Padureanca

Nuvela Padureanca, aparuta in 1884, asadar dupa Moara cu noroc, e a doua dovada ca Slavici trecuse cu bine de tentatiile scrierilor idilice si moralizatoare si ca se indrepta catre un statut de scriitor modern si interesat de amanunte de monografie sateasca: muncile campului, raporturile sociale, traditiile, sarbatorile si mentalitatea taranilor ardeleni. Dar mai ales de subiecte puternice. Iorgovan, feciorul unui taran ardelean bogat, se indragosteste de o fata saraca, Simina, venita la seceris impreuna cu tatal ei si cu alti padureni, chiar in timpul unei epidemii de holera. Pe Simina o place si Sofron, argatul lui Busuioc si, asadar, cu mult mai potrivit din punct de vedere social sa o ia de nevasta pe frumoasa fata. Dar Iorgovan e slab si sovaielnic, ar cere-o daca nu s-ar teme de gura satului. Sofron e aspru si hotarat, iar Simina e inteleapta si face alegerea impusa de instinctul feminin si de conventiile sociale. Ca toate personajele majore ale lui Slavici, si cei trei sunt captivi si izolati intr-un spatiu fara iesire. Padureanca, desi doar o nuvela, are, prin intensitatea personajelor sale, anvergura unui roman despre iubire si vointa.

„In Padureanca, oamenii sunt primitivi. Inzestrati cu caractere tari, ciocnirile dintre ei ar putea fi violente daca n-ar exista acel «bun-simt» inhibator, iar atmosfera devine impresionanta prin descrierea nuantata si viguroasa a intamplarii zugravite, de altfel perfect banale, chiar daca textul solicita delicatete si complexitate.“

Corina Cristea, scriitoare si publicista

Ioan Slavici (1848–1925). Scriitor si ziarist roman. Nascut la Siria, langa Arad, a facut studii de drept, neterminate, la Viena. Aici l-a cunoscut pe Eminescu. Dupa cateva slujbe marunte, s-a apropiat de gazetarie, pe care a practicat-o toata viata: redactor la Timpul, director al ziarului Tribuna, la Sibiu, fondator al revistei Vatra, colaborator al Convorbirilor literare, redactor al ziarelor progermane Ziua si Gazeta Bucurestilor, in timpul Primului Razboi Mondial, de unde i s-a tras a doua condamnare, pentru colaborationism. Prima, de un an, o ispasise in Ungaria, in 1888–1889, pentru activitatea sa nationala. Stabilit in Romania in 1890, a editat colectia de documente Hurmuzaki, a continuat sa scrie si sa publice proza, teatru, povesti populare, studii istorice. Nuvele: Popa Tanda (1873), Budulea Taichii (1880), Moara cu noroc (1880), considerata o capodopera a genului, Padureanca (1884) etc. Romane: Mara (1894), Din batrani (1902), Din pacat in pacat (1924) etc.

REVIEW-URI