Omilii la Profetul Iezechiel - Grigorie cel Mare

Traducere din limba latina de Elena Sima si Ileana Ingrid Bauer

„Nimeni sa nu-mi reproseze, daca incetez sa mai vorbesc despre acestea, fiindca, dupa cum toti va dati seama, suferintele noastre au crescut: pretutindeni suntem inconjurati de sabii, pretutindeni ne temem de pericolul mortii iminente. Unii se intorc la noi cu mainile taiate, despre altii se aude ca au fost luati prizonieri, iar despre altii, ca au fost ucisi. Sunt silit sa tac, (Iov 10, 1). Nimeni sa nu mai caute la mine aprofundarea Sfintei Scripturi, (Iov 30, 31). Ochiul inimii nu mai vegheaza la cercetarea tainelor, pentru ca (Ps. 118, 28). Lectura textului este deja mai putin placuta sufletului meu, (Ps. 101, 5-6). Cui nu-i mai place sa traiasca, cum sa-i mai placa sa vorbeasca despre intelesurile tainice ale Sfintei Scripturi? Iar eu, care sunt silit zi de zi sa beau amaraciune, cand as putea sa beau un vin dulce? Ce mai ramane in afara de a aduce multumiri cu lacrimi in mijlocul incercarilor pe care le induram din cauza faradelegilor noastre? Caci Insusi Cel care ne-a creat, S-a facut pentru noi Tata prin duhul infierii pe care ni l-a dat. Si uneori ii hraneste pe fii cu paine, alteori ii indreapta cu biciul incercarilor, pentru ca, prin dureri, raniri si rasplati, El ii invata pentru a primi mostenirea vesnica”.

Sfantul Grigorie cel Mare, Omilii la Iezechiel II, 10, 24



Nr. de pagini: 582
Anul aparitiei: 2015