Kate Morton, Pazitoarea tainei

Cel de-al patrulea roman al scriitoarei Kate Morton, Pazitoarea tainei, a castigat, in 2012, Fellowship of Australian Writers National Literary Awards– Christina Stead Award iar in 2013, Australian Book Industry Award for General Fiction Book of the Year, People's Choice– Queensland Book of the Year si American Library Association Award– Women's Fiction Category. Bestseller international, a figurat in topurile de vanzari din The Times si New York Times.
Romanele lui Kate Morton– Casa de la Riverton, Gradina uitata, Orele indepartate si Pazitoarea tainei–, vandute in milioane de exemplare, sunt publicate in peste 40 de tari.

1961: Intr-o superba zi de vara, cand familia ei organizeaza un picnic pe malul paraului ce strabate terenul fermei Greenacres, adolescenta Laurel se ascunde de parinti si de surori. Are 16 ani si vrea sa viseze in voie la prima ei iubire, rebelul Billy, si la luminile rampei, care o asteapta la Londra, departe de cadrul bucolic al copilariei. Insa, pana la apusul soarelui, Laurel va fi martora unei crime terifiante, care o va marca toata viata.
2011: Acum actrita consacrata, Laurel Nicolson se intoarce acasa pentru a-si sarbatori, impreuna cu surorile ei, mama nonagenara, al carei sfarsit este aproape. De veghe la capataiul lui Dorothy, Laurel este coplesita de amintirile traumatizante din adolescenta, iar vorbele soptite de batrana la hotarul dintre somn si trezie ii ofera o pista de investigatie. Asemenea unui detectiv, Laurel incepe sa cerceteze trecutul familiei, aducand la lumina intamplari incredibile, petrecute in Londra zguduita de bombardamentele din cel de-al Doilea Razboi Mondial.


Fragment

O ferma pierduta undeva in peisajul rural al Angliei, intr-o zi de vara, la inceputul anilor '60. O casa modesta, cu barne de lemn, cu varul scorojit pe peretele dinspre apus, cu clematite catarandu-se pe tencuiala. Pe cos iese fum si iti dai seama dintr-o privire ca pe plita sobei din bucatarie abureste o mancare buna. In spate, straturile de zarzavat sunt aranjate intr-un anume fel, ferestrele cu ochiuri de plumb sclipesc mandre, iar tiglele acoperisului stau frumos asezate.
Casa e imprejmuita de un gard simplu, cu o poarta care desparte gradina de pajistile si de crangul din preajma. Un paraias se strecoara lenes pe pietrele dintre copacii nodurosi, unduindu-se de secole cand la soare, cand la umbra, dar susurul lui nu se aude pana aici. Casa e destul de izolata, la capatul unei alei prafoase, ce se desprinde din drumul de tara al carui nume il poarta.
Cate o boare mai tulbura peisajul tacut si neclintit. Doua cercuri, foarte la moda anul trecut, stau proptite de bolta cu glicina. Un ursulet de catifea cu un ochi bandajat si cu un aer demn, ingaduitor sta de veghe din cosuletul cu carlige de rufe, iar roaba incarcata cu ghivece de flori asteapta rabdatoare langa sopron.
Peisajul incremenit pare incarcat de o senzatie de asteptare, asemenea unei scene de teatru in clipa dinaintea intrarii actorilor, cand toate caile sunt deschise pentru orice si soarta nu a fost inca pecetluita de intamplari, si-apoi...
- Laurei! razbate din departare vocea nerabdatoare a unui copil.
Lau-rel! Unde esti?
Parca s-a risipit o vraja, luminile se aprind si cortina se ridica.


Cateva gaini isi fac aparitia, ciugulind printre dalele potecii dinspre gradina, o gaita isi taraste umbra in zbor peste gradina, un tractor isi porneste zumzetul in poiana invecinata. Si sus, deasupra tuturor, tolanita pe podeaua casutei din copac, o fata de saisprezece ani isi impinge in cerul gurii acadeaua de lamaie pe care o suge, oftand.

Isi dadea seama ca era nedrept din partea ei sa ii lase sa o caute, dar, cu toata zapuseala asta si cu povara secretului pe care il tainuia, cazna unor jocuri - oricat de copilaresti ar fi fost - era prea mare. Si, pe de alta parte, acesta era si rostul lor, asa cum spunea mereu tata, astea sunt regulile, si n-o sa invete niciodata nimic daca nu o sa incerce. Nu era vina ei daca stia sa-si gaseasca ascunzatori mai bune. Era drept ca ele erau mai mici decat ea, dar nici prunci nestiutori nu erau.
Si, oricum, nu avea nici un chef sa fie gasita. Cel putin nu acum. Nu voia decat sa stea intinsa, sa-si simta picioarele goale mangaiate de poalele rochiei de bumbac si sa-si lase mintea napadita de ganduri. Despre el.
Billy.
A inchis ochii si numele lui i-a aparut indaratul pleoapelor. Cu litere rosii, stralucitoare ca neonul. O furnica pielea si a rasucit acadeaua in asa fel incat gaura din mijloc i-a ajuns pe varful limbii.
Billy Baxter.
Privirea aruncata peste ochelarii negri de soare, zambetul aspru, azvarlit dintr-un colt al gurii, parul negru, ca de dandy'...
A fost fulgerator, asa cum isi imaginase ca este dragostea adevarata.
Cu cinci saptamani in urma, intr-o sambata, cand a coborat din autobuz impreuna cu Shirley, a dat cu ochii de Billy si de prietenii lui, care fumau pe treptele de la intrarea salonului de dans. Si-au incrucisat privirile si Laurei i-a multumit lui Dumnezeu in gand ca alesese sa isi dea salariul pe o saptamana in schimbul unei perechi de ciorapi de nailon.
- Haide, Laurei! a rasunat vocea lui Iris, inmuiata de caldura. De ce nu joci corect?
1 Teddy-boy (engl.) - subcultura a tinerilor englezi din anii '50 amintind de dandy edwardieni (Teddy, diminutiv de la Edward), asociati ulterior cu miscarea rock-and-roll americana.



Traducere: Sinziana Drago
Anul  aparitie: 2014
Format: 13x20 cm
Nr. pagini: 440