Paulo Coelho, Adulter

Seria de autor Paulo Coelho, Adulter. Traducere, Micaela Ghitescu.

Linda tocmai a implinit 31 de ani si, in ochii celorlalti, are o viata perfecta– o casnicie exemplara, doi copii reusiti, o cariera de succes si o casa luxoasa in Geneva. De fapt, ea se afla la capatul puterilor, intr-atat o oboseste mimarea unei fericiri pe care nu o simte.

Numai ca intr-o zi il reintalneste pe Jacob, un fost coleg de care fusese indragostita in adolescenta, ajuns acum un om politic influent. In timpul interviului pe care acesta i-l acorda, in ziarista de succes se redesteapta o pasiune de mult uitata. Linda va incerca sa traiasca deplin aceasta iubire imposibila, si nu-si va gasi fericirea pana nu-si va explora fara teama abisurile sufletului.

Romanul Adulter ilustreaza criza existentiala a unei tinere femei din zilele noastre, surprinzand cu finete psihologica incercarile prin care trece pentru a se regasi.

„Un roman care combina teme delicate precum depresia, infidelitatea si rutina casniciei, presarate cu misticismul caracteristic acestui vrajitor al literelor.“ (O Globo Extra, Brazilia, 2014)


In fiecare dimineata, cand deschid ochii spre ceea ce se cheama"o noua zi", imi vine sa-i inchid la loc si sa nu ma scol din pat. Dar trebuie.

Am un sot minunat, indragostit nebuneste de mine, patron al unui respectabil fond de investitii si care anual- chiar impotriva vointei sale - figureaza pe lista celor mai bogate 300 de persoane din Elvetia, conform revistei Bilan.
Am doi copii care sunt"ratiunea mea de a trai" (cum spun prietenele mele). Dimineata devreme trebuie sa le pregatesc micul dejun si sa-i duc la scoala -la cinci minute pe jos de casa - unde stau pana dupa-amiaza, ceea ce imi permite sa lucrez si sa-mi ocup timpul. Dupa ore, o bona filipineza are grija de ei pana ce eu si sotul meu ne intoarcem acasa.
Imi place serviciul meu. Sunt o jurnalista cunoscuta si lucrez la un ziar respectabil care se gaseste in mai toate chioscurile din Geneva, unde locuim.

O data pe an plec in calatorie cu toata familia, in general in locuri paradiziace, cu plaje minunate, in orase"exotice" locuite de oameni sarmani, care ne fac sa ne simtim si mai bogati, privilegiati si recunoscatori pentru binecuvantarile pe care ni le-a oferit viata.

Inca nu m-am prezentat. Imi pare bine, ma cheama Linda. Am 31 de ani, 1, 75 m inaltime, 68 de kilograme si ma imbrac cu cele mai bune haine pe care banii le pot cumpara (gratie generozitatii fara limite a sotului meu). Barbatii ma doresc, iar femeile ma invidiaza.

Si totusi, in fiecare dimineata, cand deschid ochii in lumea asta ideala la care viseaza toti si in care putini reusesc sa traiasca, stiu ca ziua mea va fi un dezastru. La inceputul acestui an nu-mi puneam nici o intrebare, imi vedeam doar de viata, desi din cand in cand ma simteam vinovata ca am mai mult decat merit. Intr-o zi, in timp ce pregateam micul dejun pentru toti (mi-aduc aminte ca era deja primavara si florile incepeau sa inmugureasca in gradina) m-am intrebat:"Vasazica asta el"

Nu trebuia sa-mi pun aceasta intrebare. Dar a fost vina unui scriitor pe care il intervievasem in ajun si care, la un moment dat, imi spusese:

- Nu ma intereseaza catusi de putin sa fiu fericit. Prefer sa traiesc cu pasiune, ceea ce implica un risc, pentru ca nu stim niciodata peste ce vom da mai tarziu.

Atunci mi-am spus: Sarmanul. Nu e niciodata multumit. O sa moara trist si frustrat.

A doua zi mi-am dat seama ca eu nu riscam nimic. Stiu peste ce voi da mai tarziu: o alta zi exact la fel cu cea anterioara. Pasiune? Pai, imi iubesc sotul, ceea ce e o garantie ca nu am sa fac o depresie fiindca sunt obligata sa traiesc cu cineva numai din motive financiare, pentru copii si pentru aparente.


Format: 13x20 cm
An aparitie: 2014
Nr. pagini: 256