Lucian Ciuchita, Gemenii lui Bormann

Gemenii lui Bormann, o carte care ar putea fi mândria oricărei literaturi,biblioteci, ori edituri cu prestigiu internațional...Citiți-o si va veți convinge!

Când am început să lucrez la acest roman lumea tocmai răsufla uşurată... Temutul, odiosul, Osama bin Laden fusese ucis de un comando american după ani şi ani de căutări... În entuziasmul provocat de dispariţia DIAVOLULUI erau date uitării miile, dacă nu zecile de mii de victime, directe sau „colaterale”, distrugerile materiale şi, mai ales, costurile a ceea ce George W. Bush a numit „războiul contra terorii”. Se anticipa un recul al mişcărilor jihadiste, o perioadă mai lungă de toleranţă, de „convieţuire paşnică”, civilizată între Islam şi Creştinism, un „concordat” modern între adepţii lui Iisus şi cei ai lui Mahomed... Dacă musulmanii radicali trăiau drama provocată de dispariţia liderului lor grupările extremist–neonaziste jubilau ca suporterii unei echipe de fotbal când favorita lor câştigă un meci greu împotriva unui adversar de top. La rândul meu am fost convins că, la ani distanţă de isteria provocată în Italia de „Brigăzile Roşii”, în Germania de gruparea „Baader Meinhof”, în Japonia de secta „Aum Shinrikyo”, ca să dau doar câteva exemple, noile generaţii de neonazişti se vor abţine, pentru o vreme de la escaladarea unor acţiuni dure practicând, poate, o toleranţă care să conducă spre integrare şi acceptare... Dar, când toţi occidentalii aşteptau o perioada de linişte pentru a–şi putea bandaja rănile încă sângerânde ale crizei economice, s–a „iscat”, aproape din nimic, „Statul Islamic–ISIS”, o organizaţie fundamentalist–islamică mai puternică, mai bine coagulată decât „Al Qaeda” şi, mai important, mult mai activă... A provocat războiul civil din Siria şi odată cu el un val migrator uriaş, un exod de musulmani din diverse state ale Orientului Mijlociu spre Europa... Turcia, Grecia, Italia, Spania au fost principalele porţi de intrare. Între milă şi reticenţă a biruit mila... „Sunt disperaţi, dezrădăcinaţi, alungaţi... dacă îi respingem şi îi întoarcem din drum îi trimitem la moarte sigură...” Marile cancelarii europene au îmbrăţişat cauza „drepturilor omului” şi au făcut apel la umanism... „Poate că, în final, se vor integra în noile lor patrii !” Pentru cei mai mulţi probabil că este valabil... Dar unii, şi nu puţini au venit cu alte gânduri... mai negre decât pielea lor, mai ticăloase decât poate cuprinde mintea unui om civilizat. Când era prea târziu să mai pot interveni în structura acestei cărţi, când anunţasem deja editura, a izbucnit din senin IADUL... Paris, Bruxelles, Nisa, München... şi, Doamne fereşte!, până veţi citi dumneavoastră aceste rânduri să nu mai fi fost şi alte atentate... Aşa că în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, să fie... PACE! Lucian Ciuchiţă