Noua Revista de Drepturile Omului Nr. 3/2018

Cartea autorului *** „Noua Revista de Drepturile Omului Nr. 3/2018" de la editura C. H. BECK

Editorial
Documentarul realizat de catre Cristian Nuica in numerele NRDO nr. 1/2018 si NRDO nr. 2/2018 a reprodus intr-o prima parte opinii divergente asupra dreptului persoanelor gay casatorite, cel putin unul cu cetatenie europeana, la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene. In a doua parte, autorul a adunat opiniile convergente ale Comisiei Europene, ale Avocatului General al Curtii de Justitie a Uniunii Europene si cele ale Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) enuntate in cauza C-673/16, Coman. Aceste trei instante au considerat ca autoritatile competente din statele membre ale Uniunii Europene nu pot refuza unui cetatean al lor obtinerea dreptului de sedere pentru sot/sotie pe motiv ca dreptul national nu prevede casatoria intre persoane de acelasi sex.

Hotararea Curtii de Justitie a UE in cauza C-673/16, Coman este raspunsul CJUE la cererea adresata de Curtea Constitutionala Romana (CCR), chemata la randul ei sa analizeze constitutionalitatea art. 277 alin. (2) corelat cu alin. (4) din C. civ. care stabileste:,, Casatoriile dintre persoane de acelasi sex incheiate sau contractate in strainatate fie de cetateni romani, fie de cetateni straini nu sunt recunoscute in Romania\\". La 18 iulie 2018, judecatorii constitutionali s-au intrunit pentru punerea in acord a prevederii din Codul civil si a verdictului CJUE. Prin Decizia nr. 531/2018, CCR a stabilit:,,... dispozitiile art. 277 alin. (2) si (4) din C. civ. sunt constitutionale in masura in care permit acordarea dreptului de sedere pe teritoriul statului roman, in conditiile stipulate de dreptul european, sotilor - cetateni ai statelor membre ale Uniunii Europene si/sau cetateni ai statelor terte - din casatoriile dintre persoane de acelasi sex, incheiate sau contractate intr-un stat membru al Uniunii Europene\\".
Decizia CCR a fost primita cu declaratii entuziaste. A fost numita,, decizie istorica\\" si pentru ca in argumentatia ei, Curtea a recunoscut ca viata unui cuplu format din persoane de acelasi sex intra in sfera notiunilor,, viata privata\\" si,, viata de familie\\", pavand astfel drumul spre adoptarea parteneriatului civil a membrilor gay.

Sa revenim insa la aceasta pozitie prea usor aplaudata a judecatorilor constitutionali. Conform Deciziei nr. 531/2018, prevederea Codului civil care nu recunoaste statutul de sot/sotie pentru doua persoane gay care au intemeiat o casatorie in afara granitelor va fi interpretata ca acceptand una din consecintele recunoasterii casatoriei: acordarea dreptului de sedere a cuplului pe teritoriul statului roman. Se ridica insa intrebarea care poate fi ratiunea acceptarii dreptului de sedere a cuplului, de vreme ce pentru autoritatile romane, persoanele gay nu sunt casatorite? Parlamentul ar avea competenta suverana sa voteze o lege care prevede acordarea dreptului la sedere in Romania unui strain care este casatorit (intr-un alt stat) cu un cetatean roman de acelasi sex. Insa CCR nu este Parlamentul Romaniei. El nu poate,, stabili\\" reguli decat prin consecintele deciziei sale privitoare la constitutionalitatea unui articol de lege.

Situatia pe care au avut-o de rezolvat judecatorii constitutionali era una de tip sau/sau: ori cuplul este casatorit (in ochii autoritatilor romane) si atunci sotul/sotia are drept la sedere, ori nu este casatorit, deci sotul/sotia nu are drept de sedere. Aceasta, intrucat (in context) nu exista niciun alt temei al acordarii pentru sotul/sotia din casatoria gay a dreptului de sedere pe teritoriul Romaniei decat faptul ca are sotie/sot cetatean roman.
Judecatorii constitutionali par sa fi dorit,, salvarea\\" legiuitorului de obligatia de a amenda Codul civil prin recunoasterea casatoriilor dintre persoane de acelasi sex incheiate sau contractate in strainatate. Prin solutia adoptata, CCR a eliminat pana una-alta,, povara\\" statului roman de a acorda alte drepturi (in afara celui la sedere) derivate din statutul de sot/sotie al persoanelor gay.,, Solutia\\" creeaza obstacole, tergiverseaza recunoasterea drepturilor sotilor gay in integralitatea lor, dar nu poate opri evolutia spre exercitarea drepturilor care rezulta din casatorie, in ansamblul lor. Invocand neconstitutionalitatea art. 27 alin. (2) intrucat, si in interpretarea sa actuala, acesta este discriminatorie, cuplurile gay vor obliga CCR sa tot ceara opinii de la Curtea de Justitie a Uniunii Europene pe noi spete. Iar CJUE va sustine cel mai probabil interdictia tratarii discriminatorii a sotilor gay in raport cu sotii heterosexuali pe motivul orientarii sexuale.

In concluzie, Decizia Curtii Constitutionale Romane nr. 531/2018 nu este doar inadecvata, ci si contradictorie, in sensul propriu al termenului. Interesant ca decizia din 2018 urmeaza perfect tipul de judecata al judecatorilor CCR din anul 1995, cand 57 de parlamentari au contestat constitutionalitatea art. 9 alin. (1) al noii Legi a invatamantului, cu urmatorul continut:,, Planurile invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ religia ca disciplina scolara. In invatamantul primar religia este disciplina obligatorie (subl. n.), in invatamantul gimnazial este optionala, iar in invatamantul liceal si profesional este facultativa. Elevul, cu acordul parintelui sau tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia si confesiunea\\".
Obiectia de neconstitutionalitate privea numai cea de-a doua teza, reprodusa mai sus in italic. Iata care a fost rationamentul CCR exprimat in Decizia nr. 72/1995:,, Introducerea in invatamantul primar a religiei, ca `disciplina obligatorie`, nu inseamna obligativitatea religiei pentru elevi, nesocotindu-se dreptul parintelui sau al tutorelui de a asigura educatia copiilor minori potrivit propriilor convingeri. Prin coroborarea tezei a doua cu cea finala din structura art. 9 alin. (1) rezulta ca `obligativitatea` priveste includerea religiei ca disciplina in planurile de invatamant, religia si confesiunea ramanand sa fie alese sau nu. Prevederile art. 9 alin. (1) din Legea invatamantului sunt deci constitutionale, sub rezerva respectarii dispozitiilor art. 29 alin. (1) si alin. (6) din Constitutie\\".

Reformulez rationamentul CCR: introducerea in invatamantul primar a religiei ca disciplina obligatorie nu inseamna obligativitatea religiei pentru elevi! Argumentul ca referirea la obligativitate ar privi includerea religiei ca disciplina in planurile de invatamant este un sofism. Daca argumentul ar fi fost luat in serios, atunci nu ar mai fi fost nevoie sa se distinga intre statutul disciplinei la scoala primara si statutul ei la celelalte nivele de scolarizare. Judecatorii constitutionali au asumat cu nonsalanta sa semneze un enunt contradictoriu.
Legea invatamantului avea pentru coalitia majoritara de atunci o miza importanta: reducerea unor drepturi educationale ale minoritatilor nationale. Acestea afectau cu adevarat numai minoritatea maghiara, motiv pentru care, intre cei 53 de deputati care contestasera la CCR legea, se aflau, in afara tuturor reprezentantilor maghiari, cativa liberali, cativa social-democrati (din partidul lui Sergiu Cunescu de atunci) si dintre minoritari, prin exceptie, Varujan Vosganian.

Coalitia numita,, patrulaterul rosu\\" (intrucat partidele surori PDSR-PUNR-PRM-PSM erau formate din aparatcici ai fostului regim comunist) transformasera legea invatamantului intr-o piesa cheie a campaniei lor nationaliste. In acea prima curte constitutionala formata majoritar din oameni apropiati ai lui Ion Iliescu (sau grupului sau), judecatorii au supus frecvent deciziile lor considerentelor politice.

Astazi, dupa 23 de ani, lupta ca logica e aceeasi. O astfel de consecventa de atitudine si gandire, vreme de 23 de ani, defineste o cultura institutionala problematica.



ISBN: 1841-4710
Nr pagini: 150
Format: Necartonata
Anul aparitiei: 10. 12. 2018

REVIEW-URI