Viata Tihnita pe Terra (Octogon 97)

Zamolxe ne-a grait...
 
Fulguie molcom peste muntii dintre Moldova si Ardeal. Drumul forestier abia se zareste. Inaintam pe el aplecati sa nu alunecam, La cotitura celor doua stanci, parasim sleaurile si Incepem sa rupem troianul catre Muntele Ascuns. Efortul ne obliga la Incordare maxima, fapt pentru care nu schimbam nicio vorba. Zapada de pe brazi ni se scutura pe cap si pe umeri. Aceasta imi aminteste de adolescenta mea, cand lunecam pe schiuri cate o zi intreaga, Plin codrii ninsi. Ah, fericite zile ale adolescentei! Cum v-ati dus voi ca niste nori alungati de furtuna unei vieti traite la cea mai inalta tensiune...

- La ce gandesti, Varaine? ma intreaba Laurentiu Cremene.

- La viata noastra, Laure. Ai fi crezut vreodata ca vom ajunge sa traim aceste vremuri?

- Niciodata. Cand eram tanar locotenent, vedeam viata ca un drum drept pana la gradul de general. Habar nu aveam cate sunt de facut pe aceasta planeta.

- Nici eu n-am gandit mai departe. Nava, echipajul si jalea dupa o iubire pierduta...
- Se vede piscul, ma atentioneaza el.

O ia catre dreapta si eu ii calc pe urme. In cateva minute, suntem la poarta pesterii ascunse. Cremene actioneaza mecanismul de deschidere si o lumina blanda ne invaluie. Intram inauntru si salutam...


Cuprins:




CUPRINS
Zamolxe ne-a grait..    5
Lumina mintii, lumina inimii....    33

Noi aparam viata terranilor    63
Bruderii ne fac daruri    91
De-ale Balaiului    120
Copilarie, bun ramas!    143
Punem de un raid    170
La sueta cu asasinii psi    189
Viitorul in lumina    217

PARTEA A II-A
Viitorul pozitiv pe Terra    241
Religia se retrage si scade    260
Oamenii? Cele mai ieftine fiinte terrane    285

Armele neletale ucid totusi    299
Anul aparitiei: 2013
Nr. pagini: 335
Pentru a vedea fragmente din carte dati click pe imaginea de mai jos:

REVIEW-URI