Mostenirea (Mazo de la Roche)

Acesta este al cincilea volum din saga familiei Whiteoak de la Jalna.


Fragment

''... Chris si copilul ei. O caruta dela ferma adusese mobilierul sumar la locuinta de deasupra garajului. Fusese deja aranjat, se pusera si perdelele. Devenise buna de locuit, desi putin convenabila pentru o persoana cu educatia lui Chris. Dar ea era fericita sa scape de doamna Stroud si sa fie mai aproape de el. Gandul la corpul ei elegant, plin de o vitalitate debordanta, il emotiona. Simtea ca exista o ciudata asemanare intre ea si el insusi  poate pentru ca ea era mai inclinata sa se repeada cu capul inainte si sa fie de o perfecta sinceritate decat oricare alta femeie. Chris il intelegea, asa cum si el o intelegea pe ea. Poate ca felul cum lucrasera impreuna
cu caii intra intr-o mare parte in faptul ca intelegerea dintre ei era clara si precisa. Le trebuiau putine cuvinte, ca la dresajul cailor pentru a se intelege. Cateodata o privire aruncata peste capetele cailor in galop de sub ei. un cuvant strigat in tunelul copitelor lor le Iinisteau bataile inimilor. Daybom si Tod erau in continuare raciti. Mica familie era foarte bine vazuta la Jalna. Bunica avea o slabiciune pentru Chris, iar Jim facea tot posibilul pentru a-i fi agreabil lui Meg. Toata lumea il indragise instantaneu pe Tod. Wakefield se juca bucuros cu el. Se parea ca problema cu Eden isi gasise in sfarsit rezolvarea. Renny avu un sentiment (de mandrie gandindu-se cum stiuse sa-l manevreze pe Eden. Se aratase ferm fara duritate, tinand seama de caracterul special al celui cu care avea de-a face. Da, procedase bine. Acum vrajitoarea n-avea decat sa fiarba in suc propriu! coase scrisoarea din buzunar. Mai intai o duse la nasul sau osos si simti un miros de vervena. Era destul de putemic incat sa-l domine pe cel de dezinfectant pentru ai care domnea in biroul lui Chny. Examina scrisul mare si ferm
de pe hartia albastru-deschis, care purta un sigiliu de ceara de un albastru mai intens. in care era imprimatã monograma ei. Se intreba e putea fi inauntrul plicului. Cu un suspin, il aseza in fata lui. Lua o foaie de hartie dintr-un sertar, ezita o clipa - cat sa admire antetul hartiei sale - apoi scrise cu literele sale colturoase:..."



Nr. de pagini: 308
Anul aparitiei: 2015