Nu te gasesc pe nicaieri, Editia I, Laura Ionescu, PUBLICA

In volumul sau de debut, Laura Ionescu se intoarce in copilarie si adolescenta pentru a pune intrebari despre lumea nevazuta a parintilor nostri. Autoarea isi recompune mama din dialoguri si momente doar ca sa descopere cat de complexa a fost ca personaj: o femeie care credea in egalitatea dintre femei si barbati la inceputul anilor 1990, o luptatoare capabila sa infrunte statul, capul unei familii care a stiut mereu ca singura resursa cu adevarat infinita este iubirea.

O carte despre iubirea care ramane si care ne creste dincolo de moarte, despre forta de a integra trauma in ceea ce devenim si despre cine sunt ai nostri dincolo de faptul ca sunt ai nostri, Nu te gasesc pe nicaieri are o forta emotionala teribila. Lucrurile nespuse se transforma intr-o voce curajoasa si autentica, o voce ale carei valuri trec insesizabil de la umor la reflectie si de care nonfictiunea romaneasca avea nevoie.

„Naiva mai esti, mama, oare cand o sa vezi lucrurile asa cum sunt?”, ma intreba ea atunci, iar eu ii raspund: acum. In momentul in care scriu lucrurile astea, le vad pentru prima oara asa cum au fost. Le vad pentru ca e prima oara cand simt ca daca ma uit la ele asa cum au fost n? o sa orbesc. Am crescut, iar timpul iti da puterea asta. Ma uit la trecut si stiu ca n? o sa ma orbeasca, pentru ca am vazut destule pana acum.

N? as fi vrut sa am nimic de? a face cu acea femeie pe care o iubeau toti si de care se temeau toti. Ma uit in oglinda si o vad in ochii mei, o vad in deciziile mele, in neinfricarea absoluta pe care o am uneori. O vad in alunita de pe mana mea dreapta, cea pe care o aveam amandoua in acelasi loc. O alunita pe care timpul insista sa o stearga, fiindca timpul e o guma de sters. O verific din cand in cand sa vad daca mai e acolo, dar nu prea mai e. Ne seamana mainile, ne seamana picioarele, ne seamana alunita de sub nas, aia care pare o semnatura grabita facuta de Dumnezeu cand avea multe acte de rezolvat. Semanam. Nu stiu daca am eu nevoie sa semanam sau chiar semanam in toate; nu stiu daca oamenii imi spun asta fiindca ma iubesc sau fiindca o iubesc.

O carte recomandata de DOR

Cristian Lupsa, editor DOR, in prefata cartii: „Cartea Laurei e un multumesc si o despartire. E o rana deschisa si e vindecarea ei. E o intoarcere in trecut, facuta ca sa poti privi catre viitor.”

Nr. pagini: 200

Format: 13x20

Anul aparitiei: 2021

REVIEW-URI