Anton Pann

Anton Pann

Nastere – cca. 1793-1797
Sliven, Bulgaria de astazi
Deces – 4 noiembrie 1854
Profesiune – poet,
compozitor de muzica religioasa,
profesor si compozitor de muzica bizantina
Nationalitate – valah

(nascut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data nasterii incerta, între 1793-1797 - m. 4 noiembrie 1854) este un poet, compozitor de muzica religioasa, profesor de muzica religioasa, foclorist, literat, publicist, de origine român sud-dunarean[1], compozitor al muzicii imnului national al României[2]. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel istet ca un proverb” în poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie si românizare va fi numit Anton Pann.

Biografie

Este fiul lui Pantoleone Petrov, un cioban vlah, saracit si devenit caldarar, dupa obiceiul vremii, din Sliven [3], o localitate din Imperiul Otoman, aflata în Bulgaria de astazi, iar mama sa se numea Tomaida. Între anii 1806 si 1812 se refugiaza în urma razboaielor ruso-turce la nordul Dunarii, unde devine corist în catedrala ortodoxa din Chisinau, Basarabia, la partida de Soprani.

[modifica] Opere
Wikisursa
La Wikisursa exista texte originale legate de Anton Pann

* Calendarul lui Bonifatie Setosul
* Versuri musicesti
* Poezii deosebite sau cântece de lume (1831, 1837)
o Calatoria
o Însotirea
o Lunita luminatoare
o Muntilor, fiti marturii
o La Rîmnic
o Suflet altu n-are
o Zadarnicia
* Îndreptatorul betivilor (1832)
* Hritoetia sau scoala moralului care învata toate obiceiurile si naravurile cele bune (1834)
* Noul Erotocrit (1837)
* O poveste arabica din Halima (1839, 1854)
* Fabule si istorioare (1841)
o Copaciul si dovleacul
o Lupul, pocait
o Calatorul si stejarul
o Cine stie carte are patru ochi
o Nepotul împrumutat
o Mortul înecat
o Scumpul
o Planul simigiului
o Vînatorul
o Toporul si vacsoara
o Ciobanul si magarul
o Feciorul mostenitor
o Cîinile
o De cînd ploaia cu cîrnatii
o Norocul si mintea
o Soarecile
o Nu e nimic fara cusur
o Cucul si privigatoarea
o Tacerea e ca mierea
o Împrumutul
o Lupul, tapul si varza
o Ce zic oamenii de mine
o Gradinarul pagupas
o Critica oamenilor
* Poezii populare si Calendare (1846)
* Mars de primavara
* Memorialul focului mare (1847)
* Povestea vorbei (1847)
* Dialog în trei limbi, ruseste, româneste si turceste (1848)
* Pocainta omului dezmierdat sau vorbire între suflet si trup si osebite sfaturi folositoare trupeste si sufleteste (1849, 1854)
* Adiata
* Înteleptul Archir si nepotul sau Anadam (1850)
* Spitalul amorului sau Cântecul dorului (1850)
* O sezatoare la tara sau Calatoria lui Mos Albu (1851)
* Versuri sau Cântece de stea
* Cântatorul betiei. Care cuprinde numele betivilor si toate faptele care decurg din betie
* Triumful betiei sau Diata ce o lasa un betiv pocait fiului sau (1852)
* Nazdravaniile lui Nastratin Hogea (1853)
* Povesti si angdote versificate (1854)
* De la lume adunate si iarasi la lume date
* Bazul teoretic si practic al muzicii bisericesti sau Gramatica melodica
* Mica gramatica muzicala teoretica si practica
* Carul frânt – Nevoia învata pe om
* Termonia unui batrân
* Astrologia