul meu". Stapaniti-va copilul, nu ziceti insa"al meu". Nu spuneti"casa mea" sau"trupul meu". Toata greutatea consta in aceasta. Trupul nu va apartine nici voua, nici mie, nici altcuiva. Trupurile noastre vin si pleaca, supunandu-se legilor naturii; noi suntem liberi insa, asistand la aceasta numai ca martori. Trupul nostru nu este mai putin liber decat tabloul sau peretele. De ce sa ne atasam asa tare de el? Pictorul, odata ce a pictat tabloul, se desparte de el. Nu lasati tentaculele egoismului sa va cuprinda -"trebuie sa posed aceasta" - pentru ca imediat se va ivi necazul.

Deci, Karma Yoga ne invata mai intai sa inabusim nazuinta de a intinde tentaculele egoismului. Daca sunteti in stare sa infranati egoismul, stapaniti-l si nu permiteti mintii sa cada in unda lui. Veti putea atunci sa colindati in liniste prin toata lumea si sa lucrati oricat. Puteti avea legaturi cu oricine doriti, sa va duceti unde vreti; raul nu va va molipsi. Priviti frunzele lotusului in apa; apa nu le poate nici uda, nici sa se lipeasca de ele; tot asa va fi si cu voi in lume, cand veti atinge renuntarea. O atare stare se numeste"vairagya" - impasibilitate sau renuntare; fara renuntare nu poate exista nici un fel de yoga; impasibilitatea formeaza baza tuturor sistemelor yoga. Omul care a renuntat la viata in casa, la purtarea hainelor bogate si la mancarea buna, retragandu-se in pustiu, poate pastra in el mai multa pasiune. Unica lui proprietate - trupul - poate insemna pentru el o mare valoare, iar el se va lupta, probabil, pentru trupul lui. Impasibilitatea n-are nici un fel de raport cu viata noastra exterioara, carnala; ea este cuprinsa in intregime in minte. Veriga de conexiune -"eu" si"al meu" - se afla in trup. Lipsa acestei legaturi cu trupul si cu obiectele simturilor ne va face sa fim impasibili, oriunde ne-am afla si orice am face. Trebuie sa atingem aceasta stare de impasibilitate si numai dupa aceea sa lucram necontenit.

Nr. de pagini: 116
Anul aparitiei: 2006