Ne vorbesc stramosii. Editia a II-a, revizuita si adaugita

Pasiunea pentru istorie reprezinta un semn profund

Indatorat de pretuire a inaintasilor dar, mai ales, o dovada de patriotism sincer si adevarat, de esenta nobila si pura. in cariera mea universitara de profesor de istorie am avut ocazia sa constat, cu multa bucurie si satisfactie, ca aceasta pasiune exista si se manifesta cu putere mai ales in sufietul si in constiinta militarilor, atingand, uneori, cum este si cazul de fata, amplitudinea unor cercetari stintifice riguroase, demne de cariera unor specialisti in domeniu, a unor istorici consacrati. Cu doar cativa ani in urma am scris, plin de admiratie si entuziasm, prefata prime editii a acestei carti, Subliniind importanta ei prin faptul ca autorul incearca sa reconstituie, prin apelul la cercetari mai vechi sau mai noi, o imagine cat mai veridica si sugestiva asupra trecutului nostru stravechi. Stim cu totii ca astfel de incercari, incepand chiar cu monumentala lucrare „Dacia preistorica" a lui Nicolae Densusianu, aparuta in 1913, sunt catalogate, cel mai des, ca apartinand unui curent protocronist, bazat mai mult pe un subiectivism imaginativ pro domo, decat pe fate si izvoare istorice verificate. Multi cercetatori nu prives deloc cu ochi buni asemenea demersuri, considerandu-le, cel mai des, ca find pur si simplu rodul unor reflectii idealiste. Ca atare, sunt multe exagerari denaturate, in marginea si asupra unor astfel de abordari consacrate cunoasterii paleoistoriei populatiei aflate, sub diverse forme ancestrale de organizare, in spatiul carpato-danubiano-pontic. Adevarul este, insa, ca in acest vast areal a existat, de la bun inceput, un neam autohton, un singur neam, pelasgi, cu doar cateva ramificati, triburi ale dacilor liberi, toate de aceeasi sorginte.

REVIEW-URI