Maimuta carpatina - Radu Paraschivescu

MAIMUTA CARPATINA


Dupa douazeci si patru de ani de viata libera, Romania e tot in tranzitie. Ea isi aminteste de unde a plecat, dar nu mai stie exact - daca o fi stiut vreodata - unde isi propune sa ajunga. Mereu pe drum, eterna si fascinanta pentru unii, pur si simplu surprinzatoare pentru altii, Romania de azi e un spatiu in care se amesteca toate culorile, sunetele si aromele. Dincolo de verdicte si generalizari, dincolo de exasperari de-o zi si bucurii de-o ora, un lucru e sigur: traim intr-un spatiu unde plictiseala nu e doar interzisa, ci si imposibila. Prin comparatie cu Romania de-acum douazeci de ani, cea de azi e vesela si, vorba cantecului,„cu bujori in obrajori“. Prin raportare la ideal, avem, fireste, motive de incruntare. In cele treizeci de texte din Maimuta carpatina, Radu Paraschivescu incearca sa gaseasca explicatii pentru cateva fenomene care ne coloreaza strident viata de zi cu zi: voluptatea excesului, tabloidizarea zonelor pe care le credeam necontaminabile, triumful antimodelelor, comportamentele papuase etc. Cu toate acestea, Maimuta carpatina nu e scrasnetul unui ciufut, ci mai degraba expresia unei sperante. Aceea ca normalitatea va inceta - nu se stie cand si nu se stie cum - sa aiba statut de exceptie.

Radu Paraschivescu (n. Bucuresti, 1960) scrie, traduce si redac teaza carti. Cand nu e la Humanitas, la Digi Sport sau in Balta Alba, porneste in cautarea unui loc frumos si, poate, a unui su biect de roman. Ar pleca tot timpul si s-ar intoarce de fiecare data, ducand in bagaj o vorba auzita de la un medic intelept:

"Unde ai baut primul pahar cu apa trebuie sa-I bei si pe ultimul". Ii plac pisicile, cartile comice, oamenii vulnerabili, dulciurile, Mark Knopfler, David Gilmour, Steve Perry, echipele care stiu sa piarda gratios si brutariile frantuzesti. Nu-i plac taratoarele (de nici un fel), gramatica generativ-transformationala, laptele, broc coli, nationala de fotbal a Greciei si spitalele. E leu, dar a trecut prin circul roman si prin cateva devalorizari.

SCRIERI: Efemeriada (Libra, 2000), Balul fantomelor (RAO, 2000) (reeditare Humanitas, 2009), Bazar bizar (Masina de Scris, 2004, reeditare Humanitas, 2007), Fanionul rosu (Humanitas, 2005), Ghidul nesimtitului (Humanitas, 2006), Fie-ne tranzitia usoara - perle romanesti (Humanitas, 2006), Mi-e rau la cap, ma doare mintea - noi perle de tranzitie (Humanitas, 2007), Cu inima smulsa din Piept (Humanitas, 2008), Dintre sute de clisee (Humanitas, 2009), Fluturele negru (Humanitas, 2010), Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian (Humanitas, 2011), Astazi este mainele de care te-ai temut ieri (Humanitas, 2012), Maimuta carpatina (Humanitas, 2013).



Precizare

Textele din Maimuta carpatina au aparut, in peri oada 2006-2013, in revista Esquire, careia nu incetez sa-i laud varietatea subiectelor, sprinteneala si umorul. Cu un capitan iscusit in persoana lui Radu Coman, Esquire este si azi ceea ce a fost inca de la primul numar: un te ritoriu al cordialitatii, al elegantei, al ineditului, al bunei dispozitii. Cat despre motivul pentru care m-am decis sa fac o selectie din materialele publicate in aceasta revista, el este risipirea lor in timp. Am vanitatea de-a crede ca textelor care urmeaza, treizeci la numar, le sta bine impreuna, intre copertile unei carti. Si ca pot sa ofere imaginea unei Romanii pe care, chiar daca o bombani la tot pasul, o iubesti fiindca e locul care te ingaduie pe lume.

R. P.

5

Omul de plastilina

Bufonii nu mai fac de mult doar tumbe. Iar tumbele nu mai sunt facute de mult doar de bufoni. Spectacolul zilei si al lumii cere alta regie. Alta viziune. Pe scena unde decorul se schimba ca femeia capricioasa din romanturi, o vorba cu valoare de alibi guverneaza tute Iar: Numai boul e consecvent. Ergo, daca vrei sa nu fii plasat in cireada rumegatoarelor fara sanse, trebuie sa-ti fructifici putinta de-a spune una azi si alta maine. Si de-a te purta in consecinta. Ce inseamna asta? In nici un caz un conflict intern. In nici un caz o sfasiere laun trica, o criza sau un impas. Lucrurile sunt mult mai simple. In Romania de azi, constanta bovina inceteaza sa fie o calitate si devine saculetul cu lest a carui bascu Iare peste bord ii asigura zburatorului ascensiunea spre tinta. Fara vizita incomoda a regretului sau a remus carii. Fara priviri in urma. Doar cu sentimentul ca tra darea de luni o pregateste, daca nu cumva o si anunta, pe cea de vineri.

O butada ghidusa facea inconjurul tarii cu aproape douazeci de ani in urma. Sub coaja ei se ascundea de finitia deviationistului, vazut drept"acea persoana care continua sa mearga inainte, ori de cate ori partidul lui o ia la stanga sau la dreapta". Traseismul inca nu apa ruse, pentru bunul motiv ca nu exista traseul. Naveta

7

maimuta carpatina

descotorosita de principii, credinte, valori si idei mai avea de asteptat. In 1992 eram saraci in televiziuni, in partide si, in general, in variante. Altfel spus, practicai consecventa fiindca nu prea aveai unde sa te duci. Cand se producea, schimbarea de macaz nu rezulta din valorificarea unei conjuncturi, ci - de cele mai multe ori - dintr-o incompatibilitate admisa si imediat dupa aceea dizolvata. Oportunismul nu devenise sport de mase, pastrandu-se in limitele unui marunt balet personal, ale unui dicteu de comportament pe care-l urmau dezamagitii si nerabdatorii.

Daca atunci era asa, acum e altfel. Nimeni nu poate schimba viteza schimbarilor. Astazi, in jungla atator trasee, traseismul dobandeste pentru multi naturaletea respiratiei. A te muta dintr-o tabara in alta, a te raz gandi oportun, a invarti comutatorul convingerilor - toate acestea sunt optiuni care nici macar nu mai irita asistenta. Mai degraba ii confirma pesimismul, indeo sebi cand e vorba despre palierul consacrat al traseis tilor: politica. Dar, pana la popasul in zona aceasta unde inhalezi hidrogen sulfurat si expiri venin, trebuie la murita o confuzie care se face usor si frecvent. Nu fiecare cotitura in propriul destin e o dovada de traseism. Dupa decenii de incorsetari si garduri cu sarma ghimpata, oamenii se misca liber si aleg. Cu mintea, cu sufletul, cu inspiratia sau intuitia. Asa e firesc. Nu poti obliga un profesor sa se pensioneze din liceul unde si-a inceput stagiul, dupa cum nu-i poti impune unui jurist sa refuze tentatiile altor meserii in care are sau poate obtine com petente. Un episod TV de prin 1998-1999 subliniaza acest lucru inteles de toti, cu exceptia rau intentiona tilor. In vremea mandatului la Externe, Andrei Plesu participa la o emisiune gazduita de Cristian Tudor Po pescu si Dumitru Tinu. Luandu-si cautatura iacobina

8

omul de pl ast. ili na

pe care i-o stie telepoporul, CTP il descoase cu hotarare pe musafir."Domnu' Plesu, cum se impaca, dom'le, conditia dumneavoastra de filozof al artei cu postura de ministru? Nu-i prea ambitios spagatul?" Andrei Plesu isi priveste interlocutorul peste ramele ochelarilor, cu acel licar din pupile care anunta ca, ascunsa in faldurile catifelei, pandeste o incarcatura de dinamita. Iar ras punsul vine ca un mat din partea lui Bobby Fischer:

"Domnule Popescu, asta e vocatia diagonala a romanului. Uitati, eu cunosc ingineri care au ajuns sefi de gazete." Spre cinstea lui, CTP isi potoleste vena de la tampla si rade.

Confuzia despre care scriam mai sus face loc alteia cand vine vorba de sport, mai ales de fotbal. Aici e de scris drept traseism un fenomen care are deja cateva decenii de viata: mercenariatul. Dar poate ca si acest din urma termen e prea aspru. Atunci, de ce e intrebu intat cu atata osardie? Fiindca isi trage seva din adap tarea unui dicton latin: ubi banii, ibi patria. Stiind ca are o cariera mai scurta decat un arhitect sau un medic, fotbalistul pune pe primul loc criteriul lucrativ. E-ade varat, motivatia suna de multe ori pueril:"Trebuie sa ma gandesc la viitor, am o familie de intretinut." (Se deduce de aici ca profesorul, pompierul sau strungarul n-au familii, iar pentru ei asigurarea viitorului nu e o miza.) Oricum, cine lasa o echipa pentru alta nu intra in logica traseistului. Asta, desigur, daca o face decent, fara ipocrizie, declaratii il are si false fidelitati. Proble mele apar cand gura o ia inaintea creierului, iar rosti rile emitentului tradeaza doua tipuri de lacune: fie de IQ, fie de caracter. Insa nici atunci nu se pune pro blema traseismului, ci mai degraba a unei forme naive de pliere pe context. Presa si arhivele televiziunilor pastreaza si azi cuvintele unui fotbalist roman care a izbutit, in functie de echipele pe la care s-a perindat,

9

maimuta carpatina

sa produca, intr-o vesela consecutie, urmatoarele de claratii: 1."Universitatea Craiova e echipa mea de suflet, n-as pleca de-aici pentru nimic in lume." 2."Inca de mic copil mi-am dorit sa joc la Dinamo si am stiut ca la un moment dat o sa ajung aici." 3."Am venit la Timisoara cu inima deschisa, tin cu Poli de cand eram mic." 4."Steaua e visul oricarui fotbalist, iar astazi sunt fericit ca mi s-a implinit acest vis."

Lucrurile se complica odata cu mutarea de pe sta dion in studioul unui post de televiziune sau in redac tia unui ziar. Aici intra deja in joc curentii ideologici si agendele, mai cu seama cand protagonistii sunt oa meni cititi, ascultati si urmariti. (Recunoasteti, desigur, portretul formatorului de opinie.) Unii asuma din ca pul locului postura instantei oraculare, folosindu-si charisma si talentul pentru a influenta perceptia pu blica asupra evenimentelor. Asemanarea dintre sport si media se opreste la nivelul unui simplu proces de inchiriere. Sportivii isi inchiriaza muschii, actorii me diatici zestrea intelectuala (ceea ce nu e rau), notorie tatea (ceea ce e inevitabil) si constiinta (ceea ce poate fi gravissim). Cata vreme ceea ce scriu si spun acestia din urma e calauzit de convingeri, stim cum stam. Cand insa un formator de opinie intra in solda unui partid, rostul si menirea i se avariaza. Inchirierea se preschimba in trafic. Iar o cariera croita din piruete miroase suspect. Intr-o lume normala, asta ar trebui sa produca inaun trul celui in cauza macinari, cutremure si cateva intre bari: Ma simt confortabil in rolul de portavoce bine platita? Mai pot sa ma uit in oglinda cat timp ceea ce transmit spre exterior nu rimeaza cu ceea ce simt in forul meu launtric? Merita sa divortez de autenticul

10

omul de pl ast. ili na

optiunilor mele? Acopera sporul pecuniar deficitul de credibilitate in care risc sa ma infund?

Pana la urma insa, virajele profesionale pe care zia ristul sau realizatorul de emisiuni le face de la un ziar la altul sau de la un post TV la altul pot avea si expli catii economice. Actantul este aici un turist de nevoie - sau cel putin asa pretinde. E criza, optiunile se impu tineaza,"tara mica, mese putine" etc. Cand branduri media dispar ca si cum n-ar fi existat, cand ti-e foame, cand ai rate la apartament si nu stii cum o sa arate ziua de maine, idealurile si valorile raman uneori in stand-by. Dar ceea ce inca poate fi tratat cu o anume indulgenta in media devine impardonabil in politica, unde napar lirea conjuncturala e de mult modus operandi. In doua zeci de ani, politica, zona in care se misca oamenii care imprima directia si decid viitorul unei tari, s-a transfor mat in areal predilect pentru traseisti. Drumetiile de la un partid la altul surpa increderea in alesi, colorand spectacolul national in curcubeul nesimtirii. Si se ridica pe formula amintita la inceput, care a tacut deja ocolul Romaniei in optzeci (de mii) de vile: Numai boul e consecvent. Or, fiindca tot se gloseaza dimineata, la pranz si seara despre adaptabilitatea romanului, sa accep tam totusi ca turismul! traseismul politic e un sport acce sibil doar celor dotati cu o flexibilitate peste medie. In mod evident, nu oricine da rezultate pe maidanele politicii de partid. Ca sa razbesti si sa te impui, ca sa fii validat de breasla (mai bine zis, de tagma), ai nevoie de doua trasaturi esentiale.

Prima dintre ele este putinta de-a te declara dezamagit de partidul pe care-l parasesti cu acelasi aplomb cu care iti anuntasesi inrolarea. O pitoreasca simetrie guver neaza drumul traseistului de la o formatiune politica

11

maimuta carpatina

la opusul ei. Euforia angeyamentului atinge acelasi ni vel cu dezgustul decuplarii. Luna de miere cu noul par tid se consuma entuziast, fara sa anunte delimitari sau divergente. Politicianul este un soldat fidel, un mar saluitor cuminte sub flamurile fluturande ale parti dului care l-a primit in randurile sale. Se conformeaza politicii fixate la centru, ii interiorizeaza reperele si le raspandeste sarguincios in teritoriu. Intreaba rar si raspunde des. Nu e dubitativ, ci convins pana in maduva oaselor de intelepciunea si buna-credinta a decidentilor.

Evident, fisura se iveste cand partidul scade in son daje, cand traseistului i se refuza un privilegiu sau - si mai grav - cand privilegiul respectiv ii este oferit altcuiva. Dintr-odata, omul nostru se intristeaza. O dez iluzie masiva ii intuneca orizontul. Sistemul de asteptari i-a fost inselat prin manevre nedemne. Personal, nu are ce sa-si reproseze. A fost servil cu cine trebuia, a contri buit in campanie, i-a atacat pe toti cei care au criticat partidul. Insa, daca asa rasplateste partidul fidelitatea, nimic nu-l opreste pe traseist sa se orienteze din mers. Dupa o tatonare abila a altor cercuri si o matura chib zuinta, el decoleaza din partidul A si aterizeaza in par tidul B, facand dovada unei depline versatilitati.

Asa stand lucrurile, e momentul sa iasa la rampa a doua trasatura de capatai: capacitatea de a-i scalda in injuraturi pe cei pe care-i coplesisesi cu laude pana saptamana trecuta. Valul cade de pe ochi si lucrurile obtin o claritate diamantina. Colegul de ieri devine dusmanul de azi. Bronzul fara pata de-acum o luna se transforma subit in jigodie. Amicul care-l insotise si la sedintele de partid, si la chefurile din teritoriu ia chipul unei fiare fara scrupule, sub a carei mierosenie de fatada mocnesc primejdii pentru tarisoara. Finul afin se preschimba in sfaraiac ridicol. Confratele intru

12

omul de pl ast. ili na

idei inalte esueaza la malul nisipos al ratarii. Si mai e ceva. Ca sa-si arate aderenta la noul grup, traseistul cade in voluptatea excesului de zel. Conditia de nou-venit il sileste sa remonteze decalajul care-l separa de colegi. Prin urmare, adopta o retorica si o stilistica agresiva, in care sarcasmul, gluma ieftina si insulta se com pleteaza armonios. Traseistul re integrat are grija sa-si merite carnetul cu noua sigla. Prea putin conteaza ca, infierandu-si fostii colegi, nu face decat sa-si conteste propriile convingeri din trecut. De fapt, vizitele pe la garderoba ideologic-doctrinara nu mai mira pe nimeni. Valorile si ideile se modifica in functie de interes. Prio ritatea nu e convingerea, ci acomodarea rentabila.

Nu sunt rare cazurile cand conditia fizica a traseis tului il aduce in situatia de-a trece in interval de patru ani pe la tot atatea partide. Dar nici macar asta nu-i ridica intrebari. In fond, nu vorbeste toata lumea despre dorinta, ba chiar despre nevoia de schimbare? Pai atunci, schimbare sa fie. Poti sa fii bine mersi anti semit anul asta si filosemit anul viitor. Poti sa maturi pe jos cu ideea de proprietate primavara si s-o elogiezi stentorial toamna. Poti sa te solidarizezi cu ungurii astazi si sa-i afurisesti maine. Poti sa invoci protectia sociala seara si s-o desfiintezi dimineata. Traseistul e un biped de plastilina. Nici o doctrina sau idee nu-l con fisca definitiv; toate ii folosesc drept instrumente de legitimare vremelnica intr-o ierarhie. Liberalul socialist, democratul conservator si celelalte strutocamile din menajeria politica sunt maestri ai tocmelii, arhitecti ai compromisului si apostoli ai razgandirii profitabile. Cine ii vede la lucru rade cu un ochi, plange cu celalalt si clatina resemnat din cap.

13

Cuprins

Precizare... 5

Omul de plastilina... 7

Kitsch Me II You Can... 14

Fiind turist, muzeu cutreieram... 21

Liceenii fuck and roll

(fara Banica, fara Buciuceanu) Te-am condus cu sapca-n mana (ghid de adjudecare postuma)

28

35

Taxi pe valoarea adaugata... 44

Rasdaq, Canicula si alti magari

(ilustrata din Tara Confuziilor)... 53

Ce-i manea pe ei in lupta?... 62

Maimuta carpatina... 70

Un flacon, un campion

(despre o lume care zornaie) 79

Cum ne botezam copiii... 88

Cutremure, cofetarii si prajituri... 96

Insult, deci exist... 105
Sexperiente sexacerbate... 112
Limba noastra-i o povara... 119
Titlu-soc, titlu-amoc... 128
Vezi, meseriile se duc... 137
Vand orice si cumpar tot... 144

cuprins

Obiceiuri romanesti de tranzitie... 152

Texte si contexte muzicale 161

Fata verde, nu fi trista(sunt ca Hakkinen pe pista)... 170
Cum trece tranzitia... 179
Un consult la Poreclinica Romana... 186
Aberrare humanum est... 195
Fotbal martial... 202
Les natres, comme les sapins... 210
Drumul spre iade... 219
Statutul pretului, pretul statutului... 228
Mandrie si prejudiciu... 236
Boala fara leac, bolnavi fara numar... 245


Format: 13x20 cm
An aparitie: 2013
Pagini: 256