Tara cea mai buna din lume. Povestea unei regasiri

Teodor Baconschi

Arthur Danto vorbea intr-o carte despre „transfigurarea banalului” prin arta. La jumatatea drumului intre eseu si povestiri autobiografice, autorul face exact acest lucru. Nenumarate familii exilate economic in anii 1990-2000 se vor regasi in paginile pline de umor, nostalgie si intelepciune care povestesc pataniile sale in Canada, iar apoi redescoperirea Europei si a patriei. Fidelitatea catelului Gogu sau achizitia unei automobil stau firesc langa fine consideratii despre corectitudinea politica. Un lucru e cert: Gabriel Purcarus scrie cu haz despre teme grele si are adesea acea privire capabila sa transfigureze banalul.

Adrian Papahagi

Textele si cartile domnului Gabriel Purcarus sunt, dincolo de vigoarea morala care le anima, o marturie lucida si onesta asupra timpului nostru sleit de ideologia care desfigureaza, progresiv si progresist, chipul societatii in care ne e dat sa traim. Surprinderea aproape fotografica a descompunerii firescului in varii registre ale realitatii imediate, infestate perfid de corectitudine politica si neomarxism aplicat, ne releva o sumbra fata a lumii actuale care tinde, in mod absurd, sa devina preeminenta.

Exercitiul de realism elegant si pledoaria fina pentru valorile perene respinse azi de „omul recent” fac din povestea unei regasiri depanate pe drumul catre cea mai buna tara din lume o terapeutica bucurie. Inclusiv aceea de a descoperi alaturi de autor ca „acasa” nu e un loc imputinat de limita geografica, ci o ideala stare de spirit conferita de bogatia launtrica, revarsata uneori generos intr-o carte. O carte a carei lectura daruieste sentimentul intremator al unei datorii implinite, probabil identic cu cel procurat de scrierea ei.

Vasile Banescu

Povestirile continute in acest volum sunt de o extraordinara fidelitate. Ele reflecta spiritul de observatie fecund al autorului. Citindu-le, imaginatia noastra este purtata de-a lungul unei circumstante nu intotdeauna favorabile si a unei vieti pline de aventuri. Este o opera fermecatoare, demna de a fi inclusa in patrimoniul cultural romanesc, poate chiar universal.

Politicul, in transpozitia sa pe mai multe continente cu realitati specifice; religia ca busola intr-o lume tot mai stranie; viata de familie si caldura relatiilor umane isi gasesc locul firesc in carte. Recomand cu caldura publicului cititor sa se lase antrenat in realitatea fascinanta a cautarii „tarii celei mai bune din lume”.

Corneliu Chisu, membru in Parlamentul Canadei

In aceasta a doua carte a sa, Gabriel Purcarus aduna la un loc farame din existenta sa de exilat, pentru a extrage din ele esenta sentimentului de „acasa”. Ca un Ulise modern, autorul si-a petrecut ultimii 20 de ani navigand intre mai multe tari si continente, revenind  la tarm doar pentru a porni din nou in larg. Fie ca se afla in iernaticul Montreal sau in insorita Malaga, doua lucruri par sa-i fie totdeauna alaturi: spiritul critic si catelul Gogu. Daca primul il determina sa treaca lumea prin sita, cu bune si cu rele, al doilea ii aduce zambetul pe buze si-l invata despre bucurie, iubire si credinta. Osciland intre tonul subiectiv si analiza obiectiva, intre gravitate si lejeritate, punctate pe alocuri de umor, textele din aceasta carte dau masura unui autor inzestrat cu finetea observatiei si un evident talent de povestitor.

Simona Plopeanu, jurnalist, Canada

Aceasta carte este o poveste de calatorie a spiritului in cautarea lumii ideale. Ea ne descrie in aparenta pelerinajele autorului, dar ele isi gasesc rezonanta in cele ale celui care le citeste. Autorul isi invita cititorul cu el in calatorie, iar din cand in cand il face sa se intrebe daca aceste trairi nu ii sunt cumva familiare. Cum suntem cu toti calatori pe acest pamant, aceasta carte ne inspira, pentru ca ne propune o destinatie in perpetua miscare, acompaniati de un ghid ce conduce un autobuz confortabil si care face pauze relaxante la momentul potrivit.

Ciprian Apetrei, scriitor, Franta

Asezat spiritual intre Orientul contemplativ si Occidentul lucrativ, Gabriel Purcarus ne ofera cronica dulce-amara a unei pasionante vieti de familie. Plimbat de soarta prin tari foarte diferite (Romania balcanica, Canada francofona si Spania mediteraneeana), eroul nostru nu inceteaza sa caute, pe urmele lui Don Quijote, secretul fericirii. Colectionar de trairi, emotii (dar si pasapoarte), autorul este, totodata, un pelerin modern catre Pamantul fagaduintei. Care-i cea mai buna tara pentru un muritor de rand? Exista, oare, un loc unde curge doar laptele, branza si mierea? O fi asezata diaspora noastra romaneasca in cea mai buna lume dintre lumile posibile? Merita sa-ti parasesti meleagurile natale? Ar fi dezirabil sa te intorci? Cum poti impaca apropierea cu departarea, proximitatea si intimitatea, orizontala cu verticala? Vei gasi un raspuns febril si onest (desi poate nu universal valabil) deschizand paginile acestei superbe carti care-l consacra pe Gabriel Purcarus ca pe un scriitor talentat si neodihnit al exilului post-decembrist.

Mihai Neamtu, Clubul Marilor Carti

In aceasta captivanta carte, Gabriel Purcarus ne ofera un manunchi de instantanee fotografice si autobiografice, in care sunt surprinse intamplari semnificative pentru etapele unui traseu existential pe care multi dintre noi l-am parcurs pe drumul cuprins intre colapsul comunismului national si falimentul moral al globalismului. Cu un acut simt al observatiei si cu fina (auto)ironie, autorul pune in lumina fatete ale vietii de fiecare zi din Romania, Canada si Spania, reflectand nu doar diferenta specifica a locuirii in diverse colturi ale „satului global”, ci si etapele unei pelerinaj launtric calauzit de reperele nesmintite ale credintei crestine.

Corneliu Berari, istoric

Scrisul lui Gabriel Purcarus incanta si descanta deopotriva. Cum? Simplu. El desfata mintea si inima cititorului prin verbul cald, ludic, direct si profund. Cartea devine perimetrul sublim al maritisului dintre „slova de foc” si „slova faurita”, fiindca inspiratia se simte si efortul se observa. Gabriel Purcarus vindeca apoi ranile pe care, vrem-nu vrem, emigrarea le incrusteaza adanc in inimi. Cuprinzatoare lecturi, experienta departarilor si adancimea ideilor proprii se topesc in creuzetul unui volum atasant. Lectura textelor lui Gabriel Purcarus produce faimosul „katharsis” aristotelic, pentru care-i suntem recunoscatori. Inceputul? Fermecator. Finalul? L-am savurat din plin. In sfarsit, Gabriel Purcarus darama si miturile noii Inchizitii seculare, inlocuindu-le cu povestea crestina despre originea si menirea divina a omului. Vibrant. Transformator. De neocolit!

Gabriel Braic, Clubul Marilor Carti