Levantini, orientali, balcanici

Discursul pe tema situarii Principatelor Romane „la Portile Orientului” si despre consecintele (in general nefaste) ce decurg din acest statut liminar a pricinuit, dupa cum se stie, aprinse dezbateri in randurile elitelor autohtone inca din zorii culturii moderne. Suita de lamentatii cu privire la destinul istoric potrivnic (nesansa de a te afla prins in panza de paianjen a trei mari imperii cu aspiratii expansioniste), a lasat pentru mult timp in umbra cealalta fata a monedei, anume inclinatia hedonista compensatorie, lesne detectabila in numeroase scrieri din secolul al XIX-lea, dar si de mai tarziu, care nu pacatuiesc nicidecum prin exces de gravitate, ci, dimpotriva, dovedesc verva parodica si fantezie licentios-rabelaisiana. Ambele tendinte demonstreaza ca toposul levantin (in varianta lui balcanica) are o relevanta insemnata pentru cultura romaneasca de ieri si de azi.

REVIEW-URI