Thich Nhat Hanh - Miracolul constientizarii - Introducere in practica meditatiei

 

Disciplina esentiala

          Ieri Allen a venit in vizita cu fiul sau Joey. Joey a crescut atat de repede! Are deja sapte ani si vorbeste fluent in franceza si in engleza. Foloseste chiar putine expresii argotice pe care le-a prins de pe strada. Cresterea copiilor aici este foarte diferita de felul in care noi ne crestem copiii acasa. Aici parintii cred ca„libertatea este necesara pentru dezvoltarea unui copil”. In timpul celor doua ore in care Allen si eu discutam, Allen a trebuit sa stea cu ochii pe Joey. Acesta se juca, sporovaia si ne intrerupea, facand imposibila o conversatie adevarata. Eu i-am dat mai multe carti ilustrate pentru copii, dar s-a uitat putin la ele si le-a aruncat deoparte, intrerupandu-ne din nou discutia. Joey avea permanent nevoie de atentia celor mari.

          Mai tarziu, Joey si-a pus haina si a iesit afara sa se joace cu un copil din vecini. L-am intrebat pe Allen:„Ti se pare usoara viata de familie?” Allen nu mi-a raspuns direct. Mi-a spus ca, in ultimele cateva saptamani, de cand se nascuse Ana, el era capabil sa doarma oricat de mult. In timpul noptii, Sue il trezeste– fiindca este si ea obosita - si ii cere sa vada daca Ana respira normal.„Ma scol si ma uit la copil, iar apoi ma intorc si adorm din nou. Uneori ritualul se petrece de doua sau trei ori pe noapte”.

         „E mai usoara viata de familie decat cea de burlac?”, l-am intrebat eu. Allen nu mi-a raspuns direct. Dar am inteles. I-am pus o alta intrebare:„Multi spun ca, daca ai o familie, te simti mai putin singur si esti mai in siguranta. Este adevarat?” Allen a dat din cap aprobator si a mormait ceva cu voce joasa. Dar eu am inteles.

          Apoi Allen a spus:„Am descoperit o cale de a avea mai mult timp. In trecut, obisnuiam sa consider ca timpul meu era impartit in mai multe parti. O parte o rezervam pentru Joey, alta parte era pentru Sue, alta parte insemna ajutorul pentru cresterea Anei si alta pentru treburile casei. Timpul care mai ramanea socoteam ca este al meu. Puteam sa citesc, sa scriu, sa fac cercetari, sa merg la plimbare”.

         „Dar acum, incerc sa nu imi mai impart timpul. Consider ca timpul petrecut cu Joey si cu Sue este tot timpul meu. Cand il ajut pe Joey sa-si faca temele, incerc sa gasesc cai de a vedea timpul lui ca fiind propriul meu timp. Parcurgem lectia impreuna, ii impartasesc prezenta si caut sa fiu interesat de ceea ce facem in acel timp. Timpul rezervat lui devine timpul meu. Acelasi lucru se intampla in cazul lui Sue. Cel mai remarcabil lucru este ca acum am un timp nelimitat pentru mine insumi!”

          Allen zambea in timp ce vorbea. Eram surprins. Stiam ca Allen nu invatase asta din lectura vreunei carti. Era ceva ce descoperise el insusi in viata lui de zi cu zi.

Spalatul vaselor de dragul spalarii vasele

          Cu treizeci de ani in urma, cand era inca un novice la Pagoda Tu Hieu, imi era greu sa consider ca spalatul vaselor era o sarcina placuta. In timpul sezonului ploios, cand toti calugarii se intorceau la manastire, doi novici gateau si spalau vasele pentru mai mult de o suta de calugari, uneori. Nu exista sapun sau detergent. Aveam doar cenusa, tarate de orez si de cocos si asta era totul. Curatarea unei gramezi de farfurii era o sarcina dificila, mai ales iarna, cand apa era aproape inghetata. Atunci trebuia sa incalzim un vas mare cu apa inainte de a ne apuca sa spalam toate vasele. In zilele noastre, avem bucatarii echipate cu detergent lichid, bureti speciali pentru spalat si chiar apa calda curenta, ceea ce face ca lucrurile sa fie mult mai usoare si mai placute. Acum este mai usor sa te bucuri de spalatul vaselor. Oricine le poate spala repede, dupa care se poate aseza sa savureze o ceasca de cafea. Pot sa ma gandesc la o masina de spalat rufe, desi eu imi spal lucrurile mele manual, dar o masina de spalat vase ar fi putin cam prea mult!

          In timp ce spalam vasele, ar trebui sa doar sa spalam vasele, ceea ce inseamna ca ar trebui sa constientizam deplin faptul ca spalam vasele. La prima vedere, ar putea sa para ceva prostesc. De ce sa dai atat de multa importanta unui lucru marunt? Dar aici este esenta. Faptul ca stau si spal acele farfurii si vase este o realitate minunata. Sunt pe deplin eu insumi, urmarindu-mi respiratia, constient de prezenta mea, de gandurile si actiunile mele. Nu mai pot sa fiu aruncat la intamplare ca o sticla dusa de valuri de colo acolo.

Ceasca din maini
 

          In Statele Unite, am un prieten apropiat care se numeste Jim Forest. Cand l-am intalnit prima data, cu opt ani in urma, el lucra la Fratia Catolica pentru Pace. Iarna trecuta, Jim a venit in vizita. De obicei, eu spal vasele dupa terminarea mesei de seara. Intr-o seara, Jim m-a intrebat daca putea sa spele el vasele. Eu i-am spus:„Te rog, insa daca speli vasele, trebuie sa stiu cum sa le speli”. Exista doua moduri de a spala vasele. Primul este sa speli vasele pentru a avea farfurii si vase curate si al doilea este sa speli vasele pentru placerea de a spala vasele”. Jim a fost incantat si a spus:„Eu aleg al doilea mod– sa spal vasele pentru placerea de a spala vasele”. Din acel moment, Jim stia cum sa spele vasele. I-am transferat lui„responsabilitatea” pentru intreaga saptamana.

          Daca in timp ce spalam vasele, ne gandim doar la ceasca de ceai care ne asteapta, grabindu-ne sa terminam vasele ca si cum ar fi ceva plictisitor, atunci nu„spalam vasele pentru placerea de a spala vasele”. Ba mai mult, nu suntem vii in timp ce spalam vasele. De fapt, suntem complet incapabili sa intelegem miracolul vietii in timp ce stam in fata chiuvetei pline cu vase. Daca nu putem spala vasele, sunt sanse sa nu putem nici sa ne bem ceaiul. In timp ce bem ceasca de ceai, vom fi cu gandul la alte lucruri, abia constientizand ceasca pe care o tinem in maini. Astfel suntem„sorbiti„ de viitor si nu mai suntem capabili sa traim cu adevarat o clipa din viata noastra.

Sa mancam o mandarina

          Imi amintesc ca, in urma cu mai multi ani, cand Jim si cu mine calatoream pentru prima data impreuna in Statele Unite, ne-am asezat sub un copac si am impartit o mandarina. El a inceput sa vorbeasca despre ce urma sa facem in viitor. De cate ori ne gandeam la un proiect ce parea atractiv sau inspirator, Jim se cufunda atat de mult in el, incat uita pur si simplu ce facea in acel moment. A bagat o bucata de mandarina in gura si, inainte de a incepe sa o mestece, avea pregatita o alta felie pe care sa o introduca in gura. Aproape ca nu constientiza ca mananca o mandarina. I-am spus:„Trebuie sa mananci bucata de mandarina pe care o ai deja in gura”. Jim a fost surprins sa constientizeze ceea ce facea.

          Era ca si cum nu ar fi mancat deloc mandarina. Daca manca ceva,„manca” planurile sale de viitor.

          O mandarina are felii. Daca putem manca doar o felie, putem probabil sa mancam intreaga mandarina. Dar daca nu putem manca o singura felie, nu putem manca mandarina. Jim a inteles. A lasat incet mainile in jos si apoi si-a focalizat atentia asupra feliei pe care o avea deja in gura. A mestecat-o complet inainte de a lua o alta felie.

          Mai tarziu, cand Jim a fost intemnitat pentru activitati impotriva razboiului, eu eram ingrijorat de modul in care va suporta detentia si i-am trimis o scrisoare foarte scurta:„Iti mai amintesti mandarina pe care am impartit-o cand eram impreuna? Detentia ta este ca o mandarina. Mananc-o si fii una cu ea. Maine nu va mai fi”.

Disciplina esentiala

Cu mai mult de treizeci de ani in urma, cand am intrat pentru prima data in manastire, calugarii mi-au dat o carticica intitulata:„Disciplina esentiala pentru fiecare zi”, scrisa de calugarul buddist Doc The de la pagoda Bao Son, si mi-au spus sa o invat pe dinafara. Era o carte subtire. Nu avea mai mult de 40 de pagini, dar cuprindea toate gandurile pe care Doc The le folosea pentru a-si trezi mintea si pentru a si-o pastra treazp in timp ce indeplinea orice sarcina. Cand se trezea dimineata, primul sau gand era:„Tocmai m-am trezit. Sper ca fiecare persoana sa atinga constientizarea deplina si sa vada foarte limpede”. Cand se spala pe maini, isi folosea gandurile pentru a intra in starea de constientizare:„In timp ce-mi spal mainile, sper ca fiecare persoana sa aiba mainile curate pentru a primi realitatea”. Cartea era alcatuita in intregime din astfel de propozitii. Scopul lor era sa-l ajute pe practicantul incepator sa preia controlul propriei constiinte. Maestrul Zen Doc The ne-a ajutat pe noi toti novicii sa practicam, intr-un mod relativ usor, invataturile din Sutra Constientizarii. De fiecare data cand ne imbracam sutana, spalam vasele, ne ducem la baie, strangem patul, caram galeti cu apa sau ne spalam pe dinti, putem folosi unul din gandurile din carte pentru a constientiza deplin ceea ce facem.

          Sutra Constientizarii[1] spune:„Cand merge, practicantul trebuie sa fie constient ca merge. Cand este asezat, trebuie sa constientizeze ca e asezat. Cand sta intins, trebuie sa constientizeze ca sta intins… Indiferent de pozitia corpului, practicantul trebuie sa fie constient de acea pozitie. Facand asta, practicantul traieste direct si constant constientizarea corpului sau…” Constientizarea pozitiilor corpului nu este totusi suficienta. Noi trebuie sa constientizam fiecare respiratie, fiecare miscare, fiecare gand, fiecare senzatie sau sentiment, tot ce are relatie cu fiinta noastra.

          Dar care este scopul invataturilor din aceasta Sutra? Unde traim pentru a avea timp sa practicam o asemenea constientizare? Daca ne petrecem toata ziua practicand constientizarea, cum vom mai avea destul timp sa facem tot ce trebuie facut pentru a schimba si pentru a construi o societate alternativa? Cum reuseste Allen sa lucreze, sa-l ajute pe Joey la lectii, sa duca la spalat scutecele Anei si sa practice constientizarea in acelasi timp?

Cuprins:

Prefata traducatorului in limba engleza vii
Miracolul constientizarii xv
CAPITOLUL 1
Disciplina esentiala 1
CAPITOLUL 2
Miracolul este sa pasesti pe Pamant 9
CAPITOLUL 3
O zi de constientizare 23
CAPITOLUL 4
Piatra de rau 29
CAPITOLUL 5
Una sunt toate, toate sunt una: Cele cinci categorii 39
CAPITOLUL 6
Migdalul din gradina din fata casei 47
CAPITOLUL 7
Trei raspunsuri minunate 59
Exercitii de constientizare 67
Nhat Hanh: sa vezi cu ochii compasiunii, de James Forest 85
Selectie de Sutre Buddhiste 91
Temelia constientizarii 92
Discursul despre Constientizarea Respiratiei 108
Contemplarea gandului 114
Sa nu traiesti in non-conditionat 116
Esenta Prajnaparamita 118
Despre autor 120

Fragmente:

Miracolul este sa pasesti pe Pamant

          Allen spune ca de cand a inceput sa considere ca timpul acordat lui Joey si Sue este propriul sau timp, el are„timp nelimitat”. Dar poate ca il are doar in principiu. Pentru ca sunt fara indoiala momente in care Allen uita sa considere timpul acordat lui Joey ca fiind al sau, in timp ce parcurge temele cu el, si astfel Allen poate pierde acel timp. Allen ar putea spera ca timpul sa treaca repede ori poate deveni nerabdator, pentru ca acel timp pare sa fie irosit, fiindca nu este timpul lui. Si astfel, daca vrea intr-adevar„timp nelimitat”, va trebui sa mentina vie constientizarea ca„este timpul meu”, tot timpul cand face lectiile cu Joey. Dar in astfel de momente, mintea omului este distrasa in mod inevitabil de alte ganduri si daca cineva vrea sa-si mentina constiinta vie (de acum incolo, voi folosi termenul de constientizare (mindfulness in textul original, n. trad.), atunci trebuie sa practice chiar acum in viata de zi cu zi, nu doar in timpul sedintelor de meditatie.

          Cand mergi pe o poteca ce duce spre un sat, poti practica aceasta constientizare. Mergand pe o poteca de pamant, printre portiuni cu iarba, daca practici constientizarea, vi simti acea poteca ce duce spre sat. Practica pastrand viu acest gand:„Merg de-a lungul potecii care duce spre sat”. Daca vremea e insorita sau e ploaie, daca poteca e uscata sau umeda, pastreaza doar acel gand, insa nu doar repetandu-l mecanic, asemenea unei masini. Gandirea mecanica este opusul constientizarii. Daca esti intr-adevar angajat in constientizare in timp ce mergi de-a lungul potecii catre sat, atunci vei putea considera ca fiecare pas facut este o minune infinita si bucuria iti va deschide inima ca pe o floare, permitandu-ti sa patrunzi in lumea realitatii.

          Imi place sa merg singur pe potecile de la tara, printre lanuri de orez si ierburi inalte, sa pun fiecare picior pe pamant in mod constient, stiind ca pasesc pe pamantul minunat. In astfel de momente, existenta este o realitate miraculoasa si misterioasa. Oamenii considera de obicei ca mersul pe apa sau prin aer este un miracol. Dar eu cred ca adevaratul miracol este nu sa mergi pe apa sau prin vazduh, ci sa pasesti pe pamant. In fiecare zi, suntem angajati intr-un miracol pe care nici macar nu-l recunoastem: cerul albastru, norii albi, frunzele verzi, ochii negri, curiosi, ai unui copil– propriii nostri ochi. Totul este un miracol.

Stand asezati

          Maestrul Zen Doc The spune ca atunci cand stam in meditatie, ar trebui sa stam drepti,„in capul oaselor”, gandind astfel:„Stau aici asemenea lui Buddha cand a dobandit iluminarea”. Daca orice persoana poate deveni un Buddha, si Buddha sunt toate acele persoane care au obtinut iluminarea, atunci multi au stat exact pe locul in care stau eu acum. Stand pe acelasi loc cu Buddha dam nastere fericirii si stand in constientizare inseamna ca devenim un Buddha. Poetul Nguyen Cong Tru a exprimat acelasi lucru in timp ce statea intr-un anumit loc si a vazut cum altii statusera pe acelasi loc de nenumarate ori in trecut, iar altii vor sta tot acolo in vremurile viitoare:

 

          Pe acelasi loc in care stau eu astazi,

            Au venit sa stea si altii in vremurile trecute.

            Peste o mie de ani, altii vor veni inca.

            Cine este cantaretul si cine este ascultatorul?

 

Acel loc si minutele pe care le-a petrecut acolo au devenit o legatura in realitatea eterna.

          Insa oamenii activi, preocupati, nu au timp sa petreaca in voie, sa mearga de-a lungul potecilor marginite de iarba si sa stea sub un copac. Ei trebuie sa pregateasca proiecte, sa se consulte cu vecinii, sa incerce sa rezolve un milion de greutati; sunt multe lucruri dificile de facut. Trebuie sa facem fata fiecarei greutati, pastrandu-ne in fiecare clipa atentia focalizata pe ceea ce facem, gata sa rezolvam situatia cu abilitate si inteligenta.

          S-ar putea sa intrebati:„Atunci cum sa mai practicam constientizarea?

            Raspunsul meu este: pastrati-va atentia focalizata asupra muncii, fiti alerti si pregatiti sa rezolvati cu abilitate si inteligenta orice situatie care ar putea sa apara– asta inseamna constientizare. Nu exista nici un motiv pentru care constientizarea ar trebui sa fie diferita de focalizarea intregii atentii asupra a ceea ce facem, fiind alerti si folosind cea mai buna judecata. In clipa in care analizam si rezolvam orice situatie ar aparea, pentru a obtine rezultate bune, avem nevoie de o inima calma si de autocontrol. Oricine poate vedea asta. Daca nu detinem controlul si ne lasam influentati de nerabdare sau de manie, atunci munca noastra nu mai are nici o valoare.

          Constientizarea este miracolul prin care ne stapanim si ne restabilim. De exemplu: un magician care isi taie corpul in mai multe parti si pune fiecare parte intr-un loc diferit– mainile la sud, bratele la rasarit, picioarele la nord, si apoi, printr-o putere miraculoasa, scoate un sunet care reasambleaza intregul corp. Constientizarea este la fel– este miracolul care poate readuce in corp mintea noastra imprastiata si poate restabili integralitatea, astfel incat sa putem trai constient fiecare clipa a vietii noastre.

Constientizarea respiratiei

          Asadar constientizarea este in acelasi timp un mijloc si un scop, samanta si fructul. Cand practicam constientizarea pentru edificarea concentrarii, constientizarea este samanta. Dar constientizarea insasi este esenta trezirii: prezenta constientizarii inseamna prezenta vietii. Constientizarea ne elibereaza de uitare si de imprastiere si ne permite sa traim deplin fiecare clipa a vietii noastre. Constientizarea ne permite sa traim.

          Ar trebui sa stim cum sa respiram pentru a ne mentine constientizarea, pentru ca respiratia este un instrument natural si extrem de eficient pentru prevenirea dispersiei. Respiratia este puntea care leaga viata de constiinta, care ne uneste corpul cu gandurile. De cate ori mintea ne rataceste, folosim respiratia ca un instrument pentru a restabili comunicarea dintre corp si minte.

          Inspira usor, lung si profund constientizand fiecare aspect al respiratiei. Acum expira tot aerul din plamani, ramanand tot timpul constient de expiratie. Sutra Constientizarii ne invata sa ne controlam respiratia in felul urmator:„Constientizeaza-ti permanent respiratia, in timp ce inspiri si expiri. In timp ce inspiri lung, stii:. In timp ce expiri lung, stii:.

In timp ce inspiri scurt, stii:. In timp ce expiri scurt, stii:”.

         „Simtind cum respira intregul corp, voi inspira”,„Simtind ca respira intregul corp, voi expira, astfel te poti antrena. Acelasi procedeu poate fi folosit pentru calmarea activitatii corpului si a mintii.

          Intr-o manastire budista, fiecare om invata sa foloseasca respiratia ca instrument pentru a opri imprastierea mintii si pentru edificarea puterii de concentrare. Puterea de concentrare este taria care vine din practicarea constientizarii. Concentrarea este cea care ne poate ajuta sa obtinem Marea Trezire. Cand un lucrator isi stapaneste respiratia inseamna ca deja s-a trezit, a constientizat. Pentru a ne mentine constientizarea o perioada mai indelungata, trebuie sa continuam sa ne urmarim respiratia.

          Este toamna aici si frunzele aurii care cad una cate una sunt intr-adevar frumoase. Facand plimbari de cate zece minute in padure, observandu-mi respiratia si pastrandu-mi constientizarea, ma simt reimprospatat si restabilit. In acest fel, pot intr-adevar sa intru in comuniune cu fiecare frunza.

          Fireste ca este mai usor sa-ti pastrezi constientizarea mergand singur pe o poteca de la tara. Daca ai alaturi de tine un prieten care nu vorbeste, ci isi urmareste respiratia, atunci poti continua sa-ti mentii constientizarea fara greutate. Dar daca prietenul incepe sa vorbeasca, totul devine putin mai dificil.

          Daca gandesti:„Doresc ca prietenul sa inceteze sa mai vorbeasca, sa ma pot concentra”, deja ti-ai pierdut starea de constientizare. Insa daca gandesti, in schimb:„Daca el doreste sa vorbeasca, ii voi raspunde, dar voi continua sa constientizez deplin ca mergem de-a lungul potecii impreuna, sa fiu atent la ce vorbim, eu pot continua sa-mi observa si respiratia”.

          Daca vei da nastere acestui gand, vei continua sa ramai in starea de constientizare. Este mai greu sa practici in astfel de situatii decat atunci cand esti singur, dar daca vei continua totusi sa practici, iti vei dezvolta capacitatea de a mentine o concentrare mult mai mare. Intr-un cantec popular vietnamez, este un vers care suna cam asa:„Cel mai greu din toate este sa practici Calea cand esti acasa, in al doilea rand in multime si in al treilea rand in pagoda”. Doar intr-o situatie activa si solicitanta, constientizarea devine cu adevarat o provocare!

Numararea si urmarirea respiratiei

          In sedintele de meditatie pe care le-am inceput pentru cursanti ne-vietnamezi, de obicei eu sugerez diferite metode pe care le-am incercat eu insumi si care sunt destul de simple. Incepatorilor le sugerez metoda de„a urmari lungimea respiratiei”. Cursantii se intind cu spatele pe podea. Apoi ii invit pe toti participantii sa vina in jurul meu pentru a le arata cateva lucruri simple:

1.     Desi inspiratia si expiratia reprezinta activitatea plamanilor si au loc in zona pieptului, zona abdominala joaca si ea un rol important. Stomacul se ridica in timp ce plamanii se umplu cu aer. La inceputul respiratiei, stomacul incepe sa se ridice. Dar dupa ce am inspirat circa doua treimi din capacitatea normala a plamanilor, stomacul incepe din nou sa coboare.

2.     De ce? Intre cavitatea toracica si cavitatea abdominala exista o membrana musculara numita diafragma. Cand inspiram corect, aerul umple mai intai partile inferioare ale plamanilor si abia apoi partile superioare, iar diafragma apasa asupra stomacului, facandu-l sa se ridice. Cand partile superioare ale plamanilor s-au umplu, cavitatea toracica impinge din nou stomacul in jos.

3.     Iata de ce, in vechime, oamenii spuneau ca respiratia porneste de la ombilic si se incheie la nivelul narilor.

Pentru incepatori, este foarte util sa se intinda pentru a practica respiratia. Este important sa evite sa respire cu prea mult efort, deoarece poate fi periculos pentru plamani, in special daca plamanii sunt slabiti dupa multi ani de respiratie incorecta. La inceput, practicantul ar trebui sa se intinda pe spate pe o saltea subtire sau pe o patura, cu mainile intinse liber pe langa corp. Nu va sprijiniti capul pe o perna. Focalizati-va atentia pe expiratie si observati cat este de lunga. Ii puteti masura lungimea numarand in gand: 1, 2, 3… Dupa mai multe masuratori, va veti cunoaste„lungimea” respiratiei: poate ca este 5. Acum incercati sa mariti lungimea expiratiei, facand-o sa ajunga la 6 sau sapte. Incepeti sa expirati numarand de la 1 la 5. Cand ajungeti la 5, in loc sa inspirati imediat ca inainte, incercati sa extindeti respiratia numarand pana la 6 sau 7. In acest fel, va veti goli plamanii de mai mult aer. Cand terminati expiratia, faceti o pauza de o clipa pentru a permite plamanilor sa inspire aer proaspat fara efort, de la sine. Lasati-i sa inspire oricat aer doresc fara sa faca nici un efort. Inspiratia va fi in mod normal„mai scurta” decat expiratia. Continuati sa numarati in gand pentru a mentine o durata constanta pentru fiecare expiratie si fiecare inspiratie. Practicati acest exercitiu timp de mai multe saptamani, constientizand si focalizandu-va atentia asupra expiratiilor si inspiratiilor in pozitia culcat pe spate. (Daca aveti un ceas al carui tic-tac se aude mai puternic, il puteti folosi pentru a urmari lungimea inspiratiei si expiratiei.)

Continuati sa va masurati lungimea expiratiei si inspiratiei numarand in timp ce mergeti, stati pe scaun sau in picioare, in special cand sunteti afara, in aer liber. In timp ce mergeti, puteti sa va folositi pasii pentru a masura lungimea respiratiei. Dupa vreo luna, diferenta dintre lungimea expiratiei si a inspiratiei se va micsora treptat pana cand cele doua vor ajunge aproape egale. Daca lungime expiratiei este 6, inspiratia va fi tot de 6.

Daca va simtiti obositi in timp ce practicati, opriti-va. Insa chiar daca nu va simtiti obositi, nu prelungiti prea mult practicarea respiratiei lungi si egale– este suficient sa respirati astfel de zece pana la douazeci de ori. Din momentul in care simtiti cea mai mica oboseala, reveniti la respiratia normala. Senzatia de oboseala este un mecanism excelent al corpului nostru si cel mai bun sfatuitor daca ar trebui sa ne odihnim ori sa continuam. Pentru a masura lungimea respiratiei, puteti folosi numere sau cuvinte pronuntate intr-un anumit ritm. Daca lungimea respiratiei este 6, in locul numerelor puteti folosi sase cuvinte:„Inima mea este acum in pace”. Daca lungimea respiratiei este 7, puteti folosi:„Iar acum pasesc pe noul pamant verde”. Un buddhist ar putea sa spuna:„Eu gasesc mereu adapost sigur in Buddha”. Pentru un crestin, expresia ar putea fi:„Tatal nostru care esti in ceruri”. Cand mergeti, fiecare pas ar trebui sa corespunda unui cuvant”.

Respiratie linistita

          Respiratia ar trebui sa fie usoara, lina si curgatoare ca un parau care curge pe prundis. Ar trebui sa fie atat de linistita, incat o persoana care ar sta alaturi nu ar trebui sa poata auzi respiratia. Ar trebui sa curga cu gratie, ca un rau, ca un sarpe ce trece peste apa, si nu ca un lant de munti stancosi sau precum galopul unui cal. Controlul respiratiei inseamna stapanirea corpurilor si mintilor noastre. De fiecare data cand ne simtim risipiti si ne este greu sa ne controlam prin diferite mijloace, ar trebui sa folosim intotdeauna metoda observarii respiratiei.

          In clipa cand va asezati sa meditati, incepeti sa va urmariti respiratia. La inceput, respirati normal, lasand respiratia sa devina treptat mai inceata, mai linistita, mai lina, crescand treptat lungimea inspiratiei si expiratiei. Din clipa in care va asezati pana cand respiratie devine profunda si tacuta, constientizati tot ce se intampla in voi insiva.

          Asa cum spune Sutra buddhista a Constientizarii:„In timp ce inspiri lung, stii:. In timp ce expiri lung, stii:„Expir lung”. Cand inspiri scurt, stii:„Inspir scurt”. Cand expiri scurt, stii:. Pentru a respira cu tot corpul, vom inspira si vom expira cu tot corpul.„Calmand activitatea intregului corp, voi inspira”.„Calmand activitatea intregului corp, voi expira”. In acest fel ne vom antrena corpul.

          Dupa circa zece pana la douazeci de minute, gandurile se vor linisti ca un iaz pe care nu se vede nici cea mai mica unda.

Numararea respiratiilor


          Calmarea si uniformizarea respiratiei se realizeaza prin urmarirea inspiratiei si expiratiei. Daca pare greu la inceput, puteti folosi metoda numararii respiratiilor. In timp ce inspirati, spuneti in gand numarul 1, iar in timp ce expirati, spuneti tot 1. Inspirati, numarand in gand 2. Expirati, numarand in gand 2. Continuati sa respirati numarand pana la zece, apoi din nou pana la 1. Aceasta numarare este ca un cordon care leaga constientizarea de respiratie. Fara constientizare, totusi, veti pierde repede sirul numerelor. Daca ati pierdut sirul, reveniti pur si simplu la 1 si continuati sa numarati corect. Atunci cand puteti sa va focalizati intr-adevar atentia asupra numerelor, ati ajuns la punctul in care puteti incepe sa renuntati la metoda numararii respiratiilor si va puteti concentra doar asupra respiratiei in sine.

          In momentele in care va simtiti tulburati sau gandurile va sunt imprastiate si vi se pare greu sa practicati constientizarea, reveniti la observarea respiratiei. Controlul respiratiei inseamna constientizare. Respiratia este metoda minunata prin care va puteti controla constiinta. Asa cum spun regulile unei comunitati religioase:„Nu ar trebui sa va lasati mintea sa rataceasca. Invatati sa practicati respiratia constienta pentru a redobandi controlul asupra corpului si mintii, practicand constientizarea si dezvoltand concentrarea si intelepciunea”.

Fiecare actiune este un rit

          Presupuneti ca exista un zid inalt, un turn din varful caruia puteti vedea la distante mari– dar nu pare sa existe nici un alt mijloc de a ajunge sus, in afara unei sfori subtiri care atarna de sus pana jos in ambele parti. O persoana isteata va lega o franghie mai groasa de unul din capete, se va duce in partea cealalta si apoi va trage de sfoara pana cand franghia va depasi coama zidului si va ajunge iar jos. Dupa fixarea unui capat, zidul va putea fi escaladat cu usurinta.

          Respiratia noastra este ca o sfoara subtire si fragila. Dar cand stim cum sa o folosim, ea poate deveni un instrument minunat care ne poate ajuta sa surmontam situatiile care altfel ar putea sa ni se para fara speranta. Respiratia noastra este puntea care leaga corpul de minte si care face posibila unitatea corpului si a mintii. Respiratia este aliniata atat cu corpul, cat si cu mintea si este singurul instrument care le poate aduce impreuna, iluminandu-le si aducandu-le pacea si calmul.

          Multi oameni si multe carti discuta despre beneficiile imense ale respiratiei corecte. Studiile arata ca o persoana care stie cum sa respire poate avea o vitalitate nesfarsita: respiratia intareste plamanii, imbunatateste circulatia sangelui si revitalizeaza fiecare organ al corpului. Se spune ca respiratia optima este mai importanta decat hrana. Si toate aceste afirmatii sunt corecte.

          Cu multi ai in urma, am fost foarte bolnav. Dupa mai multi ani de tratamente medicale si medicamente, starea mea nu se imbunatatea. Prin urmare, am folosit metoda respiratiei si, datorita ei, am fost capabil sa ma vindec.

          Respiratia este un instrument. Respiratia insasi inseamna constientizare. Folosirea respiratiei ca instrument ne poate ajuta sa obtinem beneficii imense, dar acestea nu trebuie considerate ca scopuri in sine. Aceste beneficii sunt doar produsele secundare ale dobandirii constientizarii.

          In mica mea clasa de meditatie pentru ne-vietnamezi sunt multi tineri. Le-am spus ca ar fi bine daca fiecare ar putea medita o ora pe zi, dar nu este nici pe departe suficient. Trebuie sa practicam meditatia in timp ce mergem, stam intinsi, stam pe scaun, lucram, ne spalam pe maini, spalam vasele, maturam podeaua, bem ceai, vorbim cu prietenii sau cand facem orice altceva.„Cand spalati vasele, s-ar putea sa va ganditi la ceaiul pe care urmeaza sa-l beti dupa aceea si sa incercati sa le spalati cat mai repede posibil pentru a putea sa va beti ceaiul. Dar asta inseamna ca nu sunteti in stare sa traiti in timp ce spalati vasele. Cand spalati vasele, spalatul vaselor trebuie sa fie cel mai importat lucru din viata voastra. La fel ca atunci cand bei ceaiul, bautul ceaiului trebuie sa fie cel mai important lucru din viata voastra. Cand mergeti la toaleta, acesta este cel mai important lucru din viata voastra. Si asa mai departe. Spartul lemnelor este meditatie. Adusul apei inseamna meditatie. Sa fiti constienti 24 de ore pe zi, nu doar in ora pe care o puteti rezerva pentru meditatia propriu-zisa, pentru citirea cartilor sfinte sau pentru rugaciune. Fiecare actiune trebuie sa fie facuta in mod constient. Fiecare actiune este un rit, o ceremonie. Ducerea cestii cu ceai la gura este un rit. Vi se pare prea solemn cuvantul„rit”? Eu folosesc acest cuvant pentru a va face sa intelegeti ca trezirea, constientizarea, este o problema de viata si de moarte.

Nr. de pagini: 136
Anul aparitiei: 2016