Se intorc mortii acasa - Cornel Constantin Ciomazga

Unul dintre cei mai importanti publicisti ai anilor’90, intemeietor si director al unor publicatii si al primelor posturi de radio private din Romania, profesor la Facultatea de Jurnalistica, mentor al unor mari gazetari de astazi, Cornel Constantin Ciomazga se retragea prin anii 2000 in chiliile unor manastiri pentru a iesi de acolo cu o carte care avea sa sparga tiparele, devenind in foarte scurta vreme best-seller. De atunci si pana acum cartea sa LUCRAREA a fost declarata de mai multe ori“cel mai cautat roman romanesc postrevolutionar”, tirajele epuizandu-se de fiecare data cu rapiditate. Timp de zece ani scriitorul a stat din nou retras prin sihastrii si locuri tainice, numai de el stiute, pentru ca acum sa revina, iata, cu o noua carte ce se anunta a fi cu mult mai ravasitoare decat cea dintai.

Un subiect“imprumutat tot din realitate”, cum spune autorul, avand ca personaje principale un calau si victima sa. Un fost tortionar comunist si cea mai opresata victima a lui se intalnesc dupa zeci de ani, fiecare cu viata sa terifianta, spre a trai impreuna o experienta“de legenda”. Incredibilul vazut de aproape, uneori chiar din interior, descris cadru cu cadru, intr-o formula literara neobisnuita, va face din cartea scriitorului Cornel Constantin Ciomazga nu doar un best-seller, ci istorie prin… istoria restituita astfel.

Cainta, cainta. Pocanie. Pocainta.

A doua zi, precum ma intelesesem cu Petre, ne-am intalnit la intrarea in Gradina Botanica. Era o zi de iulie tocmai potrivita pentru o plimbare si o sedere de cateva ceasuri intr-un astfel de loc.
Am convenit sa ne vedem, pe cat cu putinta, in fiecare zi, afundandu-ne in trecuturi spre a cauta sa intelegem diacronia prezentului.


in om e inchisa enigma universului, afirma Parintele nostru Daniil de la Rarau. Dezlegarea aceasta se face insa prin Hristos. Hristos este libertatea in suferinta, in vreme ce Antihristul este fericirea in constrangere.
Parca nicicand Planeta n-a respirat mai necesar indemnul Botezatorului"Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia Cerurilor!" Si parca niciodata omenirea n-a fost mai ignoranta fata de substantialitatea acestui indemn si fata de toate celelalte mesaje centrate pe apelul la pocainta, repetate de nenumarate ori de Mantuitorul Hristos si de catre Apostoli.
Am langa mine prototipul automutilatului. Omul care a pierdut esenta vocatiei umane: asemanarea cu Dumnezeu.

Sfintii Parinti il privesc pe om ca pe acea faptura creata de Dumnezeu dupa Chipul Sau, menita sa-si dobandeasca asemanarea cu El spre a deveni, conform naturii sale, el insusi dumnezeu prin Har.
Omul s-a indepartat insa de Dumnezeu, despartindu-se in fapt de sinele sau autentic, de aproapele sau, de semenii sai, pierzandu-se instrainat in salbaticia fantasmelor unei lumi create de el. O lume a lacomiei, a iubirii de bani si de bogatii, a maniei si agresivitatii, a patimilor legate de sexualitatea exacerbata, a fricii, a tristetii, a falselor valorizari ale eului si, desigur, a deznadejdii. Sunt toate acestea maladiile omului cotropit de iubirea de sine, de antropolatria suprimatorie, de egocentrismul extreminator."

"Ia aminte spre mine si ma asculta; mahnitu-m-am intru nelinistea mea si m-am tulburat de glasul vrajmasului si de necazul pacatosului. (Psalmul 54, 2)

Anul aparitiei: 2014
Nr. pagini: 322