Perspective. O sinteza filosofica originala a estului si vestului - Caiete de insemnari - Volumul I partea I si partea a II-a

Sa mergi la scoala este un lucru, sa fii educat este un altul, desi acestea coincid ca si timp. Sa inveti de la un profesor inseamna pregatire. Sa inveti de la viata in lume, inseamna observatie. Sa inveti de la tine insuti, inseamna intuitie. A te imparti in cunoscator si cunoscut inseamna a trai in dualitate. Antiteza cunoscator-cunoscut nu ii este straina, la fel cum si opozitia dintre realitate si iluzie este lipsita de inteles pentru el. Unicitatea existentei sale este absoluta. intoarcerea la acea constienta, care priveste lumea doar sub aspectul ei monistic, este intelegerea adevarului detinut de un intelept. Cand gandirea rationala poate percepe ca nu se poate depasi pe ea insasi, ca nu poate produce mai mult decat un alt gand, inseamna ca a a ajuns la capatul calatoriei sale si si-a indeplinit functia cuvenita. Adevarul metafizic este aparenta realitatii, cunoasterea rationala a ei; dar nu este insasi realitatea, nu este intelegere. Pentru cunoastere e nevoie ca un al doilea lucru sa fie cunoscut; prin urmare, cunoasterea metafizica fiind duala, nu poate produce niciodata intelegere, care este non-duala. Realitatea trebuie sa ramana de sine statatoare in maretia ei, fara sa depinda de ceva sau sa aiba vreo relatie cu cineva; mereu a fost, este si mereu va fi. Este incapacitatea ratiunii umane de a intelege super-rationalul, inefabilul divin, pe care Omar Khayyam a incercat sa-l exprime in minunatele sale catrene, care au fost intelese atat de gresit de catre cititorii occidentali. Daca"Rubaiyat" a lui Omar este doar refrenul unui betiv dintr-o carciuma, atunci Noul Testament este doar o mazgalitura dintr-un colt izolat al Imperiului Roman. Cupa limbajului este prea mica pentru a tine vinul Absolutului. Un gand al Mintii ca si Gol este un"ceva" cu nimic mai mic decat un gand al marilor munti si prin urmare ne impiedica sa intelegem Golul. Ar trebui sa ii privim pe marii initiatori, pe marii mantuitori ai rasei umane, cum au fost Iisus si Buddha, ca pe niste unelte divine. Centrul individual de putere pe care fiecare l-a lasat in urma pe acest pamant s-a extins mult timp dincolo de moartea lor trupeasca si a continuat sa raspunda cu speranta celor care au avut incredere in el, dar apoi a scazut in stralucire si se va incheia in cele din urma dupa ce o perioada istorica se va fi sfarsit. Nici o religie organizata nu dureaza in forma ei originala decat o perioada limitata de timp. Toate marile religii ale antichitatii timpurii au pierit. Initiatorii nu au fost, se stie, niste oameni obisnuiti. Ei apartineau unor nivele superioare ale gandirii si existentei. Veneau din sfere ale unei constiinte superioare umanitatii obisnuite. A fost ceva cu totul special, dar asta nu ii face niste zei. Nici nu justifica faptul ca noi astazi traim in trecut sau ne bazam pe ceva ce dispare. Pentru ca in ciuda tuturor scaparilor si regreselor, umanitatea se indreapta acum spre o era intelectuala. Iata un motiv pentru care acum ea trebuie sa ofere proprii ei dascali, trebuie sa recunoasca si sa aprecieze pe proprii ei intelepti. Pentru ca in era care vine nu ne mai putem astepta la descendenti ai acestor doi initiatori de esenta superioara, pe care i-am mentionat anterior. Nu vor mai fi alti Mesia decat cei care vor evolua din mijlocul nostru.

Nr. de pagini: 316 + 324
Anul aparitiei: 2007