Oro, porpora, avorio. Aur, purpura si fildes

„Dincolo de frumusetea poeziilor in original si in traducere, si dincolo de semnificatia actului de cultura de a le readuce in atentia publicului nostru, completand asadar zestrea necesara a bibliotecii reale si a celei ideale a culturii romanesti, ramane sa ne intrebam de ce am citi noi, in Romania de astazi, poezie baroca italiana. Raspunsurile pot fi mai multe: pentru ca in mod surprinzator desteapta si astazi placerea uimirii dinaintea luxuriantei textului si virtuozitatii traducerii; pentru ca prezinta o fericita alternativa la limbajul tot mai saracacios si denotativ al zilelor noastre; pentru ca ne atrage atentia ca am uitat sa ne uimim si sa vibram dinaintea uluitoarelor descoperiri stiintifice si inventii tehnice ale zilelor noastre, si ne poate indemna sa nu le mai privim fara interes, ca firesti, sau chiar sa le negam. Dar putem cauta si ratiuni mai profunde, caci nu intamplator interesul pentru literatura baroca, negat in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, renaste in a doua jumatate a secolului XX si cu precadere gratie criticilor specializati in avangarde. Caci ce epoca mai mult decat a noastra cunoaste stergerea granitei dintre real si imaginar, dintre adevarat si fals? Ce epoca mai mult decat a noastra urmareste, ca in baroc, pe orice cale, efectul si spectaculosul care imbraca de cele mai multe ori lipsa unor semnificatii profunde si universale?“ —  SMARANDA BRATU ELIAN

REVIEW-URI