Mike Dooley, Cele mai importante zece lucruri pe care cei adormiti vor sa vi le spuna

Stiu ca s-ar putea sa vina ca un soc si tu stii ca nu-mi place sa folosesc glume rasuflate, dar„relatarile despre moartea mea au fost mult exagerate”. Sunt acum la fel de„viu” cum eram in ziua in care ne-am intalnit, daca nu poate chiar… si mai viu.


Daca cei adormiti ar putea sa vorbeasca, nu v-ati intrebat ce ne-ar spune acelora dintre noi care am ramas in urma lor? Ce ne-ar spune ca sa ne aline mahnirea pierderii lor, sa ne calmeze temerile despre ce se intampla cand murim si sa ne inflacareze pentru a ne trai vietile cat mai bine posibil chiar acum?

In pagini pline de intelepciune, de umor si, da, de bucurie, scriitorul bestseller New York Times Mike Dooley exploreaza cele mai presante si mai profunde intrebari ale noastre privind viata de dupa viata– si aceasta viata– din perspectiva proaspata a celor care au facut trecerea la faza urmatoare.

Printre revelatiile si intuitiile pe care ei ni le impartasesc:

- Noi eram pregatiti; voi nu sunteti.
- Nu exista diavol sau iad.
- Ne pare rau pentru orice durere pe care poate am provocat-o.
- Animalele voastre de companie sunt la fel de nebune, de stralucitoare si de iubitoare aici, precum erau acolo.
- Nimic din ceea ce va spunem noi nu va poate pregati pentru frumusetea clipei in care veti sosi.

Veti invata ca persoanele iubite nu sunt pierdute pentru noi; ca timpul nostru pe Pamant reprezinta atat o scoala, cat si o aventura; ca, in ciuda tuturor aparentelor opuse, viata este intr-adevar splendida si ca avem parte de ea pentru a ne remo-dela norocul, incepand de astazi.

Cuprins:

Introducere... ix
Capitolul 1: Noi nu suntem morti!... 1
Capitolul 2: Nu exista ceva cum ar fi diavolul sau iadul... 27
Capitolul 3: Noi eram pregatiti... 51
Capitolul 4: Voi nu sunteti pregatiti... 73
Capitolul 5: Ne pare rau pentru orice durere pe care v-am provocat-o... 95
Capitolul 6: Visurile voastre chiar pot sa devina realitate... 115
Capitolul 7:„Cerurile” va vor uimi!... 139
Capitolul 8: Viata este mai mult decat corecta... 167
Capitolul 9:„Fostele” voastre animale de companie sunt la fel de nebune ca intotdeauna... 195
Capitolul 10: Iubirea este calea; adevarul este poteca... 213
Epilog... 232
Lecturi recomandate... 235
Multumiri... 239
Despre autor... 240

Fragment:

Noi nu suntem morti!

Este ciudat cum oamenilor le place sa li se spuna ceea ce stiu deja, de parca lucrurile ar deveni mai reale daca le sunt spuse. Iata de ce primul lucru pe care cei adormiti vor sa vi-l spuna este ca nimeni nu moare. Niciodata. Nimeni. Inclusiv dumneavoastra. Veti trai vesnic. Hoinarind prin realitati si dimensiuni inimaginabile, purtati de iubire, cu toate faptele rele iertate, cu posibilitati infinite la indemana, inconjurati de prieteni care rad, de inorogi si de curcubeie, sarbatoriti ca niste zei sau ca niste zeite ce sunteti.

Da, atata timp cat riscati serios orice credibilitate, meritati adevarul deplin: daca doriti inorogi, obtineti inorogi.

Formele si contururile se schimba, energia se transforma, dar pana si cea mai modesta dintre felicitarile postale de astazi are profunzimea si claritatea de a va reaminti ceea ce stiti deja: persoanele iubite plecate in ultima vreme se afla intr-un„loc mai bun”. Si in timp ce va puteti necaji sau chinui intrebandu-va daca acest lucru este adevarat, oare nu fiecare religie repeta, intr-un fel sau altul, ca viata este eterna? Nu au dovedit oamenii de stiinta ca materia nu este solida si ca este doar energie organizata? Cosmarurile nu sugereaza oare separarea evidenta dintre constiinta si corpul fizic? Si nu sunt consemnate suficiente manifestari paranormale pentru a-i face si pe cei mai inversunati sceptici sa sovaie?

Dar in ciuda acestor lucruri, cu toate ca exista convingerea intr-o viata de apoi si intr-o superinteligenta plina de iubire, putine lucruri din aventura umana ne pot subrezi mai mult decat confruntarea cu moartea unei persoane iubite, care pentru simturile fizice inseamna„la revedere”– adio. Chiar atunci cand v-ati luat la revedere de la aceeasi persoana doar cu o zi inainte, poate cand a plecat cu masina la lucru sau la scoala, ati reusit sa-i trimiteti un zambet apreciativ, nonsalant. Pentru ca sosirea mortii este totusi complet devastatoare.

Numai adevarul va poate ajuta acum. Adevarul limpede, absolut,„da sau nu”. El exista. Mai solid si mai de incredere decat Stanca Gibraltarului. Si pentru ca cei adormiti nu vi-l pot insufla, ei il pot revela unei minti deschise si pot oferi instrumentele, mijloacele si reperele, pasii necesari pentru a-l dobandi. Prin gandire deductiva, prin conectarea catorva puncte sigure, cunoscute si verificate stiintific, simplificand, extrapoland si tragand concluzii, curand veti ajunge sa va asezati pe tronul indreptatit, traind in pace trainica, netulburati de monstrul cunoscut pana acum sub denumirea de moarte. Stiind ca fiecare„la revedere” inseamna un nou„salut” si ca cu cat este mai mare despartirea, cu atat mai grandios este salutul.

Ce se intampla de fapt

Mai intai sa tinem seama de ceea ce este evident: obiectele neinsufletite, cum ar fi rocile, stancile, nu vor ajunge niciodata sa aiba personalitate, culori favorite sau prieteni. De ce? Deoarece constiinta nu este produsa ori creata de materie. Am dreptate? Nu se intampla in laboratoare si, in istoria lumii, nu s-a intamplat niciodata in natura. Sigur, exista constiinta, dar sa presupunem ca provine din sau ca exista datorita materiei nu are nicio baza.

Deci inseamna ca independenta fata de materie (materia fiind sustinuta si definita de timp si de spatiu) ar insemna si independenta fata de timp si de spatiu. Asta inseamna ca orice altceva ar putea sa fie constiinta, ea este in primul rand o esenta in afara timpului si a formei. Da? E usor? Confortabil? Si asta, aproape fara niciun efort, ne zugraveste o imagine destul de clara: Dumneavoastra, lipsit de forma si etern, acum aveti in mod temporar un corp fizic, imprumutat substantelor de pe pamant, la nivel chimic si organic, pentru a va canaliza energia non-fizica si personalitatea, in timp ce negociati spatiul, calatoriti in timp si traiti ceea ce a devenit cunoscut sub numele de viata. Iata!

„Hei, prietene, o iei prea repede! Si in plus, de ce?” Veti dori sa exclamati.

Stati putin. Noi construim un caz pe care il vom discuta in toate cele zece capitole, ajungand sa prezentam si„de ce”.

Asadar, sa jucam putin rolul de avocat al diavolului: Daca, asa cum gandesc multi oameni astazi,„cei morti” ar fi morti– au stins luminile, au incheiat toate socotelile, o data pentru totdeauna– nu ar insemna ca orice altceva

sub soare, inclusiv Soarele, ar fi relativ fara rost? Si daca viata ar fi in esenta fara rost, nu ar insemna ca insasi baza vietii ar fi lipsita de inteligenta (ceea ce ar insemna, de fapt, ca este„stupida)? Iar daca nu exista inteligenta, nu ar insemna oare ca viata, asa cum o cunoastem, ar fi o pura intamplare? Si ca existenta voastra de astazi este neintentionata, intamplatoare si, daca va merge destul de bine, este o adevarata lovitura de noroc inimaginabil– depasind statistic sansele obisnuite pentru a castiga la loterie in fiecare saptamana timp de 10. 000 de vieti la rand?

Asa ar fi.

In timp ce, intorcandu-ne de unde am ramas, daca„cei morti” nu sunt morti si voi continuati sa existati din nou, transformati, nu insemna asta, in mod pozitiv si absolut, ca timpul si spatiul nu pot fi o realitate fundamentala? Ca aceasta constiinta, provenind de altundeva, este la fel de libera sa existe dincolo de timp si de spatiu? Totusi, fiindca este prezenta in lumea iluziilor, trebuie sa existe un motiv? Si ca sa existe un motiv, trebuie sa existe ordine? Pentru a exista ordine, trebuie sa existe o semnificatie? Toate dovedind, inca o data, insa dintr-o perspectiva noua, ca inteligenta exista independent de timp, de spatiu si de materie?

Da, asa ar fi.

Pastrand aceste lucruri in minte, observand cu delicatete ceea ce este evident, fara a trage prea multe concluzii, continuand sa cautati adevarul, veti vedea si cum sa stiti mai mult. Si veti invata ca nimic altceva din toata lumea nu este mai important decat sa intelegeti exact ce se intampla. Aceste pagini va vor insoti in aceasta directie.

Voi

sunteti, pur si simplu, motivul pentru care soarele rasare in fiecare zi.

Briciul lui ockham

William of Ockham sau William Ockham a fost un calugar franciscan, carturar si teolog din secolul al XIV‑lea, care a trait in Ockham, un oras din Surrey, Anglia. El nu este cunoscut pentru nimic altceva decat pentru faptul ca i se atribuie (controversat) conceperea celui mai simplu instrument pentru a ajunge la adevarul oricarei situatii, cunoscut acum sub denumirea de Briciul lui Ockham. Un brici fiind un instrument folosit pentru inlaturarea a ceea ce este nedorit: in acest caz, speculatia, minciunile si lucrul facut de mantuiala. Parafrazand, putem rezuma in felul urmator:

Din doua sau mai multe teorii aflate in competitie, cea mai simpla teorie este probabil cea mai corecta.

In esenta, William spune ca, pentru a ajunge la adevarul oricarei probleme, trebuie sa pastram simplitatea. Nu conectati prea multe puncte. Nu porniti de la premize si nici nu duceti tangente care sa nu fie necesare pentru a avea senzatia de pace si de incredere, pentru ca altfel veti afecta claritatea pe care ati dobandit-o prin punctele conectate initial.

Pentru a ilustra, in timp ce spatiul si timpul cuprind mai mult ca sigur un numar infinit de adevaruri– unele cunoscute, majoritatea necunoscute, fiecare din ele discutabil– exista un punct care poate fi conectat, cu care virtual toti oamenii ar fi de acord, si care ne ofera atat pace, cat si incredere, si acesta este:

Punctul 1: Astazi este o zi frumoasa.

Da? Sunteti de acord? Daca ploua torential oriunde v-ati afla acum, va rog sa vedeti partea buna a lucrurilor. Fireste, acum puteti argumenta pe buna dreptate ca in unele locuri, unde exista suferinta si saracie, ziua de astazi este orice altceva, dar nu frumoasa. Dar astfel de locuri nu ar putea sa fie exceptii? Exceptii dureroase, insa tot exceptii? Nu este corect sa spunem ca viata in ansamblu, asa cum este traita de majoritatea formelor de viata de pe aceasta planeta, desi fiecare viata are provocarile ei, este totusi frumoasa?

In functie de momentul zilei, oriunde ati fi, a fost, este si va fi frumoasa.

Daca ar descoperi, ar sti acest adevar despre viata pe Pamant, oamenii nu ar fi mai motivati? Nu ar avea mai multe informatii pe baza carora sa ia decizii, sa-si programeze drumurile si sa faca planuri? Cunoasterea, in definitiv, inseamna putere. Daca astazi este o zi frumoasa, asa cum a fost si ieri si, prin deductie, la fel va fi si maine, puteti alege sa va bucurati de viata. Sa dansati dansul vietii, sa iesiti in lume, sa va gasiti prieteni, sa profitati de fiecare clipa, sa va rotiti, sa va rasuciti, sa zburdati, sa sariti… o, puterea conectarii unui singur punct.

Bine. Acum, pentru a vedea unde voia sa ajunga Ockham, sa conectam mai multe puncte, inutile:

Punctul 1: Astazi este o zi frumoasa…

Punctul 2:…fiindca este calmul dinaintea furtunii.

Hmmm… Bine, poate este. Poate nu… Poate ar trebui sa va grabiti sa va pregatiti pentru vremuri grele! Pe de

alta parte, din moment ce nu v-ati pregatit niciodata inainte pentru vremuri grele si totusi ati trecut cu bine, probabil ca veti continua tot asa si veti spera ca lucrurile vor merge tot mai bine?

Vedeti cum, prin conectarea unui singur punct inutil, a unui singur semn de intrebare, picioarele v-au fost facute knock-out sub masa si ati cazut la pamant?

Dar sa conectam un punct diferit:

Punctul 1: Astazi este o zi frumoasa…

Punctul 2:…fiindca aseara ati vorbit la telefon cu mama si nu v-ati pierdut rabdarea, iar Dumnezeu va rasplateste cu o zi insorita si cu adieri calde.

Ei?! Deodata Dumnezeu este pe scena? Judecata este implicata? Si ce ati observat? Alti oameni apropiati, care se bucura de aceasta zi frumoasa, sunt beneficiarii nemarturisiti ai comportamentului vostru„bun”? Ce fel de zi ati fi avut daca ati fi uitat sa telefonati sau, si mai rau, daca v-ati fi pierdut rabdarea?

Din nou, prin conectarea unui singur punct in plus, lucrurile se schimba brusc. Cu toate acestea– si aici este problema– modul de operare filozofic al oamenilor de astazi este adesea ca cel care conecteaza cele mai multe puncte este cel mai aproape de adevar sau, in unele cercuri, mai aproape de Dumnezeu! Cei care sustin ultimul punct de vedere sunt adesea teroristi si extremisti, bazandu-se pe punctele indoielnice pe care alti oameni le vor conecta pentru ei.

Cand ii lasam pe alti oameni sa ne conecteze punctele, vom trai dupa regulile lor. Folosind„briciul lui Ockham” si interiorizandu-va launtric, puteti raspunde la propriile intrebari. 7

De unde ati venit

Sunteti de acord ca timpul si spatiul sunt relative, nu-i asa? Ca sunt diferite de la o persoana la alta, da? Prin urmare, sunt mai mult iluzorii decat sigure? Nu ceea ce par sa fie? De acord?

Punctul 1: Timpul si spatiul (deci si materia) sunt iluzorii.

Bine atunci, daca timpul si spatiul sunt iluzorii ca un miraj, nu ar trebui sa existe un taram, o dimensiune, care sa sustina ori sa dea nastere iluziilor? Ceva mai apropiat de o linie de baza temeinica? Asa cum ar fi desertul pentru un miraj? Nu ca trebuie sa intelegeti ori sa cunoasteti multe despre acel taram– prea multe puncte– dar nu ar trebui sa existe? Poate ca o dimensiune care„precede” sau care exista independent de iluzii?

Da, trebuie.

Punctul 2: Exista un taram, o dimensiune, unde nu exista nici timp, nici spatiu.

Asadar, ce lucru unic presupuneti ca ar trebui sa gasiti intr-un taram sau intr-o dimensiune care„precede” timpul, spatiul, materia si pe voi insiva?

Ooo! Multe, multe, multe puncte, toate care aparent nu pot fi conectate. In acest punct al cautarii adevarului, de obicei ne simtim coplesiti si renuntam, lasandu-i pe altii sa dea raspunsurile. Dar sa nu va fie teama, fiindca exista cel putin un punct pe care il putem conecta, doar unul, pe care nu-l veti simti ca neplacut, improbabil sau fortat.

Constientizarea. Da? O anumita forma de constientizare, cunoscuta si sub denumirea de inteligenta (cu care

ati fost de acord cu cateva pagini inainte ca este opusul ideii ca viata este stupida), trebuie sa fi existat inainte de timp/spatiu/materie. O puteti numi Dumnezeu daca vreti– similitudinea functioneaza– dar va rog sa nu o faceti, cel putin nu inca. Este ceea ce oamenii fac in mod normal fara macar sa se gandeasca. Dar fiindca pentru fiecare persoana Dumnezeu este o colectie extrem de diferita de alte puncte, care reprezinta diferite convingeri si credinte, colectiile de puncte devin total de nerecunoscut atunci cand trecem de la o persoana la alta.

Punctul 3: In taramul sau dimensiunea care„precede” timpul, spatiul, materia si pe voi insiva, ati putea gasi„constientizarea” sau spuneti-i Dumnezeu (dar nu inca).

Da, sunt observatii/puncte ridicol de simple, dar de cea mai profunda si mai importanta natura imaginabila. Este crucial sa cooperati, sa va angrenati si sa admiteti ceea ce este evident, deoarece fericirea si controlul propriei vieti depind de echilibru. Una dintre cele mai importante responsabilitati este sa intelegeti cat puteti mai mult, totusi car mai simplu, prezenta dumneavoastra in cosmos.

Atentie: sunteti pe cale sa iesiti din rutina si sa porniti in aventura.

Cum altfel am putea numi„inteligenta”,„constientizarea” sau„constiinta”? Ce spuneti despre„gandire”? Nu echivaleaza oare, in general,„gandirea” cu toate acestea sau nu le face posibile?

Punctul 4: Chiar si inainte de timp si de spatiu, ati putea gasi un anumit fel de gandire!

Cine trebuie sa fiti

Si asta nu ar trebui sa insemne oare ca, daca„acolo unde” a fost candva doar inteligenta, constientizare sau gandire, acum s-a materializat in planete, munti si oameni (timp, spatiu si materie)… Din ce ar trebui sa fie alcatuite planetele, muntii si oamenii?

Da! Asa este! Toate trebuie sa fi fost create de ganduri! Ganduri care au devenit„lucruri”!

Si acum sa vedem cine gandeste…

Ei bine, sa nu devansam lucrurile.

Punctul 5: Gandurile au devenit lucruri. Gandurile devin lucruri: GDL.

Evident, atunci cand spunem„lucruri”, ne referim si la circumstante si evenimente, care sunt de fapt lucruri in schimbare. Am dreptate?

Prin urmare, gandirea este motorul primordial al tuturor„lucrurilor” din timp si spatiu. Gandire: constiinta, inteligenta si constientizare. Sau puteti numiti aceste trei elemente Dumnezeu. Ba mai mult, fantastic de mult: daca„acolo unde” candva a fost doar inteligenta, constientizare sau gandire (din nou Dumnezeu), acum existati, printre alte lucruri, dumneavoastra… atunci din ce trebuie sa fiti alcatuiti?

Trebuie sa fiti alcatuiti din constiinta, inteligenta si constientizare, ceea ce inseamna, in mod indiscutabil ca trebuie sa fiti din Dumnezeu, creati de Dumnezeu, pentru Dumnezeu, voi insiva Dumnezeu pur. Pur si simplu ochii si urechile Divinului prind viata, in lumea iluziilor timpului si spatiului, visul vietii. 10

Simplu, nu puteti sa nu fiti Dumnezeu; ce altceva ati putea fi daca nu o parte din acea constiinta originara? De unde ati putea veni? Din ce ati fi alcatuiti? Ca si cum ar putea sa existe ceva in afara de Dumnezeu! Nu exista nimic altceva! Totul este Dumnezeu. Pietre, oceane, gauri negre, dumneavoastra si toti ceilalti. La fel cum nu puteti sa va duceti in bucatarie cu porumb si cu rosii si sa va intoarceti dupa cateva ore cu un tort de ciocolata, nu puteti nici sa incepeti ecuatia cu constiinta-gandire-Dumnezeu pur si deodata sa obtineti ceva care sa nu fie o derivare din constiinta-gandire-Dumnezeu pur.

Punctul 6: Sunteti Dumnezeu pur.

Nu am spus mult si nici nu vom spune mult despre ce este Dumnezeu. De aici inainte, sa vorbim de un Dumnezeu definit mai larg: este constient, este inteligent, este si ramane sursa din care proveniti voi si toate„lucrurile”.

Si desigur, daca va ajuta sa va simtiti mai bine tragand astfel de concluzii, Dumnezeu este mai mult decat voi. Infinit mai mult. Inimaginabil. Sunt miliarde de miliarde de puncte, insa nu trebuie sa ajungeti la ele si asta pentru ca mai multe puncte nu inseamna ca ar trebui sa existe cumva o celula din corpul vostru care sa nu fie Dumnezeu pur. Nici macar nu trebuie sa incercati sa conectati mai multe puncte. Va rog sa va ganditi ca motivatia voastra, in acest moment, este doar sa-i ajutati pe„cei morti” sa va faca sa intelegeti ca ei nu sunt morti, in definitiv. Probabil ca va fi mai usor sa intelegeti acest lucru, atunci cand va veti da seama ca existenta lor, ca si a voastra, nu este dependenta de iluziile despre care ati ajuns sa credeti ca sunt reale.

Deci, sa pornim, fiindca nimic altceva nu va va intari increderea mai mult decat efortul de a raspunde in continuare la cateva din intrebarile care au chinuit omenirea inca de la inceputuri.

De ce sunteti aici

Este un punct foarte important. Va face sa va simtiti nervosi? Nu e de mirare, tinand seama de spalarea creierilor, de-a lungul epocilor: vi s-a spus ca sunteti limitati, ca imbatraniti, ca sunteti trecatori, nascuti din pacat, ca traiti in pacat, legati de pacatul inevitabil pentru tot restul vietii si ca veti fi pusi la incercare si judecati oricum. Uf? De ce? Pentru a vedea daca nu ati pacatuit? O varianta putin probabila. Nimeni nu castiga. Ce-ati zice sa respingem toate aceste idei, sa lasam usa deschisa si sa nu conectam puncte care nu trebuie sa fie conectate?

Deci, data fiind mostenirea voastra mai degraba usor de dedus, fiind Dumnezeu pur, asta inseamna ca exista o singura explicatie a prezentei voastre in timp si in spatiu, acum. Voi ati ales sa fiti aici. Daca sunteti din Dumnezeu, prin Dumnezeu, Dumnezeu pur si daca Dumnezeu (constiinta, gandire) a precedat timpul si spatiul, inseamna ca voi, o parte din voi, ati existat inainte de timp si de spatiu.

Ei bine, daca o anumita forma a voastra a existat inainte de timp si de spatiu si acum sunteti aici, atunci ce alta explicatie ar putea fi pentru prezenta voastra si a altor oameni in mijlocul iluziilor, in afara faptului ca voi toti ati ales asta? Adevarul arata cam asa. Logic. Simplu. Pe inteles. Ar fi avut vreun rost daca erati fortati sa veniti aici? Cine l-ar fi obligat pe Dumnezeu si cum? Ar fi avut 12

vreun rost daca nu ati fi ales? Puteati sa fiti impinsi de pe marginea unui nor? Ati tras paiul cel scurt?

Punctul 7: Ati ales sa fiti aici.

Este interesant cat de multi oameni intuiesc ca vor exista dincolo de iluzii, dar si mai multora le este greu sa intuiasca faptul ca au existat inainte de ele. Insa daca timpul, spatiul si materia sunt iluzii create de voi (GDL), atunci ar trebui sa fi existat inainte! Delicat. Evident ca intuirea deficitara a ceea ce s-a petrecut inainte se datoreaza lipsei oricarei amintiri din trecut, inainte de a deveni ceea ce sunteti acum, in lumea iluziilor. Dar de cand daca nu ne amintim ceva inseamna ca acel ceva nu exista? Si cu inca putina introspectie, conectand punctele, deodata devine limpede ca cristalul de ce nu va amintiti ca ati ales sa fiti aici… nu doriti sa va amintiti.

Stingeti lumina; porniti uitarea

Cand urmariti un matineu cu film intr-o sala de cinema, vreti ca luminile sa fie aprinse ori stinse?

Stinse, desigur?

De ce?

Pentru a vedea mai bine! Nu doar cu ochii, ci si cu inima. Vreti sa simtiti mai bine. Vreti sa fiti cu actorii si cu actritele in fiecare scena. Vreti sa fiti bantuiti de temerile voastre si apoi sa le infruntati! Doriti sa treceti peste obstacole si sa reusiti! Vreti sa fiti cat mai aproape de actorul favorit sau de actrita favorita. Vreti sa uitati, momentan, ca existati, astfel incat„euul vostru superior” sa poata fi distrat si educat. In final, dupa o ora sau doua, cand filmul se incheie, veti iesi din nou la lumina soarelui, veti re-deveni cine sunteti. Insa… veti fi mai deschisi fata de experienta de a uita de voi insiva pentru a putea experimenta un alt set de reguli, fiind altcineva, cu convingeri diferite, cu obiective diferite in viata si intre prieteni diferiti– toti fiind limitati de scenariul pe care il urmariti.

„Prima” voastra ipostaza, cel care a fost inainte de timp si de spatiu, a ales iluziile printre care traiti acum avand cam aceleasi motive pentru care ati ales acel film: distractia, invatarea, bucuria, provocarea si multe altele. Insa asa cum„prima” voastra ipostaza uita ca ati existat anterior– ca ati prevazut in scenariu posibilitatile fiecarei scene, ati construit fiecare etapa si veti trai dincolo de iluzii– deodata se desfasoara cea mai profunda si mai deosebita drama cu aventuri! Adevarul fiind ca„ipostaza mai importanta a fost la inceput, inaintea iluziilor; voi, sau chiar o parte din ce in ce mai mare dintre voi, de fapt, ati creat acele iluzii, pentru ca tot voi („urmatoarea voastra ipostaza”) sa va puteti simti repede pierduti printre ele. Si intelegand asta, puteti vedea ca voi sunteti, pur si simplu, motivul pentru care soarele rasare in fiecare zi. Nu ati fost un gand de pe urma– ati fost gandul de inceput. Si veti continua„sa fiti” mult dupa ce se va stinge ultima stea din iluzoriul si totusi spectaculosul cer al noptii.

Punctul 8: Ati dorit sa uitati cine ati fost pentru a putea sa fiti pe deplin cine sunteti.

Toate acestea inseamna, in termeni neechivoci, ca daca ati ales sa fiti aici, inainte de a uita si deci, destul de logic, din zenitul stralucirii voastre (fireste depasind mult

ceea ce detineti acum– fara intentia de a va jigni), atunci nu doar ca ati ales sa fiti aici, dar ati ales sa fiti cine sunteti acum, exact asa cum sunteti acum: sunteti cine ati dorit cel mai mult sa fiti! Dintr-un numar infinit de lumi si de posibilitati, ati ales asa cum ati ales, nu numai dintr-un loc stralucitor, ci si ca o consecinta a unei astfel de straluciri, cu scop, rost, ordine si desigur o multime de alte obiective, tinte, misiuni, cu motivatii deosebite, frumoase, splendide.

Ati ales orice detaliu in legatura cu cine sunteti acum, pana si forma nasului, pistruii de pe obraji, lun-gimea picioarelor sau daca sa aveti picioare, inclinatiile intelectuale si emotionale, trasaturile de personalitate si orice altceva tine de dumneavoastra in aceasta viata. (Fireste, ati avut si alte vieti; sunteti eterni si lumea visurilor voastre este iluzorie. Dar ne vom ocupa mai tarziu de asta). Si din nou, nu conteaza daca stiti sau simtiti in mod necesar care au fost unele din ambitiile voastre. Asemenea goluri de memorie sunt complet nerelevante. Iar amnezia voastra nu inseamna ca nu puteti pricepe ce se intampla, asa cum tocmai am trecut in revista; si nici nu va impiedica sa impliniti lucrurile pentru care ati venit aici, la fel cum„uitarea de sine” nu va opreste sa va distrati si sa va educati cinematograf.

Punctul 9: Sunteti acum cine ati dorit cel mai mult sa fiti si stiti exact ce faceti.

Voi ati ales sa fiti cine sunteti acum, exact asa cum sunteti acum: sunteti cine ati dorit cel mai mult sa fiti!

Punctul vietii

Asadar ce este punctul vietii? Din nou, sunt prea multe puncte pentru ceva care sa semene de departe macar cu un raspuns complet, dar nu trebuie sa aveti toate raspunsurile pentru a dobandi o motivatie puternica: aveti nevoie doar de cateva puncte conectate cu incredere. Pentru a face asta, observati doar lucrurile evidente– ceea ce se intampla, in mod virtual, in cursul fiecarei vieti umane– apoi punct. Numiti orice alt lucru cu care oricine altcineva ar fi de acord, indiferent de credinta sau cultura, si deodata, poate, veti ajunge sa raspundeti la intrebarea veche de secole„De ce?”:

1. Sa iubim

2. Sa fim iubiti

3. Sa cautam fericirea

In cadrul acestora, sunt mai multe motive: pentru a crea, a schimba, a sluji, a invata, a rade si multe altele. Dar pentru a pastra simplitatea, sunt trei motive principale in fruntea listei fiecaruia.

Punctul 10: Iubirea si fericirea sunt motivele pentru care suntem aici.

Asta este! E suficient! De ce ar trebui sa avem mai multe motive? Poate sunt mai multe, poate mult mai multe. Dar pana cand nu sunteti fortati sau motivatia nu apare altfel la orizont, conectati doar punctele evidente, simple si logice, in care puteti avea incredere.

Punand intrebari dificile, indreptandu-va launtric si deducand raspunsuri simple, puteti incepe sa vedeti cum

Nr. de pagini:  264
Anul aparitiei: 2015